afi altfel

"Amalia respira adanc" este o piesa de teatru scisa de Alina Nelega Cadariu. Se joaca la teatrul Act. Cand am hotarat sa merg eram putin reticenta desi imi fusese recomandata cu entuziasm. Ma gandeam ca ma voi plictisi, ca nu voi rezista. Cu ce ma poate captiva o piesa interpretata de un singur om? O piesa cu un personaj... Vazusem pise cu doua personaje care nu m-au impresionat. A fost altceva... Surprinzator - nu m-am plictisit, desi a fost un moment (pe la inceput) cand mi-am zis ca va fi un dezastru, iar texte despre comunism... iar plictiseala, iar ... Ma inselasem. A fost altceva - o poveste dintr-o lume si despre o lume in care am trait - o poveste despre supravietuire. Amintiri proprii rostite de altcineva... O respiratie ce nu insemna doar a trage aer in piept ci infruntarea umilintei, infruntarea nedreptatilor - acceptarea cu un nod in gat a acelei vieti, putinta de a le tine piept fara a o lua razna (sau nu?). Daca va mai amintiti de deodorantul Mozaic eu z

A trecut aproape o luna, iar pentru cei de la IHTIS nu in van. Au reusit sa faca posibila donarea prin SMS sau telefon. - P oti dona 1 euro/apel formand 0900.900.081 in reteaua Romtelecom! - Poti dona 2 euro prin SMS la 848 in reteaua Vodafone/Orange/Cosmote!

Astazi via Manafu am aflat despre campania " 350.000 Euro = Solidaritatea a 350.000 oameni " initiata de Asociatia IHTIS . IHTIS este creata de tineri cu dizabilitati care vor sa traiasca normal si ne demonstreaza ca ceea ce conteaza cand vrei cu adevarat ceva, este credinta si dorinta ca ceea ce ne dorim se poate realiza. Oameni care vor sa traiasca, care nu se lamenteaza, nu se plang ... Ei lupta pentru ceea ce li se cuvine - o viata independenta, integrarea fireasca in societate, imbratisarea semenilor, ... Au un vis, o dorinta - aceea de a crea un Centru de Viata Independenta, vor sa arate ca se pot descurca, ca sunt altfel intr-un alt mod si nu asa cum ii consideram noi. Da sunt ALTFEL si pot face lucrurile si viata lor sa arate ALTFEL, asa cum poate noi ar fi trebuit sa o facem pentru ei. Noi care avem ceea ce ei nu au si nu stim sa apreciem asta. Noi - care pana acum le-am spus ca nu pot face nimic, i-am ignorat... Acum ne demonstreaza ca pot face CEVA - mult mai mult

De fiecare data cand se intampla un eveniment catatastrofal, accident de munca, inundatii etc media are ce dezbate - nu o ora, nu o zi, ci mult mai mult. Apar titluri care mai de care mai pompoase, discutii despre ce, de ce si cum, dar dupa o vreme totul ramane uitat... Asa se va intampla si acum cu accidentul de la mina Petrila... Televiziunile, presa scrisa vor avea subiect de dezbatut pana cand ultimii morti vor fi ingropati, se vor face analize, dezbateri, se va discuta de vina lui X, de banii Y care ar fi trebuit sa... ATAT. Dupa care se va asterne TACEREA. Un mare BUM urmat de un nor de PRAF si apoi LINISTE. De ce nimeni nu mai continua apoi?... Au fost accidente si in anii '90 in minele Petrila, Vulcan si??? S-a vorbit atunci, in acele zile si atat. A venit acest BUM nou si se vorbeste iar... si??? Oamenii de acolo vor face ceea ce stiu sa faca, vor merge la munca, vor accepta conditiile date, vor intra in pamant... De ce? Pentru ca asta stiu sa faca cel mai bine, pentru ca

Am vazut, intamplator, o parte din show. Ce m-a impresionat? Vedeti mai jos. Cand vom vedea si in spectacolele artistilor romani asa ceva? Ce ne lipseste? Tehnologia? Ideea? Scenograful? Banii?

Da, nu am mai scris de ceva timp si asta nu pentru ca nu as avea ce scrie ci pentru ca nu prea am avut timp... Cineva imi spunea ca asta nu e o scuza, ca daca vrei iti gasesti timp. Probabil ca asa este, dar cred ca as face o completare - timpul il folosesti in functie de prioritatile pe care ti le creezi. Poate ca uneori e mai important sa-mi petrec timpul cu o persoana draga decat in fata unui calculator facand lucruri care nu-mi mai aduc nici o satisfactie... Poate ca uneori vreau sa dorm, sa uit de toate si atat... Poate ca uneori ... Da, asa ar trebui sa se intample, ar trebui sa facem trecerea timpului placuta, placuta noua nu altora, sa ne traim viata pentru noi nu pentru altii ... Sa ne amintim ca mai avem nevoie de socializare, ... ca mai avem nevoie de o plimbare in parc, ... ca mai vrem sa simtim frunzele uscate trasnind sub talpi, ... ca mai vrem sa ascultam melodiile din studentie, ... ca mai vrem sa vedem o piesa de teatru, un film, sa mergem la un concert ...

Timpul nu-mi mai ajunge... Nu am timp nici sa scriu pe blog, nici sa citesc alte bloguri, nici sa citesc altceva... Ma intreb cum fac ceilalti bloggeri? Cei ce scriu aproape zilnic... Cred ca blogul pentru ei a devenit o sarcina de serviciu pentru ca altfel nu-mi dau seama cum reusesc... Macar daca as face lucruri fenomenale, dar nu - doar munca. Oare se merita? Cate lucruri frumoase exista pe lume ce asteapta a fi descoperite... Iar noi ne ingropam zilnic in munca. Pentru ce? Si uite asa trece viata si nici macar nu-i simtim gustul...

Ceea ce va urma nu este un experiment, ci realitate. In ultima luna am urmarit anunturile imobiliare pentru a vedea cat de posibila mai este azi achizitionarea unei “case” asa cum ne place sa spunem chiar si atunci cand vorbim de un apartament. Pentru ca acea garsoniera sau apartament ar urma sa fie casa noastra, ne-ar crea acea stare de bine, de ACASA, de al meu, de stabilitate... Si de ce nu, ma simt mai bine platind lunar pentru ceva ce stiu ca e al meu decat platind o chirie pentru o locuinta din care oricand pot fi data afara. Am ales un buget - 85k-90k euro si o zona – Titan. Apoi am zis ca e mai bine sa caut un imobil nou. Am inceput cautarile pentru un apartament cu 2 camere dar in scurt timp am realizat ca e imposibil sa ma ating de asa ceva – preturi de la 105k euro. De unde atatia bani? Ce salariu sa ai sa poti lua un credit pentru o astfel de locuinta? Prin urmare am inceput sa ma uit dupa garsoniere, dar pentru tot ce gaseam pana in 70k pe site-urile de imobiliare sau ale

Au fost doua zile pline de evenimente pentru bucuresteni. Concerte pentru toate varstele si gusturile - folclor din maramures, Costel Busuioc, Bryan Adams - asta ca sa le enumar doar pe cele ce mi-au iesit in cale. Strazi pline de oameni, trasuri ca pe vremuri, costume de epoca, mestesugari si arta populara toate acestea te intampinau in incercarea de a vedea cat mai multe. Ce am reusit sa vad eu? Casutele mestesugarilor de pe aleea cu fantani - aici am baut suc natural de mere si mi-am zis ca intr-o zi am sa-mi iau niste scaune taranesti - din acelea cu 3 picioare - desi prietenii imi zic ca pentru ce? Apoi am ajuns in Pta Constitutiei - unde la ora aceea (12-13) se faceau ceva repetitii de sunet iar alaturi tronau standurile unuia din targurile imobiliare ale acestei perioade (asta pentru ca mai era unul la Casa Poporului - pe care l-am vizitat si despre care va voi vorbi intr-un alt post). Dupa toate acestea am ajuns in centrul vechi unde se faceau repetitii pentru concertul Coste

Nu, nu a murit. Nici un actor nu poate muri. Ei doar pleaca putin sa desavarseasca un alt rol al vietii lor! ...ne-au ramas amintirile. Acestea il mentin viu in gandurile noastre... Cat vom avea amintiri, toti acesti OAMENI MARI vor RAMANE AICI CU NOI! Daca nu putem avea grija de EI poate avem grija de AMINTIRI!

Locatie: Piata George Enescu 17 septembrie Ora 19.30 ROMANIAN PIANO TRIO Horia Mihail – pian Alexandru Tomescu – vioară Răzvan Suma – violoncel Program Joseph Haydn ~ Trio in Sol Major, HOB. X: 25 George Enescu ~ Serenade Lointaine Astor Piazzolla ~ Los quatros estaciones portenos, La muerte del angel Durata: 1h30’ cu pauză Ora 21.00 FILM: CONCERTUL DE ANUL NOU DE LA VIENA 2008 - Filarmonica din Viena (Johann Strauss tatăl şi fiul, Josef Strauss, Josef Hellmesberger jr., Josef Lanner) Dirijor: Georges Prêtre Durata: 2h 18 septembrie Ora 19.30 CONCERT Toma Popovici – pian Gabriel Croitoru – vioară Program: Franz Schubert ~ Sonatina pentru vioară şi pian în re major Ludwig van Beethoven ~ Sonata nr. 5 pentru pian şi vioară în fa major, op. 24 (Sonata Primăverii) Fritz Kreisler ~ Capriciu vienez Mic marş vienez Liebesleid Liebesfreund Jules Massenet ~ Meditaţie Pablo de Sarasate ~ Melodii lăutăreşti Durata: 1h30’ cu pauză Ora 21.00 FILM: ELIXIRUL DRAGOSTEI (Gaetano Donizetti) Orchestra O

"Vino aici" - Un album pe care trebuie sa-l cumpar. Se mai gaseste pe undeva? Dedic aceasta piesa celor tristi ce au nevoie de alinare. Vino Aici Vino aici, spune-mi tot ce ai Si de ce nu poti sa mai stai Lasa tot ce e trist in tine, Vino aici, vino linga mine Ref. Tu doar inchide ochii Si lasa-te pe umarul meu Inchide ochii Si lasa-mi mie tot ce e greu, prietene Plansul tau poti sa mi-l dai mie Il primesc chiar cu bucurie Vom trai totul impreuna Si mereu vom trece de furtuna. Ref. Tu doar inchide ochii Si lasa-te pe umarul meu Inchide ochii Si lasa-mi mie tot ce e greu, prietene Vino-aici, vei uita de patimi Lasa-ma sa te sterg de lacrimi Tot ce vreau e sa-ti fie bine Vino-aici, vino langa mine. Ref. Tu doar inchide ochii Si lasa-te pe umarul meu Inchide ochii Si lasa-mi mie tot ce e greu, prietene Sursa versuri: www.zoiaalecu.ro

De cateva zile se tot discuta despre Sfarsitul Lumii. Asta datorita maretului experiment LHC. Oare chiar avem nevoie de asa ceva? Atata timp pentru un experiment. Tinut in secret... oare chiar e ok? Atatia bani... Atatia oameni... Si cine mai stie ce se mai ascunde in spatele acestuia. Oare toate aceste resurse nu puteau fii investite in altceva mai util, mai bun, mai... ? Sunt de parerea Lianei Stanciu si a altora... Se puteau face cercetari pentru gasirea unor tratamente pentru bolile incurabile ce ne inconjoara si ne ucid prietenii, familia, copiii. Se puteau ajuta acei saraci din Africa sau alte tari mai slab dezvoltate... Se putea lupta impotriva poluarii... se putea incerca salvarea a ceea ce a mai ramas din acest Pamant... De ce vrem sa raspundem la intrebari pe care pana acum nu am avut curajul sa ni le punem? Daca avem credinta de ce ar trebui sa raspundem la unele intrebari? Cineva spunea ca acest experiment nu face altceva decat sa deschida Cutia Pandorei... iar eu zic ca dr

Reincep spectacolele. Daca nu ati vazut pana acum Apolodorul Adei Milea e timpul sa o faceti. Va asteapta pe 26 septembrie la Green Hours la ora 19.00. Alaturi de ea pe scena ii veti descoperi pe Radu Banzaru si Dorina Chiriac. In aceeazi zi, acelasi loc, de la ora 20.30 veti putea face cunostinta si cu Nasul (lui Gogol) - ce-i drept doar fragmente. De data aceasta in rolul purtatorului/pierzatorului de nas il veti vedea pe Bobo (Bogdan Burlacianu). Nu ratati! Spectacolul se va juca si la Alba Iulia in 8 octobrie. Mai multe pe site-ul oficial al Adei Milea

Ziarul Financiar din 5 septembrie anunta sub titlul " Ajustare dramatica: numarul ASE-istilor va scadea cu o treime " decizia celor de la ASE de a reduce numarul studentilor in urmatorii 5 ani, de la 45.000 la 30.000. Ce anume i-a determinat pe cei de la ASE sa ia o astfel de decizie? Numarul prea mic de profesori. Doar 1000 - numar insuficient pentru cei 45.000 de studenti. Iata ce declara Gheorghe Rosca, rectorul ASE: "Pentru o pregatire de calitate, ar fi nevoie de un numar dublu de cadre didactice. Cum nu reusim sa avem mai mult de 1.000 de profesori, trebuie sa scadem numarul cursantilor la 30.000". Dupa ce am citit toate acestea m-am intrebat de ce acum aceasta decizie si cum de s-a ajuns aici? Oare nu s-a stiut ca numarul de profesori este de 1000 si atunci cand s-au luat deciziile de marire a numarului de locuri la ASE? Oare atunci nu se stia care este numarul necesar de profesori pentru un anumit numar de studenti pentru ca pregatirea sa fie una de calitate

De cateva zile pe Magic FM se poate auzii spotul pentru Vienna Music Film Festival. Acesta va avea loc in Bucuresti, Piata George Enescu in perioada 17-21 septembrie. Abia astept sa vad daca se poate crea atmosfera vieneza (asa cum am trait-o chiar in Viena) aici in Bucuresti. Acolo (in Viena) piata din fata primariei era plina de oameni. Scaunele, mesele din jurul marelui ecran pe care erau proiectate concertele, erau ocupate. Vreau sa vad daca si aici in Bucuresti oamenii vin la concerte sau doar la cafenele ce se vor infiinta in zona. Vreau sa vad daca si aici locurile de la concerte vor fi ocupate in totalitate. Vreau sa vad ca oamenii traiesc si simt muzica... Voi vedea...

In ultima vreme am stat de vorba cu mai multi prieteni din generatia mea (anii 70-80) despre angajatori si modul in care fac recrutarile de personal. Ne intrebam de ce cei din generatia noastra nu sunt chemati la interviuri desi au o experienta mai mare decat alti colegi de-ai lor cu job-uri similare, dar care sunt cu mult mai tineri. De ce telefonul nostru nu suna? Ce nu e in regula cu CV-ul nostru? Un raspuns venit aproape de la sine a fost legat de varsta si de asteptari. Angajatorii prefera oameni tineri, fara multa experienta pentru ca acestia sunt usor de manipulat (nu toti) - pot accepta salarii mai mici, cred in promisiunile angajatorilor, pot sta peste program etc... si poate multe altele. Un alt pacat al angajatorilor, consider eu, e acela ca nu stiu sa-si pastreze/trateze oamenii pe care ii iau. Chiar daca i-au luat incepatori si acestia s-au format in firma - angajatorii nu incearca sa afle ce aspiratii au oamenii aceia, nu le ofera motivatii (decat daca li se cere). Sunt m

De la Radu am aflat de concursul initiat de Travela si mi-am spus sa scriu cateva sfaturi pentru cei ce pleaca prima data din tara. - aflati cat mai multe despre orasul/tara de destinatie - daca aveti nevoie de pasaport/vize (in cazul tarilor din UE nu e cazul de asa ceva), daca exista carduri de transport destinate turistilor ce includ si anumite reduceri pentru accesul la obiectivele turistice, studiati topul obiectivelor turistice -pozitionarea lor pe harta etc. - rezervati-va din tara camera la hotel (evitati astfel pierderea timpului si eventualele depasiri de buget ce ar putea aparea) - printati-va harta cu locatia hotelului (folositi Google Map) - eventual cautati site-ul hotelului - aici puteti gasi instructiuni despre cum puteti ajunge la hotel de la aeroport / gara. Astfel de informatii sunt foarte utile avand in vedere ca prima destinatie dupa ce ajungeti acolo este hotelul.Daca nu aveti o harta a orasului veti gasi una la hotel. - nu uitati de asigurarea medicala pent

Ceea ce m-a surprins iar uneori enervat la Viena a fost numarul mare de biciclete si biciclisti. Surprins pentru ca pentru prima data vedeam parcari special create pentru biciclisti, prima data vedeam ce ar trebui sa insemne banda aceea dedicata biciclistilor si mult discutata la noi. Ma intrebam cum de isi pot lasa bicicletele asa, fara teama ca a doua zi vor constata lipsa unei roti sau ... M-am enervat, pentru ca neobisnuita cu toate acele benzi, fiecare cu destinatia ei, deseori ma trezeam pe banda biciclistilor "claxonata" ... Iata doua exemple de parcare: Cand vom avea si noi asa ceva? Deja au inceput sa apara benzile speciale despre care unii spun ca nu sunt chiar cum ar trebui. Si in Viena erau zone care nu permiteau altfel de benzi decat unele similare cu ce avem acum noi (marcate cu doua benzi si inguste) dar erau si altele mai late. Deja la noi apar unele proiecte care vor sa incurajeje mersul pe blicicleta. Numesc aici cicloteque in care sunt implicati

Zilele trecute s-a discutat destul de mult un post de pe orlando.ro despre cine si cum informeaza cel mai rapid / bine in online-ul romanesc despre JO de la Beijing. Fiecare isi expunea punctul de vedere cum credea mai bine si in functie si de publicatia online pe care o reprezenta. Eu sustin in continuare ca poate ar fi fost bine ca de aceasta data sa se creeze un site dedicat acestor jocuri, nu doar sectiuni care de cele mai multe ori nu se regasesc reprezentate cu informatii in primele pozitii ale home-page-ului. Degeaba se afla o informatie in pagina daca nu este vizibila. Nu cred ca intotdeauna fotbalul trebuie sa aiba expunerea cea mai buna si cea mai ampla. Spunea cineva ca asta se cere asa cum cei din televiziune spun ca ratingul este cel ce le dicteaza grila de programe. Uneori omul se multumeste cu ce i se da. Cand are de unde alege o face, dar cand nu, urmareste/citeste ceea ce i se da. Din cele costatate zilele trecute (intr-un post anterior) cred in continuare ca GSP-ul

E olimpiada! Azi echipa de gimnastica a Romaniei a castigat bronzul in concursul pe echipe iar Ana-Maria Branza in momentul de fata (ora 13.12 - la care am editat acest text - dar nu pe blog) este calificata in semifinale la spada. Site-urile de sport (sport.ro, prosport.ro) au afisate pe primele pozitii ale homepage-ului stiri din fotbal si undeva mai jos stiri legate de olimpiada. Doar GSP-ul are o coloana dedicata JO. Nu mi se pare corect. Vreau sa fiu conectata la olipiada, sa vad ce fac sportivii nostrii dar nu prea gasesc informatii in timp real. Nu am gasit un site de sport care sa ma informeze, asa cum o fac atunci cand sunt meciuri de fotbal. Acum imi iau noutatile de pe hotnews.ro. Pt campionatele de fotbal (vezi cel european) se creaza site-uri dedicate (mai ales daca echipa Romaniei participa - imi amimtesc ca Imedia a facut asta odata). Pt JO de ce nu se face asa ceva? Update: Intre timp am urmarit mai atent GSP-ul si Hotnews-ul - sunt singurele care au transmis live ceea

M-am intors. Nu vreau sa ma chinui sa exprim in cuvinte impresiile create de prima mea iesire afara. Asa ca arat doar niste imagini (nu foarte bune - sunt facute cu un telefon Nokia 6300).

In curand voi lua o scurta vacanta. Sper ca dupa aceea sa vin cu adevarate noutati, sa dau blogului acesta menirea pentru care el a fost creat. Pana atunci ... va urez sa aveti o vara frumoasa (atat cat a mai ramas din ea).

Trebuie sa vedeti Quijotele - Adei Milea. Trebuie sa vedeti Apolodor.... Trebuie sa lasati in urma vechea imagine a Adei si vechile impresii create. Mergeti si vedeti aceste spectacole pentru ca veti descoperi o alta Ada si totusi o aceeasi Ada. Misterioasa dar prietenoasa, usor de inteles dar atat de profunda, comica dar serioasa, serioasa si... jucausa (joc de cuvinte, joc de acorduri, joc de priviri). Ce-i drept ca nu e singura. A stiut sa se inconjoare si sa-si aleaga oamenii "perfecti" pentru ceea ce vrea sa spuna si felul in care vrea sa o faca. O Dorina Chiriac - vesnicul copil mare cu o voce si voie buna la fel de mari, un Bobo surprinzator, un Radu la care (inainte) nu ai fi banuit o astfel de voce (muzicala) si nu l-ai fi vazut in Apolodor. Artisti despre care nu poti spune prea multe pentru ca esti prea neputincios si nu stii folosi la fel de bine cuvintele pentru a-i descrie, precum ei le folosesc pentru a te incanta. Mergeti si descoperiti o alta lume. Eu am fost

Campionatul European. Am plecat acolo ingrijorati si cu speranta ca vom face macar un punct. Am facut doua, dar ultimul joc a fost un dezastru. Un dezastru care a sters cu buretele jocurile anterioare, laudele si toate sperantele nascute odata cu ele. Nu am inteles niciodata cum poate presa distruge intr-o zi ceea ce in altele a inaltat, nu am inteles cum de azi spunem ca avem un antrenor extraordinar si o echipa mare pentru ca dupa primul esec sa-i desfintam. Nu sunt tot ei? Aceeasi oameni? Cu zile mai bune cu altele mai rele, ca orice om obisnuit? De ce dorim sa-i asezam pe unii mai presus de ceea ce sunt? Un copil nu ia intotdeuna doar note bune? Are zile mai rele cand mai ia si un 4. Sa nu-l mai primim acasa? Sa-l destituim pe profesor? Sa-l criticam? Sa-l desfiintam? Dar e copilul nostru, asa cum e el - e al nostru si trebuie sa-l acceptam si sa-l iubim asa cum e. Nu tin cu fotbalistii si asta pentru ca dintre toate categoriile de sportivi ei sunt cei mai mediatizati, au cele mai

Teatrul Act. Eu prima data aici. Printre liceeni. Se joaca (sau se canta?) piesa "Nasul" a lui Gogol (in viziunea Adei Milea si a lui Bogdan Burlacianu - Bobo de la "Fara Zahar" si regia lui Alexandru Dabija). Auzisem in urma cu cateva zile (la Bookfest) cateva fragmente si imi doream sa vad totul. Am vazut. Mi-a placut! Zic ca merita sa dai o partida de Remi (ce mi se oferise in acea zi) pe acest spectacol. As mai fi stat, as fi dorit sa vad si Quijote, sa vad si Apolodor, sa vad tot. De data asta am vazut doar Nasul - un nas fugar, o fata ramasa trista si neteda, un medic care se spala pe maini, o publicitate normala cu 8 copeici, 5 copeici, 3 copeici, 7 copeici, 10 copeici, un 25 martie, un frizer cu maini parfumate, o dimineata parfumata, un somnoros, un 7 aprilie, un nas cu un cos pe el, nasuri cantatoare.... E ADEVARAAAAAAAAAAAAAAAAAT! Detalii despre fata neteda mai jos. Acum imi doresc foarte mult sa vad Quijote. De ce? Poate fragmentul de mai jos va raspunde

Oamenii nu mai cred in acte caritabile, nu mai cred in proiecte sociale, culturale, educationale. Oamenii nu vor sa se mai implice in astfel de proiecte pentru ca ele nu aduc bani, ele mananca bani si atat. Toti cei ce cauta proiecte vor sa vada ca acestea le aduc bani. Oamenii se implica in ceva daca vad ca pot scoate un ban. E o goana permanenta dupa bani, nu de ieri de azi, de ceva vreme.... si nu pot intelege de ce? De ce facem donatii de Paste, Craciun, Anul Nou? De ce putem fii atunci mai buni? Oare chiar suntem mai buni? Cand mintim? Atunci sau zi de zi? Cand suntem noi? Mai putem fii noi in vreo zi? Poate ca exagerez, poate ar trebui sa nu generalizez si sa spun unii oameni. DA! Am sa va rog ca in loc de oamenii sa cititi unii oameni . E mai corect asa. Daca stau bine si ma gandesc.... atunci cand nu e vorba de bani e vorba de imagine. Faptele bune ajung sa se faca din considerente de marketing, trend sau pentru imagine. Si cand spun fapte bune ma refer la toate acele actiuni

sau teatrul scos in strada. Cateva imagini surprinse in primele doua zile ale festivalului. Papusi imense, oameni surprinsi, oameni incantati, oameni actori, oameni veseli, participanti frenetici, trecatori nedumeriti, muzica, veselie, curiozitate - pe toate acestea le puteai intalni in acele momente pe strada. Era diferit, era evadarea din monotonia de zi cu zi.

In ultima vreme am tot citit despre castiguri importante din afaceri ce au la baza lor internetul - ma refer la piata din RO (vezi Trilulilu, eRebulik, AdEvolution...) si am realizat ca pentru a reusi pe langa noroc, curaj... trebuie sa stii sa nu pierzi momentul. Important e cand vii pe piata cu serviciul/produsul tau. Pe langa acestea am remarcat faptul ca toata aceasta industrie se invarte in jurul unor oameni care migreaza de la o firma la alta sau isi desfasoara propriile business-uri (in parteneriat sau nu cu altii din aceeasi industrie). Ce-i drept mai sunt si exceptii (si aici cred ca-i pot incadra pe cei din fruntea Trilulilu si eRepublik - ce-mi par ca au aparut peste noapte) ceea ce ma face sa cred ca e loc si pentru altii... insa, asa cum spuneam si mai sus, e nevoie de curaj, noroc si managerierea buna a momentului. Si poate si multe altele - dar pentru inceput cred ca acestea sunt esentiale deoarece: curaj - iti trebuie ca sa-ti faci cunoscuta ideea noroc - pentru a ga

Ieri dimineata, in zona strazii Aurel Vlaicu, o masina cu inscriptia Romcontrol si-a deschis in mers una din usi. Am crezut ca va opri si cineva va cobora, insa altceva s-a intamplat. Din interiorul sau si-a luat zorul un ambalaj albastru (de la ceva croassant) si a aterizat pe strada. Si ne mai miram ca pe strazi e atata mizerie. Dam vina pe unii sau altii ca nu au facut una sau alta... Dar noi ce facem? A devenit firesc gestul de a arunca ambalajul pe jos, pe geam, pe usa...? Atat de firesc incat nu-l constientizam si nu-l putem controla?

Actorul Colea Rautu a incetat din viata. I-a urmat pe colegii sai Florian Pitis , Adrian Pintea etc, pe un drum pe care fiecare dintre noi va pasi intr-o zi. Cati insa isi vor mai aminti de ei peste cativa ani? Cati dintre copiii nostri vor mai stii ca acesti oameni au fost si au insemnat ceva pentru noi, pentru cultura noastra? Putem crea ceva in amintirea si pentru amintirea lor? Eu zic ca se poate dar trebuie sa vrem, sa ne dorim sa facem si astfel de lucruri, pentru oameni si nu doar pentru bani. Tehnologia ne ajuta, specialisti avem, dar mai lipseste ceva... Nu vedem cat de mult pretuieste un om decat atunci cand nu mai este, dar si asta cu timpul se uita... Haide sa facem ceva pentru ca acesti oameni sa nu fie uitati. Sa le aratam copiilor nostri ca am avut/avem si noi un Brad Pitt, o Julia Roberts ... Trebuie sa invatam sa ne identificam valorile si sa le pretuim pe tot parcursul vietii (atat a lor cat si a noastra). Sa nu le inaltam ode atunci cand nu mai sunt. Sa ne amintim

Stie cineva cati din cei ce au renuntat la TV l-au inlocuit cu internetul? Ce anume cauta ei pe net? Ce impact ar avea campaniile online pentru anumite emisiuni de televiziune? Exista emisiuni de televiziune care i-ar putea intoarce catre TV?

iata scriu. Blogul acesta exista de ceva vreme dar numai in mintea mea... Postam acolo zi de zi, seara de seara... De aceasta data blogul exista online. De ce atat de greu? Sau ce vreau cu acest blog? Initial gandisem foarte clar ceea ce vreau cu acest blog. Acum insa, las timpul sa decida unde ma va duce. Oricum voi scrie despre ideile mele, voi astepta reactii, replici, opinii. Voi astepta sa vad daca acest blog poate schimba ceva in viata mea (mai mult decat faptul ca va trebui sa-mi rezerv timp pentru a posta periodic.)