Timpul .... (2)
Da, nu am mai scris de ceva timp si asta nu pentru ca nu as avea ce scrie ci pentru ca nu prea am avut timp... Cineva imi spunea ca asta nu e o scuza, ca daca vrei iti gasesti timp. Probabil ca asa este, dar cred ca as face o completare - timpul il folosesti in functie de prioritatile pe care ti le creezi.
Poate ca uneori e mai important sa-mi petrec timpul cu o persoana draga decat in fata unui calculator facand lucruri care nu-mi mai aduc nici o satisfactie... Poate ca uneori vreau sa dorm, sa uit de toate si atat... Poate ca uneori ...
Da, asa ar trebui sa se intample, ar trebui sa facem trecerea timpului placuta, placuta noua nu altora, sa ne traim viata pentru noi nu pentru altii ...
Sa ne amintim ca mai avem nevoie de socializare,
... ca mai avem nevoie de o plimbare in parc,
... ca mai vrem sa simtim frunzele uscate trasnind sub talpi,
... ca mai vrem sa ascultam melodiile din studentie,
... ca mai vrem sa vedem o piesa de teatru, un film, sa mergem la un concert
... ca vrem sa iubim si sa fim iubiti si ca ne gasim timp pentru asta
... ca vrem sa vedem si sa simtim cum trec anotimpurile si ce inseamna asta
... ca vrem sa vedem cerul ziua dar si noaptea
... ca vrem sa nu facem nimic si sa nu dam socoteala pentru asta
... ca vrem ca maine sa nu mai mergem la lucru ci pe un varf de munte
...
De cate ori nu ne-am trezit spunand "cand a venit toamna (vara/iarna/primavara), abia acum am vazut pomii ingalbeniti"? ... De cate ori nu incercam sa socotim cate saptamani/luni/ani au trecut de cand nu am vorbit sau nu ne-am mai vazut prietenii (din facultate sau nu)?... De cate ori nu incercam sa ne dam seama ce am facut in viata asta pana acum si sa constatam ca raspunsul nu ne onoreaza/multumeste? ...
De cate ori nu ne-am spus de maine schimb asta/ailalta, fac aia/ailalta si de cate ori decizia a fost uitata din prima ora a zilei urmatoare? De cate ori ...
Poate e vorba si de ce-l face pe om fericit... Fericirea e dependenta de timp, de deciziile pe care le luam pentru a ne trece timpul... Azi sunt fericita pentru ca mananc un mar si asta imi aminteste de copilarie... O fericire de scurta durata care insa ma poate face sa iau alte decizii care-mi prelungesc fericirea...Poate ca maine sau in ora urmatoare sunt fericita pentru ca ma vad cu un om drag mie... Pentru unii astfel de fericiri nu exista - pentru ei fericirea inseamna altceva... o casa, o masina, o excursie... Fericirea e un cumul de stari... pentru a o recunoaste uneori suntem nevoiti sa suferim, pentru a o trai trebuie sa trecem prin o multime de alte stari ce se succed, pe care noi ni le cream sau doar le acceptam.
Suntem nevoiti sa acceptam si lucruri care nu ne multumesc, care nu ne fac sa ne simtim bine. Si asta pentru ca traim printre oameni cu care interactionam, care ne influenteaza. Traim intr-o societate in care pentru a ne integra trebuie sa respectam anumite reguli.
Problema e ca trebuie sa gasim un echilibru. Nu trebuie sa devenim scalvii societatii si normelor ei dar nici sclavii propriei noastre personalitati...
Poate ca uneori e mai important sa-mi petrec timpul cu o persoana draga decat in fata unui calculator facand lucruri care nu-mi mai aduc nici o satisfactie... Poate ca uneori vreau sa dorm, sa uit de toate si atat... Poate ca uneori ...
Da, asa ar trebui sa se intample, ar trebui sa facem trecerea timpului placuta, placuta noua nu altora, sa ne traim viata pentru noi nu pentru altii ...
Sa ne amintim ca mai avem nevoie de socializare,
... ca mai avem nevoie de o plimbare in parc,
... ca mai vrem sa simtim frunzele uscate trasnind sub talpi,
... ca mai vrem sa ascultam melodiile din studentie,
... ca mai vrem sa vedem o piesa de teatru, un film, sa mergem la un concert
... ca vrem sa iubim si sa fim iubiti si ca ne gasim timp pentru asta
... ca vrem sa vedem si sa simtim cum trec anotimpurile si ce inseamna asta
... ca vrem sa vedem cerul ziua dar si noaptea
... ca vrem sa nu facem nimic si sa nu dam socoteala pentru asta
... ca vrem ca maine sa nu mai mergem la lucru ci pe un varf de munte
...
De cate ori nu ne-am trezit spunand "cand a venit toamna (vara/iarna/primavara), abia acum am vazut pomii ingalbeniti"? ... De cate ori nu incercam sa socotim cate saptamani/luni/ani au trecut de cand nu am vorbit sau nu ne-am mai vazut prietenii (din facultate sau nu)?... De cate ori nu incercam sa ne dam seama ce am facut in viata asta pana acum si sa constatam ca raspunsul nu ne onoreaza/multumeste? ...
De cate ori nu ne-am spus de maine schimb asta/ailalta, fac aia/ailalta si de cate ori decizia a fost uitata din prima ora a zilei urmatoare? De cate ori ...
Poate e vorba si de ce-l face pe om fericit... Fericirea e dependenta de timp, de deciziile pe care le luam pentru a ne trece timpul... Azi sunt fericita pentru ca mananc un mar si asta imi aminteste de copilarie... O fericire de scurta durata care insa ma poate face sa iau alte decizii care-mi prelungesc fericirea...Poate ca maine sau in ora urmatoare sunt fericita pentru ca ma vad cu un om drag mie... Pentru unii astfel de fericiri nu exista - pentru ei fericirea inseamna altceva... o casa, o masina, o excursie... Fericirea e un cumul de stari... pentru a o recunoaste uneori suntem nevoiti sa suferim, pentru a o trai trebuie sa trecem prin o multime de alte stari ce se succed, pe care noi ni le cream sau doar le acceptam.
Suntem nevoiti sa acceptam si lucruri care nu ne multumesc, care nu ne fac sa ne simtim bine. Si asta pentru ca traim printre oameni cu care interactionam, care ne influenteaza. Traim intr-o societate in care pentru a ne integra trebuie sa respectam anumite reguli.
Problema e ca trebuie sa gasim un echilibru. Nu trebuie sa devenim scalvii societatii si normelor ei dar nici sclavii propriei noastre personalitati...
Ai atat de multa dreptate! Chiar stateam zilele astea si ma gandeam... "wow, suntem la jumatatea lui noiembrie, mai e putin si se termina anul, oare cand a trecut?!" Chiar asa, cand a trecut? Unoeri chiar ma sperie cand ma gandesc ce repede trece timpul si nu apuc sa fac tot ce mi-am propus. Si cand ma apuca sentimentul asta "de panica" ma impulsionez si ma oblig sa fac ceva ce mi-am dorit sa fac dar am tot amanat. Vorba ta, de multe ori tot zic "de maine o sa schimb asta, de maine fac asta!" si cu toate astea, dupa nici o ora ma vad fix in fata acelorasi situatii over and over again, la care cand privesc in urma nu ma multumesc asa cum ar trebui. Am ajuns la o supra-saturatie de chestii care sunt foarte ok, dar parca ceva lipseste. De asta mi-am propus sa fac tot posibilul sa realizez mai mult din tumultul de lucruri la care visez sau am visat candva. Si multumesc ca ai scris post-ul asta ca sa ma motivez daca cumva iar ma "molesesc" si aman momentul cand sa actionez!
RăspundețiȘtergereAm invatat ca nu vei putea fi niciodata la fel de bun pentru toti, mereu va exista cineva pe placul caruia nu vei putea fi, asa cum poate, daca incerci sa faci ceea la ce esti bun, va exista cineva pentru care vei fi extraordinar. Un prieten foarte bun imi spunea "Ce ai de pierdut daca incerci? Nimic. Dar daca nu incerci, vei trai toata viata cu regretul sau cu intrebarea 'ce-ar fi fost daca...' " Si da, am trecut prin asta si mi-am dat seama ca are dreptate. Chiar daca unele experiente pot iesi si naspa, sunt niste lectii invatate si e mai bine decat sa fi trait toata viata cu regretul si iluzia "ah ce fain ar fi fost acolo", cand de fapt realitatea era total diferita.
Vorba ta, anumite mici decizii sau fapte de moment ne pot schimba complet perceptia sau viitoarele decizii pe care le vom face. De unele chestii ai nevoie in momentul respectiv sau te fac fericit ori nefericit in momentul respectiv. Mai tarziu... poate nu vor mai avea aceeasi importanta, aceeasi semnificatie... E ca si cum ai primi un bilet la un film care a rulat saptamana trecuta.
Si ca tot veni vorba de timp... poate iesim si noi la cafeaua / sucul / berea aia mai curand, ca am o gramada sa iti povestesc! :)