28 septembrie 2012

Raspuns - Joc reloaded

Raspuns la Joc reloaded
Cuvinte primite: speranta, fericire, soare, toamna frumoasa, incredere, muzica, dans, plimbari linistite, dimineti insorite

-----------------------------------------------------
Cam multe cuvinte si...  m-am gandit.

E cert, cu totii ne dorim fericire. La intrebarea "Ce iti doresti?" raspundem invariabil si fericire. Toata viata speram la ea, la fericire, ca va sa vina si la noi.

Uitam ceva. Uitam sa deschidem ochii cu adevarat, sa ascultam mai atent si sa ne lasam timp pentru contemplare, pentru a sta cu noi, da sa ne lasam timp pentru a-l pierde, cum ar spune unii.

Poate atunci am reusi sa vedem ca fericirea este in tot ce ne inconjoara:
- in fiecare dimineata in care reusim si ne trezim;
- in fiecare raza de soare pe care o vedem, simtim;
- in fiecare adiere de vant,
- in fiecare anotimp ce trece cu noi
- in fiecare picatura de ploaie chiar daca uneori ne intristeaza
- in fiecare ceva sau cineva de langa noi
- zambet, lacrima, atingere

Trebuie sa ne facem cadou putin timp. O plimbare linistita intr-o toamna ca primavara de frumoasa. Un dans cu noi cu picioarele goale prin iarba, un miros de fan cosit, un gust de must proaspat... Sa credem ca e posibil, ca fericirea ne-o facem noi si nu e nevoie de palate, piscine, aparitii mondene, silicoane, 90-60-90.

In coltul nostru de loc si lume ar trebui sa gasim ragazul si sa gandim mai atent la ceea ce ne bucura, ce ne intoarce la starea aceea careia niciodata nu-i dam nume, dar spunem ca e frenezie, tumult, ceva asa minunat, plutire, uitare de sine. Starea aceea e fericire.

Stiu, 8 ore pe zi le pierdem inchisi intre 4 pereti, in fata unui ecran ce nu face altceva decat sa ne strambe crezurile, sa ne modifice valorile, sa ne vanda ceea ce nu este. Minciuni. Iluzii. Non-valoare.
Stiu, 8 ore pe zi murim putin cate putin pentru ca trebuie. Asa sunt regulile. Reguli?  Altfel, nu am putea trai... asta este evolutia... Unii stiu sa-si gaseasca fericirea si acolo. Pentru cei ce nu pot asta, putinul timp ce mai ramane va rog sa vi-l rezervati. Fericirea e acolo.


Traim in cautare,
Traim pe fuga,
Traim sperand ca...
Fericirea vine maine.

Ne trezim diminetile,
Nu deschidem ferestrele,
Nu vedem cerul cu zilele,
Anotimpurile trec (care, cum).

E primavara sau vara?
E toamna!
Asa toamna insorita?
E primavara!

Traim pe apucate,
Alergam, sa tinem pasul,
Modelele se schimba,
Volorile sunt non-valori.

Stop!

Deschideti ferestrele,
Sa intre soarele,
Aerul, frunzele...
E toamna.

Iesiti la plimbare,
Ascultati...
Trosnesc frunzele sub talpile voastre

E toamna.

Canta pasarile,
Da, in orasul acesta
nu sunt doar pescarusi si porumbei
E toamna.

Sariti coarda, jucati sotronul
Dati-va-n leagan,
Luati-va de mana,
Dansati, sariti,
Radeti, bucurati-va,
Iubiti-va.

Redeveniti ce ati fost,
Amintiti-va si ramaneti asa.

Toamna, Iarna, Primavara, Vara
fericirea e in fiecare clipa traita.

Traiti!
------------------------------------------

------------------------------------------

Nu este asa ca tot ce spun eu aici e atat de banal si stiti cu totii asta? Ce sens a mai avut sa o mai zic si eu? Nu stiu... O sa-ncerc sa gasesc si altceva folosind cuvintele date. Uneori am impresia ca ma invart in cerc... si toate cuvintele din lumea asta sunt stranse in cercul asta...

26 septembrie 2012

Joc reloaded

Pentru ca am secat... sau poate nu, e doar o  iluzie... Pentru ca pe multi ii deprima (zic ei) ce scriu eu folosind cuvintele mele ... Am nevoie de ajutor. 3-5 cuvinte va rog, cadou de la voi, nu vreau altceva doar cuvinte, pentru ca eu la randul meu sa vi le intorc altfel. Poate nu asa deprimant, ca pana acum :).

Cam cum s-a intamplat aici: http://afialtfel.blogspot.ro/search/label/joc.

Multumesc!

21 septembrie 2012

Plouă

Plouă mărunt...
Plouă apăsat...
Lacrimi,
Lacrimi.

Când ne simţim secaţi
Plouă mărunt,
Plouă apăsat,
Punctând, mai ferm, seceta din noi.
 
Lacrimi...
Lacrimi...
Se preling pe fereastra dimineţii
AZI.

12 septembrie 2012

Ma pierd in toamna

Toamna mi s-a lasat pe umeri
pielea mea devine scoarta
iar parul, frunze uscate, alb-caramizii,
ma paraseste la fiecare adiere de vant.

ma pierd in toamna...

Toamna imi apasa umerii.
ma indoi, devin mai mica,
ma cobor mai mult catre pamant,
picioarele inca ma tin.

ma pierd in toamna...

Toamna e in sangele meu
mai rosu, mai viu, mai clototitor.
imi adun roadele raspindite in amintiri
si traiesc cu ele si prin ele.

ma pierd in toama...

Toamna e varsta mea,
nu o simt, dar se vede.
Toama mea,
cerul are acelasi albastru, de primavara.

ma pierd in toamna.

insa...
ochii mei transmit primavara,
iar in mine e un verde viu,
doar toamana de pe umeri, uneori,
ma doare.

ma pierd in toamna.





10 septembrie 2012

Iluzie

Foto de Alina Argesanu
cineva de-acolo de sus mă priveşte
pare ingrijorat? nu, nu. dojenijor? nu, nu.
doar pe ganduri?
aripile il ţin acolo sus.
încă nu e timpul să coboare.
oare ce vrea să îmi spună?
m-aş înălţa să mă aşez în dreapta sa
şi să-l ascult, dar
încă nu e timpul.
îl privesc continuu şi aştept
un semn, un sunet.
dar, nu ştiu cum şi cand, dispare.
a fost visare?
s-a năruit un gand?
a fost doar fum?
caut ceva acolo sus,
un vis,
un gand,
un nor de fum...

07 septembrie 2012

dor

dor.
dor de oameni
dor de oameni ce stiu asculta
dor de oameni ce stiu vedea
dor de oameni care ajuta cu drag
dor de oameni ce nu-ti raspund ca "ultimului om"
(chiar daca, sa zicem, esti ultimul om)
dor de oameni ce incearca macar sa inteleaga
dor de oameni ce recunosc ca nu le stiu pe toate
dor de oameni ce nu mint doar pentru a iesi in fata
dor de oameni care nu se-mpauneaza cu fapte, idei ce nu le apartin
dor de oameni, oameni
dor de oameni ce stiu iubi.

dor de fapte facute cu dragoste
dor de fapte facute cu calm
dor de fapte facute ca-ti place (cu pasiune)
dor de fapte facute organizat si nu "las' ca merge si asa"
dor de fapte facute nu din interes
dor de fapte facute nu pentru a le scrie in CV
dor de fapte facute nu pentru ca "da bine"
dor de fapte facute nu doar pentru bani
dor de fapte facute pentru ca simti ca trebuiesc facute
dor de fapte facute pentru ca iubesti.
dor.

adaugati si voi.

06 septembrie 2012

6.09

timpul mi-a săpat adac
pe inima, pe suflet şi pe trup
un şir de cifre, o vorbă şi un chip
ce intr-un timp doar ţie iţi aparţineau.
cand ai plecat mi le-ai lasat ca moştenire
iar eu, traiesc cu ele zi de zi,
sirul de cifre, vorbele sunt tipărite
iar unele au devenit
pe o scenă, intr-o piesă, replici.
iar chipul...

chipul, privindu-l in oglindă
ştiu că tu eşti şi că mereu vei fi
eşti ingerul ce-l port pe-un umăr
ce moartea mă invaţă s-o trăiesc
asemeni ca pe viaţa,
zi de zi.

Un azi continuu

Nu pot sa cred cum trece vremea
Si noi ne amanam trairea
Purtati mereu de azi pe maine
De temerea de-a nu putea.

Ne ingropam in mici dorinte,
Tot alergam spre impliniri
Uitand cum azi, un ieri devine,
Si asteptand mereu la maine
In care sigur vom putea,
Sa punem punct acelor dogme
In care ne-am nascut, incarcerati.
Un maine care AZI devine,
Un azi in care vom trai
Fara sa mai lasam pe maine
Ci doar pentru ca este AZI.

Un AZI continuu este viata
Si asta de-o vom accepta.
Uitati de ieri,
Uitati de maine,
Caci viata este numai AZI.

04 septembrie 2012

Perceptie

Cu fiece zi constat ca pierd.
Pierd ceea ce credeam ca am,
ceea ce credeam ca nu imi poate lua nimeni...
Putinta de a face ceva bine,  bun si din placere.

Dar nu...
Tot ce fac,
 incet, incet, se pierde,
Ramane doar in memoria mea
sau in memoria computerului meu,
pana se vor umple si vor trebui golite
de tot ce e de prisos.

Ma bat cu timpul,
cu tineretile altora,
cu imaginatia altora,
ma bat cu neputinta mea de adaptare
cu neputinta de a crea.

Incet, incet, o sa-mi pierd ultimul strop de incredere
nu o sa mai fiu in stare sa zic Da
o sa pun butonul pe pauza
(nu stop pentru ca mai  sper ca pot face ceva)
si o sa fac doar lucrurile marunte
si o sa ajung sa fac ceea ce am urat.

Pana la urma
tot la asta ajung
cu cat incerc mai mult sa nu ajung asa
cu atat mai mult ma adancesc
in rahatul asta,
in temerile astea,
in neincrederi si neacceptari,
in tristetile esecului
sau a ceea ce pare esec.

M-am dezamagit.
dar e doar o perceptie
a clipei asteia
ce se cheama
ACUM.


de Toamna

din trenul catre casa, la prima mana
.................................................................

Apus

un stol de pasari traverseaza cerul la apus
soarele rotund si rosu coboara incet la marginea campului
se pierde printre copaci, apoi reapare
se pierde printre case, apoi reapare.
trenul in care sunt trece printr-o gara,
soarele se pierde printre vagoane,
eu ma pierd printre cuvinte si imagini.
sunt intre ceea ce vad si ceea ce scriu,
iar soarele,
soarele a lasat in urma sa doar o aura rosiatica.

sunt tot mai departe.
oare cine apune acum?
soarele sau doar iluzia realului?
soarele sau ...
cuvintele mele si eu?