27 august 2009

Am fost la Madonna

Da, am fost la concert, acel concert atat de controversat si zic eu pe drept.

Am asteptat concertul asta pentru ca imi doream sa vad show-ul Madonna dupa ce urmarisem la Tv si pe net secvente din concertul anterior "Confessions ..." care mi se paruse un super-show (si azi cred acelasi lucru).

Cu doua zile inainte am intrat pe you tube si am cautat secvente din actualul concert "Sticky & Sweet"- cel mai vandut (de ce oare?)- si am constatat ca sunt o sumedenie. Chiar mi-am zis ca - asta e, daca merg la concert si nu vad nimic, vin acasa si ma uit pe you tube.

Si de parte nu sunt de a face acest lucru.

Fac parte dintre acei spectatori care nu au vazut aproape nimic din ce se intampla pe scena, probabil trebuie sa stii unde sa te asezi. Am constat ca in astfel de cazuri experienta concertelor anterioare conteaza. La mine a fost = 0.

Ma multumeste insa faptul ca am vazut destul de bine pe un ecran in apropierea caruia am stat, desi pastrarea locului e o adevarata arta, asta pentru ca sunt multi carora le mai trebuie o bere, un suc ... si atunci ies din multime, se intorc, se freaca de tine, iar cei inalti inevitabil trebuie sa-si croiasca drum si sa se posteze in fata ta. Mai sunt si fani adevarati, care stiu versurile, canta, urla, sar si pana la urma ajung si ei sa se frece de tine - luati de val, de ritmuri. Eu nu ma incadrez aici, nu am sarit, nu am urlat. Am asteptat sa incep sa simt, sa intru in ritm. S-a intamplat si asta dupa mometul huiduielior -pe care iar nu le-am inteles. Ce-au avut cu mesajul Madonnei, care mi s-a parut corect si de bun simt nu stiu... Probabil multi in loc de romanes au inteles romanian nu stiu... Dar, zic eu, huiduielile acelea nu isi aveau rostul.

Nu stiu cum sa cataloghez concertul. M-au intrebat multi amici "cum a fost?" Primele vorbe au fost "So-so" apoi am extins spunand ceea ce am scris mai sus. De fapt nu am vazut show-ul ci doar bucati din el, nu m-a extaziat nimic, nu mi-a ramas "pe creier" nici un efect scenic extraordinar - pentru ca nu le-am vazut. Am platit un bilet pentru a sta in fata unui ecran, ca la cinematograf, numai ca in loc de scaun tapitat si popcorn am avut parte de praf, fum de tigara, a trebuit sa ma inalt pe varfuri, sa-mi incordez spatele, sa accept frecusuri iar cand a inceput sa-mi placa sa aud huiduieli si apoi dupa putin timp The end.
Concluzia e - stai acasa - ia-ti concertul pe DVD si ... tot acolo ajungi sau ia-ti bilet de VIP - macar stii ca stai jos daca altceva...

Despre organizare...
Nu am inteles de ce a fost interzis consumul de bauturi alcoolice pe o raza de X km in jurul parcului, daca oricum in interior bautura de baza era berea?
Nu am inteles de ce s-a anuntat vanzarea biletelor pana la ora 22 cand accesul era permis pana la ora 20.30.
Nu am inteles de ce, daca se stia ca Madonna va intra pe scena la ora 22 - nu au fost anuntati si cei care asteptau acolo. Deja lumea isi pierduse rabdarea. La un moment dat se faceau pariuri de genul - "Dai un milion daca Madonna nu o sa zica Salut Budapesta". Uite ca nu a spus asta, a spus "Hello Roamania".
Nu am inteles de ce scena a fost asa joasa?

Nu am inteles de ce organizatorii dau vina pe public (in legatura cu acuzatiile referitoare la prea putine toalete, cozi la bautura etc) si spun ca majoritatea au intrat pe poarta de la metroul Izvor cand la ora 18 accesul pe acea poarta era deja blocat, iar oamenii erau dirijati catre intrarile din zona Hasdeu?

23 august 2009

Casuta de lut (cob house)

Intr-o perioada in care multi isi construiesc case cat mai impunatoare si mai stralucitor colorate exista oameni care viseaza la altfel de case, pe care sa si le faca ei cu propriile maini.

Case dintr-un fel de paianta - spun un fel de pentru ca de aici veti afla mai multe despre acest material si acest tip de casa. Un material ce va da libertate in exprimarea formelor, nu veti mai fi ingraditi de linii drepte, spatii dreptunghiulare + este si ecologic.

Cred ca cel mai frumos scrie Ioana - ea stie mult mai multe si de la ea am aflat si eu despre casele acestea. Urmariti link-urile postate de ea si veti descoperi arhitecturi interesante - mie mi-a ramas gandul la o usa extraordinara si sa spun drept chiar as vrea sa vad o astfel de casa si sa aflu mai multe despre procedeele de construire.

22 august 2009

Jurnale, jurnale...

Jurnalul - Oana Pellea
mai multe pe www.libhumanitas.ro

Da, stiu - v-am spus ca citesc "Jurnalul" Oanei Pellea si apoi nu am mai zis nimic. E greu sau mai corect imi e greu sa scriu despre cartile citite. Mi-am dat seama ca in momentul lecturii ar trebui sa ma opresc asupra pasajelor care imi plac sau ma duc cu gandul la alti oameni (lucruri) reali (reale) sau din alte carti si sa iau notite... Inca nu am ajuns sa fac asta - asa ca, acum, dupa cred mai bine de o luna de la finalizarea cartii ce sa va spun... Am regasit un om ca noi toti, ca mine, ca tine - un om cu tristeti, singuratati, ras, plans - evadari in trecut sau ...

Misterul se pastreaza... cartea a spus destul de multe si parca ceva nu a fost spus - acel ceva ce ne deosebeste.

Ce am mai retinut, si ar fi bine sa stie tot spectatorul de teatru - ca pentru un actor nu invatarea textului e cel mai greu lucru ci ce vine cu el si dupa ...
A fi actor nu inseamna a invata un text!

Eu zic sa cititi cartea - uneori va va intrista, alteori veti invata sa priviti lucrurile aparent banale cu alti ochi, veti vedea cum aceste lucruri creeaza bucurii, va devin prieteni. Sau poate stiti deja, pentru ca fiecare dintre noi avem lucrurile noastre...

Scrisori catre fiul meu - Gabriel Liiceanu
mai multe pe www.libhumanitas.ro

Da, aceasta a fost cartea ce i-a urmat Jurnalului Oanei Pellea... Da! Am descoperit ca-mi plac cartile - jurnal. Nu stiu, descopar ca oamenii mari sunt oameni ca noi toti - numai ca viata i-a aruncat in altfel de cercuri, intre altfel de oameni - dar au ca si noi suferinte, necunoasteri, iubiri, amintiri... Iar noua ni se pare ca in lumea lor se traieste mai usor, ca viata lor e mai usoara...
O sa vedeti cum boala nu iarta pe nimeni, o sa vedeti cum despartirile de fiu sunt dureroase, ca lumea asta de azi si tehnologiile noi ii bulverseaza si pe ei. O sa descoperiti copilul Liiceanu , adolescentul Liiceanu , tatal Liiceanu.

Mi-a placut foarte mult pasajul dintre Tata si Fiu - iarna - cand fiul se intoarce tarziu in noapte si se aseaza alaturi de tata pentru un somn linistit...

Amintiri despre secolul 21 - Ioana Parvulescu
mai multe pe www.libhumanitas.ro

Despre cartea aceasta cred ca am aflat dintr-un interviu al Oanei Pellea - daca nu chiar din cartea sa. Ce-i drept nu am terminat de citit - am trecut de jumatate - dar imi place - un stil asemanator cu cel al D-nului Liiceanu - asa-mi pare - si poate de asta imi place.

Sa vezi lumea in care traiesti pusa pe hartie, scrisa frumos. Sa vezi ca timpul nu e scurt doar pentru tine ci trece la fel de repede pentru toti - fie ei muncitori, filologi, savanti...
Asa afli cum obiceiurile noilor tehnologii nu sunt agreate si incadrate in bunele maniere... ca a scrie o urare pentru intreaga ta lista de email poate deveni o ofensa la adresa destinatarului, sa vezi ca disparitia unui covor din fata usii e deranjanta - pt ca da covorul acela iti era drag, te intampina. E lumea asta in care ma invart si eu si tu, Romania asta cu oamenii ei mai buni sau mai rai, Romania contemporana.