N-am plans
N-am plans, n-am lăcrimat, de ce? nu ştiu. In dreapta ochi inlăcrimaţi, in faţă, ochi inlăcrimaţi, tăcere, aşteptare. Nici măcar nu am lăcrimat... atat de altfel? Eu? eu care lăcrimez cand văd bucuria invingătorului, eu, ce nu-i pot citi mamei, fără un nod in gat, o scrisoare ce anunţă schimbări majore in viaţa fratelui. Eu. Acum, acum insă... acum, am un nod in gat şi aş plange aş plange pentru tot. Pentru tot ceea ce este, pentru tot ceea ce sunt, pentru tot ceea ce nu pot şi nu ştiu de ce nu pot, pentru tot ceea ce nu am avut şi nu ştiu de ce nu am avut, pentru tot ceea ce o să fie si nu ştiu că va fi pentru... Da, aş plange. Poate că plang dar, aşa, fără lacrimi, aşa, pur şi simplu.