afi altfel

Raspuns la Joc reloaded Cuvinte primite: speranta, fericire, soare, toamna frumoasa, incredere, muzica, dans, plimbari linistite, dimineti insorite ----------------------------------------------------- Cam multe cuvinte si...  m-am gandit. E cert, cu totii ne dorim fericire. La intrebarea "Ce iti doresti?" raspundem invariabil si fericire. Toata viata speram la ea, la fericire, ca va sa vina si la noi. Uitam ceva. Uitam sa deschidem ochii cu adevarat, sa ascultam mai atent si sa ne lasam timp pentru contemplare, pentru a sta cu noi, da sa ne lasam timp pentru a-l pierde, cum ar spune unii. Poate atunci am reusi sa vedem ca fericirea este in tot ce ne inconjoara: - in fiecare dimineata in care reusim si ne trezim; - in fiecare raza de soare pe care o vedem, simtim; - in fiecare adiere de vant, - in fiecare anotimp ce trece cu noi - in fiecare picatura de ploaie chiar daca uneori ne intristeaza - in fiecare ceva sau cineva de langa noi - zambet, lacrima, atinge

Pentru ca am secat... sau poate nu, e doar o  iluzie... Pentru ca pe multi ii deprima (zic ei) ce scriu eu folosind cuvintele mele ... Am nevoie de ajutor. 3-5 cuvinte va rog, cadou de la voi, nu vreau altceva doar cuvinte, pentru ca eu la randul meu sa vi le intorc altfel. Poate nu asa deprimant, ca pana acum :). Cam cum s-a intamplat aici: http://afialtfel.blogspot.ro/search/label/joc . Multumesc!

Plouă mărunt... Plouă apăsat... Lacrimi, Lacrimi. Când ne simţim secaţi Plouă mărunt, Plouă apăsat, Punctând, mai ferm, seceta din noi.   Lacrimi... Lacrimi... Se preling pe fereastra dimineţii AZI.

Toamna mi s-a lasat pe umeri pielea mea devine scoarta iar parul, frunze uscate, alb-caramizii, ma paraseste la fiecare adiere de vant. ma pierd in toamna... Toamna imi apasa umerii. ma indoi, devin mai mica, ma cobor mai mult catre pamant, picioarele inca ma tin. ma pierd in toamna... Toamna e in sangele meu mai rosu, mai viu, mai clototitor. imi adun roadele raspindite in amintiri si traiesc cu ele si prin ele. ma pierd in toama... Toamna e varsta mea, nu o simt, dar se vede. Toama mea, cerul are acelasi albastru, de primavara. ma pierd in toamna. insa... ochii mei transmit primavara, iar in mine e un verde viu, doar toamana de pe umeri, uneori, ma doare. ma pierd in toamna.

Foto de Alina Argesanu cineva de-acolo de sus mă priveşte pare ingrijorat? nu, nu. dojenijor? nu, nu. doar pe ganduri? aripile il ţin acolo sus. încă nu e timpul să coboare. oare ce vrea să îmi spună? m-aş înălţa să mă aşez în dreapta sa şi să-l ascult, dar încă nu e timpul. îl privesc continuu şi aştept un semn, un sunet. dar, nu ştiu cum şi cand, dispare. a fost visare? s-a năruit un gand? a fost doar fum? caut ceva acolo sus, un vis, un gand, un nor de fum...

dor. dor de oameni dor de oameni ce stiu asculta dor de oameni ce stiu vedea dor de oameni care ajuta cu drag dor de oameni ce nu-ti raspund ca "ultimului om" (chiar daca, sa zicem, esti ultimul om) dor de oameni ce incearca macar sa inteleaga dor de oameni ce recunosc ca nu le stiu pe toate dor de oameni ce nu mint doar pentru a iesi in fata dor de oameni care nu se-mpauneaza cu fapte, idei ce nu le apartin dor de oameni, oameni dor de oameni ce stiu iubi. dor de fapte facute cu dragoste dor de fapte facute cu calm dor de fapte facute ca-ti place (cu pasiune) dor de fapte facute organizat si nu "las' ca merge si asa" dor de fapte facute nu din interes dor de fapte facute nu pentru a le scrie in CV dor de fapte facute nu pentru ca "da bine" dor de fapte facute nu doar pentru bani dor de fapte facute pentru ca simti ca trebuiesc facute dor de fapte facute pentru ca iubesti. dor. adaugati si voi.

timpul mi-a săpat adac pe inima, pe suflet şi pe trup un şir de cifre, o vorbă şi un chip ce intr-un timp doar ţie iţi aparţineau. cand ai plecat mi le-ai lasat ca moştenire iar eu, traiesc cu ele zi de zi, sirul de cifre, vorbele sunt tipărite iar unele au devenit pe o scenă, intr-o piesă, replici. iar chipul... chipul, privindu-l in oglindă ştiu că tu eşti şi că mereu vei fi eşti ingerul ce-l port pe-un umăr ce moartea mă invaţă s-o trăiesc asemeni ca pe viaţa, zi de zi.

Nu pot sa cred cum trece vremea Si noi ne amanam trairea Purtati mereu de azi pe maine De temerea de-a nu putea. Ne ingropam in mici dorinte, Tot alergam spre impliniri Uitand cum azi, un ieri devine, Si asteptand mereu la maine In care sigur vom putea, Sa punem punct acelor dogme In care ne-am nascut, incarcerati. Un maine care AZI devine, Un azi in care vom trai Fara sa mai lasam pe maine Ci doar pentru ca este AZI. Un AZI continuu este viata Si asta de-o vom accepta. Uitati de ieri, Uitati de maine, Caci viata este numai AZI.

Cu fiece zi constat ca pierd. Pierd ceea ce credeam ca am, ceea ce credeam ca nu imi poate lua nimeni... Putinta de a face ceva bine,  bun si din placere. Dar nu... Tot ce fac,  incet, incet, se pierde, Ramane doar in memoria mea sau in memoria computerului meu, pana se vor umple si vor trebui golite de tot ce e de prisos. Ma bat cu timpul, cu tineretile altora, cu imaginatia altora, ma bat cu neputinta mea de adaptare cu neputinta de a crea. Incet, incet, o sa-mi pierd ultimul strop de incredere nu o sa mai fiu in stare sa zic Da o sa pun butonul pe pauza (nu stop pentru ca mai  sper ca pot face ceva) si o sa fac doar lucrurile marunte si o sa ajung sa fac ceea ce am urat. Pana la urma tot la asta ajung cu cat incerc mai mult sa nu ajung asa cu atat mai mult ma adancesc in rahatul asta, in temerile astea, in neincrederi si neacceptari, in tristetile esecului sau a ceea ce pare esec. M-am dezamagit. dar e doar o perceptie a clipei asteia ce se che

din trenul catre casa, la prima mana ................................................................. Apus un stol de pasari traverseaza cerul la apus soarele rotund si rosu coboara incet la marginea campului se pierde printre copaci, apoi reapare se pierde printre case, apoi reapare. trenul in care sunt trece printr-o gara, soarele se pierde printre vagoane, eu ma pierd printre cuvinte si imagini. sunt intre ceea ce vad si ceea ce scriu, iar soarele, soarele a lasat in urma sa doar o aura rosiatica. sunt tot mai departe. oare cine apune acum? soarele sau doar iluzia realului? soarele sau ... cuvintele mele si eu?