afi altfel

Sfarsitul acesta de saptamana s-au intamplat multe... Eurovisionul, campionatul european masculin de gimnastica, infrangerea lui Bute, Cannes-ul cu premiul pentru cel mai bun scenariu al lui Mungiu si premiul de interpretare luat de Cristina Flutur si Cosmina Stratan.... Iar mie imi este greu sa scriu despre ceva. M-am intepenit in tacere si picaturile nesfarsite ale ploii. Norocul meu e ca sunt oameni care reusesc sa ma trezeasca ... Asa ca, cineva pe facebook vorbea (se revolta mai precis) aseara despre incapacitatea noastra de a ne bucura de un succes al cuiva din breasla careia ii apartinem... Nu stiu cum e cu adevarat in breasla lor, dar ma gandesc in general la puterea de a ne exprima bucuria... obisnuinta noastra a romanilor in general... Ce am constatat zilele acestea urmarind mass-media: - s-au disecat pe toate partile infrangerea lui Bute si insuccesul de la Eurovizion - s-a spus sa privim jumatatea plina a paharului si s-a replicat ca intodeauna ne gasim scuze - stiri s

Cuvinte primite: telefon, prieten, joc, raza de soare, amintiri. Truisme Pritene îţi scriu pentru că îţi place să scriu Probabil tu mi-ai dat aceste cuvinte ca să nu mă pierd... Pentru că Prietene, tu mă auzi şi când tac, eşti aici chiar de nu te-am chemat, simţi când am nevoie să-mi fi alături. Mă suni doar să-mi auzi vocea (spui tu) Depănăm rar amintiri, pentru că ne place sa trăim în prezent. Suntem doi copii şi ne place jocul Azi sunt o mâţă, tu un căţel Ar trebui să mă alergi toată ziua.... Ne oprim uneori din joc şi ne întrebăm când au trecut anii... Dar apoi continuăm joaca. Ne-am luat îngheţată Stăm pe iarba şi privim cerul Te plângi că o rază de soare ţi-a intrat in ochi Eu râd şi te-ntreb de ce mai ai ochelarii dacă îi ţii pe frunte ... Am terminat îngheţata... Plecăm către o altă pajişte, alt loc, alt joc Bicicletele de inchiriat s-au terminat Aşa că ne mulţumim cu o plimbare pe lac apoi in jurul său... Ne plimbăm mult atunci când o facem

Intre cer şi pământ Intre Cer şi Pământ e o mare de mare Intre Cer şi Pământ e o mare de soare Intre Cer şi Pământ suntem noi, vii si morţi sunt păduri şi izvoare câmpii şi zăpezi. Intre Cer şi Pământ e o mare de munţi Intre Cer şi Pământ e o mare de lacrimi, lacrimi de dor, de iubire, durere lacrimi din cer şi din pământ. Intre Cer şi Pământ suntem noi, vii şi morţi Intre Cer şi Pământ sunt copaci care sunt punţi intre A FI şi A NU FI între am fost şi voi fi punţi intre Cer si Pamânt. Peste noi Cad frunzele peste noi Cad ploile peste noi Ninsorile cad peste noi şi razele cad peste noi iar noi nu cădem peste nimeni, peste nimic. Afirmaţie falsă! Noi cădem peste noi noi cădem peste pământ Pamântul suntem noi, iar noi vom fi pamânt Noi cădem peste noi peste noi cad frunzele peste noi cad ploile, ninsorile, razele tot şi toate cad peste noi tot şi toate se nasc din noi iar noi ne-am născut din EL. Noi suntem ceea ce suntem EL este ceea ce n

Am căzut din cer pe o petală de suflet din care am crescut, m-am înălţat şi sunt. Tu, suflete-mamă ţi-am spus că te iubesc? că niciodată nu mă voi putea deprinde de tine? că iţi simt tăcerile, suferinţele? Iartă-mă, suflete-mamă că sunt departe, că nu mă-nţelegi, că mi-e dor, că nu fac... Iartă-mă. Suflete-mamă, tu m-ai învăţat iubirea, acceptarea, iertarea iar eu asta fac exersez iubirea, acceptarea, iertarea. Mulţumesc suflete-mamă pentru iubirea, acceptarea, iertarea pe care mi le arăţi zi de zi chiar dacă uneori doare... iar eu, nu fac nimic, doar invăţ exersarea...

Asta seara am ramas cu un mare of... de fapt of-ul s-a marit... era mai vechi... Despre ce vorbesc aici, ce are a face un teatru din titlu cu marele meu of? Ploua, dar asta nu m-a oprit si am plecat catre teatru... Aveam rezervare... M-as fi simtit ciudat sa aman sau sa nu ma duc pentru ca ploua... Mi-am spus ca ploua si pentru actori, ploua si pentru cei ce organizeaza spectacolul, ploua pentru toti... Iar ei stiam ca vor fi acolo... eu de ce sa nu merg... pentru ca ploua? Am plecat, dupa cum am spus. Intre timp ploaia s-a oprit. Am ajuns pe o strada in spatele CEC-ului mare. Am intrebat "un teatru pe aici?" Mi-a fost indicata, o curte... Am intrat. In dreapta o casa veche, in fata alte cladiri (nu am reusit sa-mi dau seama sediul carei institutii era acolo sau ce era). Dar am vazut afisul piesei catre care ma indreptam pe zidul casei din dreapta, in dreapta usii. "Deci aici..." Am intrat, am urcat o scara si am ajuns in pragul altei usi ce dadea intr-o incaper

Ce poti reface? Poti repara un pantalon rupt (Il cosi si totul e refacut) Poti repara un fier ce s-a rupt (Il sudezi si totul e refacut) Dar..., nu poti reface un suflet ucis de ura si nechibzuinta un suflet rupt in bucati de altii El nu poate fi carpit si nici sudat Pentru ca e doar un suflet. Asta scriam in urma cu mai bine de ...multi ani.... acum ma incerc sa vad cum as repune in cuvinte ce poti reface? Poti repara un pantalon rupt (Il cosi si totul e refacut) Poti repara un fier ce s-a rupt (Il sudezi si totul e refacut) Dar..., nu poti reface un suflet un suflet rupt in bucati de altii El nu poate fi carpit si nici sudat cat ai incerca sufletul ramane frant gaurit doare. lucrurile rele se uita greu un suflet ranit ramane ranit oricat am incerca sa reparam toate ramane urma iar urma pe suflet doare pe pantalon urma cusaturii nu-l doare fierul sudat nu-si simte sudura.... sufletul carpit doare. -------------- asta a iesit asa la prima mana...

"Nu mai gandi! detaseaza-te! blank! Te uiti doar in ochii ei. Lasi energia sa vina la tine. O preiei.. o simti... Apoi vorbesti!  Intelegi? Dar sa nu pierzi contactul vizual. Ai inteles? Eye contact, eye contact! Hai, acum!" La un semn trebuie sa uit de mine, sa privesc doi ochi, sa astept si apoi sa spun ceva despre cea din fata mea... Sa-i simt energia. Ce energie? Nu simt nimic! Stiu doar ca nu inteleg. Dar, privesc concentrata ochii din fata mea. E destul de neclar, la propriu, pentru ca a trebuit sa-mi las ochelarii. E bine. Privesc. Eye contact. Repet ce am spus "ai tricoul rosu". Mi se confirma si tot asa. "Ai tricoul rosu" "Da, am tricoul rosu. Si tu ai tricoul rosu" "da, si eu am tricoul rosu", "ai tricoul rosu", "da, am tricoul rosu" - tot asa, fara intonatii, plat, continuu. Simt ca incep sa nu mai simt sensul cuvintelor. Sunt sunete fara rost, e ca si cum nu mai stapanesti nimic, nici pe tine. E enerva

Lansarea noului album al Zoiei Alecu -"Printre lupi", va avea loc joi 17 mai ora 19.00 in Club JUKEBOX VENUE din strada Turturelelor nr. 11 (Zona Piata Alba Iulia) via www.zoiaalecu.ro 01 Zoia Alecu - Printre lupi Asculta mai multe audio folk

M-am pierdut printre cuvinte sunt la pamant deasupra mea cuvinte sub mine cuvinte. Ma ridic si ma scutur cate cuvinte ma apasau... In fata un munte vreau sa-l urc, sa vad dincolo de el acasa mea? Calc pe cuvinte si toate urla sub pasii mei ma aplec sa le dau la o parte dar sunt straturi, straturi cuvinte peste cuvinte mi-e imposibil sa gasesc pamantul, tarana Unde sunt? Unde ma aflu? Cu fiecare pas ce-l fac urletele cuvintelor calcate se aud mai tare si mai tare e un vuiet, e jale, e condamnare Privesc in urma am ucis cuvinte iar altele le jelesc Ma uit mai atent la grupul acela din urma s-au facut cerc in jurul unui cuvant sunt intepenite, mute dar urletul lor il simt, ma loveste in inima Privesc cuvantul din mijloc IUBIRE. Iubire nu misca, Iubire e picat peste eu eu e mic, doar doua litere... vrea sa iasa deasupra, sa se ridice dar iubire il sufoca, e prea greu Ma aplec, ridic iubirea eul trage aer in piept si pleaca nici nu intoarce privirea...

Am primit alte cuvinte: bagaje, dorinta, iubire, ploaie, ochelari. Ce a iesit.... Hai... Mi-as face bagajele Sa plec. Am o dorinta veche Sa revad Viena. Am visat intr-o noapte ca eram acolo pe o banca stii la capatul strazii ce duce spre gara Privem in josul strazii Mariahilferstrasse? culori, multe culori... Ploua Asteptam sa vad cum dispar culorile cum fug care mai de care la adapost dar nu, erau mai multe buline, patrate, dreptunghiuri, forme regulate sau incetosate rosii, albastre, roz, verzi, portocalii.... toate se perindau prin fata mea unele imi zambeau, sau le zambeam eu lor? Si asteptam, cautam... rosu, verde, albastru, galben, 1, 2, 3 picaturi, ploaie, liniste soare, curcubeu. Ai aparut mi-ai dat ochelarii jos si mi-ai zis sa te privesc Te priveam, erai tu. pe tine te astepam? pe tine te cautam printre culori?  Mi-ai sters lentilele, mi-ai pus ochelarii m-ai luat de mana si mi-ai spus Hai. Imi era greu sa ma ridic te stiam si nu t

Cineva a raspuns jocului meu si mi-a dat cuvintele: teatru, libertate, altfel, oameni, viata, curaj, pasiune. Frumoase cuvinte si grele... dar am scris ceva - la prima mana cum imi place mie, neretusat... Libertatea mea e teatrul Libertatea mea e teatrul, Acolo simt ca traiesc Acolo gasesc Oameni si Viata. Stiu, peste tot sunt oameni peste tot este viata.... Dar acolo, la teatru, oamenii sunt Altfel Timp de cateva ore ma schimb timp de cateva ore am curaj timp de cateva ore gandul meu e liber timp de cateva ore privesc oamenii din alti oameni oamenii din alte vieti... pe mine si ai mei... Timp de cateva ore vad, aud, simt, cuget, plang, rad, astept, gasesc, vreau, pot... In cateva ore pot trai mai mult decat intr-o viata. Ce e ciudat? La final, cand cortina cade, as dori sa raman acolo, ceva mic, dar peste tot sa fac parte dintr-un decor, sa fiu reflector... sa fiu ceva si sa vad mereu scena, actorii jocul lor dinainte de spectacol jocul lor din spectaco

Si pentru ca tocmai am scris despre "jocul" din facultate ... vreau cuvinte... cate 3-5-7 cuvinte pe care sa le iau si sa le folosesc... Ce ziceti? stiu ca sunteti putini voi ce ma cititi... ca ajungeti mai mult sau mai putin intamplator...  dar... Astept.

Da, am reusit sa-mi gasesc caietul rosu... de fapt e o agenda veche in care incepusem in adolescenta si facultate sa scriu una-alta. Si am gasit ce scriam prin anul I de facultate. Imi amintesc cursul de geometrie - si eu care am inceput sa scriu pe coperta caietului de curs. Ce? Redau mai jos. Oricum ce am scris a starnit unele controverse si nu stiu daca ce voi reda mai jos e varianta initiala sau modificata in urma discutiilor. Si nici nu stiu daca e rezultatul unui "joc" pe care obisnuiam sa-l fac in acea perioada si de care imi este dor. Ceream celor din jur cuvinte, 3-5, la intamplare - fara legatura intre ele... cuvinte pe care urma sa le integrez in ceea ce scriam. Si iata ce am scris... Mi-am imbracat paltonul cu gandul de a-mi ascunde sufletul pacatos Dar pacatele au ars stofa si au iesit la suprafata. Atunci m-am rugat vantului: "Vino, tu, vantule si imprastie-mi pacatele Curata-ma de ele si du-le departe" In zadar vantul a batut Frunzele copac

as vrea sa stiu ca spun ceva aici as vrea sa fac din scris mai mult, un dar, nu doar necesitatea mea de a elibera cuvinte eu nu le caut, ele vin si ma ametesc poate nu sunt asa multe, dar cuvintele astea putine pe care le stiu imi creeaza dans ul alt dans nu stiu, alt dans nu ma accepta sau nu stiu eu exprima altfel miscarea decat ... eu sunt doar instrumentul daca sunt si manuitorul instrumentului inca nu am aflat ma bucur sa fiu un instrument care ma poarta cu el si eu urmez pasii trasati de el si ma misc in linii haotice sau nu si uneori simt ca instrumentul e depasit nu face fata cuvintelor ce vin, nu le mai stie scrie, reda corect, nu pastreaza ritmul si mi-e rusine si de aceea vreau vreau. sa cred ca pot face ceva din asta?

Imi place de multe ori sa iau o carte din raft, asa, pur si simplu si sa o deschid la intamplare. Azi destinul mi-a citit poezia "Rapire" de Zorica Latcu-Teodosia "Mergeam prin intuneric, undeva. Faclie-aveam, gatita dinadins; Dar iata ca din umbra mi-o a stins Si m-a luat de mana Cineva. N-am intrebat nimic. Paseam arar Si-asa-mi parea cararea de fierbinte, Ca tainic gandul staruia in minte: Sa nu-mi atarne haina jos in jar. Simteam dogoarea flacarii din jur Si ma uimeam ca nu-i vedeam lucirea. Mergand, stiam ca las in urma firea Si-am inceput sa vad, ca printr-un ciur. Cuvinte, cum nu pot sa prind in voi, Simtirea mea, in voi ca sa ramana? Mergeam prin flacari negre, mana-n mana, Topiti in vesnicie, amandoi. Si-atat era de dulce acest mers, Incat as fi dorit ca niciodata Sa nu atingem tinta-ndepartata. Dar bezna-n jur s-a sfasiat, s-a sters. N-am cunoscut pe Cel ce ma ducea, Si nici n-am vrut. Lumina se marise, Paseam prin alb, vecia-ncar

Ma preling pe zidul de un  galben pal ca un intuneric ce se lasa peste zi formele mele sunt alungite ma vad in gri-negru alunecand... Stau rezemata de zidul meu si ma privesc. formele astea alungite sunt ale mele? pentru prima data ma vad, altfel. Imi dau seama ca e doar iluzie, stearsa lumina a serii si becul de alaturi prea mic pentru a lumina tot nu ma ajuta prea mult pentru a ma deslusi. Stau rezemata de zidul meu mainile isi amintesc de copilarie privesc forme jucause ce ies din mine un strut, un iepure, o camila... sunt altfel. Asa ne schimba lumina si intunericul mereu altfel iar noi ramanem spectatorii propriilor noastre forme.

M-am tot gandit daca sa scriu sau nu despre politica. Multi avem tendinta sa spunem ca nu facem politica si nu ne intereseaza, dar politica a ajuns cea care ne dirijeaza, suntem doar marionetele ei chiar daca, ne spunem ca ne putem delimita de ea. Nu se poate. De politica dai la coltul strazii,  cand vrei sa-ti platesti intretinerea... Politica iti micsoreaza bugetul personal desi aparent iti da mai mult la salariu... Politica. Si politica asta este facuta de oameni, iar eu cred ca doar o anumita specie de oameni poate face politica, iar daca esti altfel si ajungi acolo, din greseala sau nu, esti asimilat. Sunt ca o haita in care daca ai intrat nu ai scapare. Ori ca ei - ori nimic. Am avut un guvern - bun, rau - nu am apucat sa-mi dau seama, dar cel putin erau fete/voci noi, tinere. Traiam cu iluzia de altceva - macar aparent daca naravul s-ar fi dovedit a fi acelasi cu a celor din trecut. Dar nu am apucat sa vad mai mult, pentru ca a fost dat jos. Nu inteleg de ce acum, nu inteleg