afi altfel

Ieri seară am fost aruncată pe un nor Am rămas toată noaptea acolo până norul m-a îngropat Acum m-am trezit, dar norul e în mine Ii simt gustul dulce-amar. Iar pleoapele se chinuiesc să nu-l împrăștie. Un copac uitat, nebăgat în seamă, a înflorit Când cineva a pus mâna pe umărul său. A aflat ce nimeni nu voia să-i spună? Să vorbim despre iubire în tăcere. Un om și un... și o... și... Un om a dansat cu mine. Nu, nu... Eu, da, eu am dansat cu mine cum o fac mereu și mereu când mă pierd. Nu. Când mă regăsesc. Da. Minunat basm Eu. Nu, nu eu. Tu. Da Tu. Mereu și mereu aceeași întâlnire, eu și eu , amintiri, necunoaștere, recunoaștere... Prezentul nu există, s-a dus deja Dar norul va rămâne mereu al meu, cu mine, mai dens, mai palid, mai nostalgic Norul lui "a fi". Gândesc deci... nu exist. Doar norul.... -------------------------------- Aseară am văzut N(aum), fără să cunosc multe despre Naum, poetul, omul. Acum voi incerca să aflu, pentru a înțelege norul...

In ultimul timp am citit cate ceva despre teatru, am fost la cateva piese de teatru dar, desi in carti si piese nu s-a vorbit despre ras, bucurie, eu m-am tot gandit la asta... In teatru se rade, adevarat. Dar cat rad cei de pe scena si cat radem noi cei ce privim? Nu vi se pare ca balanta inclina mult pe partea spectatorului? Nu-mi amintesc, poate e vina mea, de o piesa in care sa existe o clipa in care se rade cu pofta, pur si simplu, un ras pornit dintr-o situatie ce nu anunta nimic deosebit, un ras molipsitor, din toata fiinta, cu toata fiinta, pana la uitare. (precizare - in care actorul/personajul sa rada pe scena). Sau, cum spuneam, e vina mea, eu nu stiu vedea bucuria sau vreau prea mult. De obicei nu ma duc cu asteptari la o piesa de teatru, imi place sa fiu surprinsa. O singura imagine care sa ma prinda, un actor infloritor, plin de personaj, sunt uneori suficiente pentru a-mi crea starea/trairea pt care ma afund intr-un scaun dintr-un spatiu in care se face teatru. (Pana...

Update Premiile Festivalului de Teatru Independent UNDERCLOUD 2012 Juriul Festivalului: Actrita Coca Bloos, actorul si Directorul Teatrului Metropolis George Ivascu si criticul de teatru Monica Andronescu. Presedinte Onorific: Regizorul Andrei Serban. PREMIUL PENTRU REGIE - Bobi Pricop pentru "Jocuri in curtea din spate" . Celelalte doua nominalizari: "Dumnezeul de a doua zi" regia Claudiu Goga si "XXL" regia Cristi Juncu. PREMIUL JURIULUI - Tania Popa pentru "Fata din curcubeu" PREMIUL JURIULUI - Anca Sigartau pentru "Actrita" PREMIUL PENTRU CEA MAI BUNA ACTRITA - Ioana Manciu pentru "Jocuri in curtea din spate". Celelalte doua nominalizari: Cristina Casian pentru "Trei femei inalte" si Maria Obretin pentru "Noi 4". PREMIUL PENTRU CEL MAI BUN ACTOR - Vlad Zamfirescu pentru "XXL" si "Dumnezeul de a doua zi" si Marius Manole pentru "Noi 4". Cealalta no...

Asta seara am ramas cu un mare of... de fapt of-ul s-a marit... era mai vechi... Despre ce vorbesc aici, ce are a face un teatru din titlu cu marele meu of? Ploua, dar asta nu m-a oprit si am plecat catre teatru... Aveam rezervare... M-as fi simtit ciudat sa aman sau sa nu ma duc pentru ca ploua... Mi-am spus ca ploua si pentru actori, ploua si pentru cei ce organizeaza spectacolul, ploua pentru toti... Iar ei stiam ca vor fi acolo... eu de ce sa nu merg... pentru ca ploua? Am plecat, dupa cum am spus. Intre timp ploaia s-a oprit. Am ajuns pe o strada in spatele CEC-ului mare. Am intrebat "un teatru pe aici?" Mi-a fost indicata, o curte... Am intrat. In dreapta o casa veche, in fata alte cladiri (nu am reusit sa-mi dau seama sediul carei institutii era acolo sau ce era). Dar am vazut afisul piesei catre care ma indreptam pe zidul casei din dreapta, in dreapta usii. "Deci aici..." Am intrat, am urcat o scara si am ajuns in pragul altei usi ce dadea intr-o incaper...

Nu pot spune ca sunt o cunoscatoare in materie de teatru, ba chiar contrariul, dar imi place si incerc sa urmaresc ce se intampla in domeniu. Regret ca nu am reusit inca sa merg sa vad piese ce se joaca in provincie (cum se zice) - in special la Sibiu si Cluj. Sunt cateva piese acolo ce merita. Mereu am incercat sa urmaresc premiile Uniter. Din pacate de cele mai multe ori premiile ma faceau sa merg la anumite piese de teatru sa vad anumiti actori. Dar se intampla sa existe si nominalizari de piese/actori/etc. pe care sa le fi vazut anterior premierii. Asa se intampla acum si de cateva zile ma tot gandesc si incerc sa realizez cum ai putea alege intre Oana Pellea - "Vocea Umana" (Teatrul Metropolis) si Mariana Mihuit - "Ingropati-ma pe dupa plinta" (Teatrul Bulandra)? Initial mi-am spus "clar, Mariana Mihut va castiga - o ajuta piesa, colegii de scena..." - o vedeam ca pe un al dolilea Lear. Dar, dupa ce am mai urmarit o piesa cu un personaj ("Refuz...

"Bunica e viata, mama e fericirea" si "Sa traiesti intr-o zi cat altii in 10 ani" sunt replici din doua piese ce se joaca la Teatrul Bulandra. Prima este din "Ingropati-ma pe dupa plinta" iar a doua din "Oscar si tanti Roz". De ce m-am oprit asupra lor? Pentru ca eu cred ca ele reprezinta esenta celor doua piese. Pentru ca pe mine m-au prins... pentru ca ma tot gandesc la ele... pentru ca... Sunt doua piese triste, foarte triste - care te lovesc si care raman adanc in tine. In ambele personajul principal este un copil, un baiat - Sasa (in Ingropati-ma...) si Oscar (in Oscar si...). Primul (Sasa) este "obiectul" pe care se lupta viata si fericirea... El vrea si viata si fericirea, dar viata nu-l lasa sa se bucure de fericire nici chiar cand abia de infiripa. Viata si fericirea nu pot coexista. Oscar este bolnav de cancer si mai are de trait 12 zile dar poate trai intr-o zi cat altii in 10 ani... (asa ii spune tanti Roz). ...

De ceva vreme am vrut sa pun aici o lista cu piese de teatru pe care trebuie sa le vezi. Ma bucur ca teatrele incep sa-si promoveze si video spectacolele... Intai am dat de filmuletele de promovare pentru piesa "Felii" de Lia Bugnar - cu Ofelia Popii - (Teatrul Radu Stanca - Sibiu") - vedeti mai jos. Ele sunt vinovate pentru ca am ajuns sa vad piesa si inca mai vreau sa o vad... Azi am descoperit ca Teatrul Metropolis are si genul acesta de promovare. In cazul piesei "Vocea umana" de de Jean Cocteau cu Oana Pellea povestea e invers... Mai intai am vazut piesa si apoi filmul. Sper ca pentru cei ce nu au vazut piesa, filmul sa-i faca sa mearga sa o vada. Iata datele cu ultimele reprezentatii: - 10 decembrie Teatrul National Cluj - 15 decembrie Teatrul Metropolis - ultima reprezentatie din 2011 Alte piese care mi-au ramas in gand: -> "Ma tot duc" (cu Oana Pellea si Mihai Gruia Sandu) - Teatrul Foarte Mic -> "Lear" (cu Mariana Mihut,Valeri...

Am recitit o parte dintre cele scrise de mine aici, in trecut... Pe alocuri am zambit, pe alocuri am realizat ca acum as avea multe completari de facut, in special legat de comentariile unor piese de teatru. Acum vreau sa invat mai mult despre teatru, pentru ca vreau sa inteleg mai bine. Am citit ce am scris despre Furtuna Catalinei Buzoianu, faptul ca in prima parte nu intelesesem nimic... Atunci gandeam ca asa e scrisa piesa - acum gandesc ca asta a fost "vina" regizorului (nici acum nu am citit piesa - dar nu avea cum sa fie scrisa asa). Incet, incet, incep sa realizez ce face un actor, ce face un regizor si cat de importante sunt scenografia, muzica, luminile, alte efecte... Poate stiam asta, dar luam doar intregul... sau nu stiu... Acum constientizez ca o piesa de teatru e in continua transformare, pentru ca actorii se schimba, spectatorii se schimba - iar jocul, piesa se muleaza pe toate astea. Si am mai vazut Furtuna - si a fost bine, de data aceasta am inteles si prim...

Furtuna de Shakesperare la Teatrul Mic regia Catalina Buzoianu Am avut norocul sa fiu invitata la avanpremiera acestei piese. Vazusem cateva piese in regia Catalinei Buzoianu, dar nici un Shakesperare. Nu citisem piesa, nu stiam nimic despre actiune ... Nu voi povesti ce am vazut ci voi spune doar ce am simtit si ce mi-a placut (asta pentru ca doresc sa vedeti punerea asta in scena). Mi-a placut tot ce a insemnat scenografie cu toate ca uneori imi era putin teama sa nu cada cineva...(mergeti si vedeti de ce). Mi-a placut muzica, mi-au placut proiectiile ce completau actiunea din scena... Chiar m-au impresionat - pentru ca nu mai vazusem o piesa de teatru in care tehnica moderna sa fie atat de bine folosita si sa completeze actul artistic. La finalul primei parti nu intelesesem mare lucru si ma intrebam daca e vina mea... si acum ma intreb... M-am simtit mica si incapabila a intelege toate acele lucruri care disecate, luate bucata cu bucata - insemnau ceva, imi spuneau ceva ... M-am pi...

"Amalia respira adanc" este o piesa de teatru scisa de Alina Nelega Cadariu. Se joaca la teatrul Act. Cand am hotarat sa merg eram putin reticenta desi imi fusese recomandata cu entuziasm. Ma gandeam ca ma voi plictisi, ca nu voi rezista. Cu ce ma poate captiva o piesa interpretata de un singur om? O piesa cu un personaj... Vazusem pise cu doua personaje care nu m-au impresionat. A fost altceva... Surprinzator - nu m-am plictisit, desi a fost un moment (pe la inceput) cand mi-am zis ca va fi un dezastru, iar texte despre comunism... iar plictiseala, iar ... Ma inselasem. A fost altceva - o poveste dintr-o lume si despre o lume in care am trait - o poveste despre supravietuire. Amintiri proprii rostite de altcineva... O respiratie ce nu insemna doar a trage aer in piept ci infruntarea umilintei, infruntarea nedreptatilor - acceptarea cu un nod in gat a acelei vieti, putinta de a le tine piept fara a o lua razna (sau nu?). Daca va mai amintiti de deodorantul Mozaic eu z...

Trebuie sa vedeti Quijotele - Adei Milea. Trebuie sa vedeti Apolodor.... Trebuie sa lasati in urma vechea imagine a Adei si vechile impresii create. Mergeti si vedeti aceste spectacole pentru ca veti descoperi o alta Ada si totusi o aceeasi Ada. Misterioasa dar prietenoasa, usor de inteles dar atat de profunda, comica dar serioasa, serioasa si... jucausa (joc de cuvinte, joc de acorduri, joc de priviri). Ce-i drept ca nu e singura. A stiut sa se inconjoare si sa-si aleaga oamenii "perfecti" pentru ceea ce vrea sa spuna si felul in care vrea sa o faca. O Dorina Chiriac - vesnicul copil mare cu o voce si voie buna la fel de mari, un Bobo surprinzator, un Radu la care (inainte) nu ai fi banuit o astfel de voce (muzicala) si nu l-ai fi vazut in Apolodor. Artisti despre care nu poti spune prea multe pentru ca esti prea neputincios si nu stii folosi la fel de bine cuvintele pentru a-i descrie, precum ei le folosesc pentru a te incanta. Mergeti si descoperiti o alta lume. Eu am fost...

Teatrul Act. Eu prima data aici. Printre liceeni. Se joaca (sau se canta?) piesa "Nasul" a lui Gogol (in viziunea Adei Milea si a lui Bogdan Burlacianu - Bobo de la "Fara Zahar" si regia lui Alexandru Dabija). Auzisem in urma cu cateva zile (la Bookfest) cateva fragmente si imi doream sa vad totul. Am vazut. Mi-a placut! Zic ca merita sa dai o partida de Remi (ce mi se oferise in acea zi) pe acest spectacol. As mai fi stat, as fi dorit sa vad si Quijote, sa vad si Apolodor, sa vad tot. De data asta am vazut doar Nasul - un nas fugar, o fata ramasa trista si neteda, un medic care se spala pe maini, o publicitate normala cu 8 copeici, 5 copeici, 3 copeici, 7 copeici, 10 copeici, un 25 martie, un frizer cu maini parfumate, o dimineata parfumata, un somnoros, un 7 aprilie, un nas cu un cos pe el, nasuri cantatoare.... E ADEVARAAAAAAAAAAAAAAAAAT! Detalii despre fata neteda mai jos. Acum imi doresc foarte mult sa vad Quijote. De ce? Poate fragmentul de mai jos va raspunde...

Actorul Colea Rautu a incetat din viata. I-a urmat pe colegii sai Florian Pitis , Adrian Pintea etc, pe un drum pe care fiecare dintre noi va pasi intr-o zi. Cati insa isi vor mai aminti de ei peste cativa ani? Cati dintre copiii nostri vor mai stii ca acesti oameni au fost si au insemnat ceva pentru noi, pentru cultura noastra? Putem crea ceva in amintirea si pentru amintirea lor? Eu zic ca se poate dar trebuie sa vrem, sa ne dorim sa facem si astfel de lucruri, pentru oameni si nu doar pentru bani. Tehnologia ne ajuta, specialisti avem, dar mai lipseste ceva... Nu vedem cat de mult pretuieste un om decat atunci cand nu mai este, dar si asta cu timpul se uita... Haide sa facem ceva pentru ca acesti oameni sa nu fie uitati. Sa le aratam copiilor nostri ca am avut/avem si noi un Brad Pitt, o Julia Roberts ... Trebuie sa invatam sa ne identificam valorile si sa le pretuim pe tot parcursul vietii (atat a lor cat si a noastra). Sa nu le inaltam ode atunci cand nu mai sunt. Sa ne amintim ...