24 decembrie 2012

Ho ho ho

Ho ho ho, vin prin nameti
Daruri multe stiu ca vreti,
Dar, acum, in acest an
Am sa va aduc in dar
Liniste si sanatate,
ca-s mai bune decat toate!
Si-am sa va mai spun ceva
Daruiti fara a astepta
sa primiti  in schimb ceva
Asfel o sa evitati,
mai tarziu sa suferiti,
Doar iubiti si daruiti!

22 decembrie 2012

Am tacut o vreme

Am tacut o vreme pentru ca am vrut liniste (si inca vreau). Pentru asta a trebuit sa fac si eu liniste. Uneori propriile noastre cuvinte si ganduri sunt mai galagioase si urla mai tare decat cele venite din afara. Asa ca e nevoie sa tacem. Poate ne vom auzi in continuare. Sa ne ascultam cu atentie, pentru ca asa vom reusi sa facem cu adevarat liniste. Sau cel putin vom fi aproape de ea. Eu am sa tac si am sa ma ascult. Sper sa ma aud si sa ma inteleg, pas cu pas, etapa cu etapa...

Va doresc liniste si caldura! Iubirea e in voi - primiti si daruiti fara sa asteptati nimic in schimb. E mult mai frumoasa surpriza decat asteptarea neimplinita... Seara buna ... 

14 decembrie 2012

Am plecat

M-am ridicat din mine liniştit, 
şi am plecat plutind spre acea lumină, 
ce mi se arăta spre infinit 
şi care dăruia iubire.

Şi am lăsat în urma mea tristeţi, 
lacrimi amare, doruri multe, 
în căutare de noi dimineţi, 
de zbor fără de aripi frânte.

Şi m-am lăsat pe mine-n urma mea, 
cel vechi, cu trup bolnav şi suflet găunos, 
Şi am pornit în căutarea mea, 
cel liber, aripat, stapân de stea.

De îţi e dor de mine, acela vechi, 
te uită doar, puţin, spre cer, 
mă vei găsi acolo luminând 
şi căutând, privirea ta... 

De lacrimi îţi vor curge pe obraz, 
voi cobora încet pe al tău umăr, 
şi voi rămâne acolo până când,
şi tu vei deveni un înger.

11 decembrie 2012

un inger

Un inger mi s-a asezat pe umar sa-mi aminteasca ca sunt... 
un inger a coborat pe pamant sa-mi arate iubirea... 
un inger chiar acum te priveste si-ti spune 
"e bine, e normal, e cum trebuie, doar crezi"

10 decembrie 2012

Ninge

Razlete si reci aripi coboara, 
pierdute de ingeri ratacitori printre nori, 
in cautare de suflete calde, 
ramase prea repede fara de corp.

si-o parte din aripi, o data cazute, 

se sting in pamantul fost trup in trecut, 
o alta, mai rece si netematoare 
se-asterne, covor alb si purificator.

iar noi, din spatele ferestrelor noastre,
privim la dansul acesta, al fulgilor albi,
ce ne bucura, ne place, ne-aduce aminte,
ce reinvie copilul din noi.


si-alergam iute afara, 

sa prindem in palme, pe frunte, si-n ochi
fulgii acestia, albi, de zapada, 
jucausi, lucitori, muritori.

fara sa stim, ca noi ne jucam, 
cu aripi de ingeri, in care, 
se-odihnesc sufletele celor 
pierduti de noi.


04 decembrie 2012

Puncte

aş pune punct dar nu-i al meu,
aşa că am să pun vreo trei
ca semn că încă mai rămâne
un gând răzleţ, neexprimat
un vis visat, nerealizat
un zâmbet mut, nearătat
iubire multă de-învaţat
şi de tot dat şi... dărui...

03 decembrie 2012

O noapte

- din trecut - scrisa in sept 1997, Arad

E întuneric, atât de întuneric încât ai impresia că e sfârşitul lumii. Cu toate acestea te chinui să trăieşti... ce ai putea face altceva?

Eşti singur. Dorinţa asta ţi s-a împlinit. Anul trecut îţi doreai atât de mult să fii singur... Acum eşti, dar parcă nu simţi nici o satisfacţie. Prea multă singurătate. Tu ţi-ai dorit-o, dar nu într-o cantitate atât de mare. E prea mult, mult prea mult. Începe să te doboare. Te lupţi cu toţi, eşti în stare sa-i învingi, să le arăţi şi altceva, singurătatea, însă... e distrugătoare. Te distruge şi distruge şi tot ce ai fi vrut să faci.
De ce eşti atât de slab?

E întuneric, prea mult întuneric şi prea multă singurătate. Iar tu, trăieşti. Cel puţin aşa speri. Te pipăi şi constaţi că te simţi. Trăieşti şi vrei să te bucuri, vrei să râzi. Să te bucuri de faptul că eşti... dar, nu poţi decât plânge. Şi plângi în întuneric, linişte şi singurătate. Ce altceva ai putea face?

E bine că te mai poţi conştientiza ca entitate, că mai ai speranţe, ceea ce înseamnă că nu ai murit. E doar o moarte clinică. Eşti ţinut în viaţă de speranţe şi vise, ştii asta foarte bine, de aceea te lupţi pentru ele.
Chiar de par nebuneşti, chiar de par infantile - marea lor calitate e că te fac să treci peste coma aceasta din viaţa ta. O comă mai mult psihică decât fizică... Important este ce vei face. Nu are sens să te mai întrebi de ce ţi-ai dorit singurătatea, nu e cazul sa mai cauţi explicaţii pentru ceea ce s-a întamplat. Totul a fost, ţine minte A FOST! De ce să trăieşti în trecut? Nu mai poţi schimba nimic, poţi însă schimba prezentul pentru a obţine viitorul visat.

Lasă  singurătatea dar nu o urî. Ai învăţat ceva şi de la ea şi se poate ca într-o zi să o doreşti iar. Atât doar, să nu devii sclavul ei fără de scăpare. Fă ca ea sa devină, nu sclavul tău, ci ajutorul tău. Tot ce ni se întâmplă se-ntâmplă cu un rost, pe care uneori îl descoperim prea târziu... E bine că îl descoperim. Trebuie să trăieşti şi să-ţi descoperi rostul.

E întuneric, mult prea întuneric. Plângi. Şterge-ţi lacrimile şi caută lumina. Aprinde becul, o lumânare... găseşte lumina din tine. Te va linişti. Ridică-te din patul de spital şi fă-ţi viaţa reală, fără false artificii. Ele ţin doar o clipă. Vrei clipa să-ţi devină viaţă? Luptă-te pentru asta. Trăieşte fiecare clipă ca pe ultima.

Ştiu, e greu. E foarte greu... dar încearcă.