afi altfel

suntem siamezi legaţi prin organ invizibil despărţire? doar prin moarte! a muri a nu-ţi mai auzi gândurile a nu te mai simiţi a nu mă durea tu a nu-mi fie dor a... respira fără tine.

Ne împiedicăm în cuvinte Desenăm sentimente strâmbe Ne dăm înţelepţi, credincioşi, buni Persistăm în aceleaşi greşeli, Criticând ceea ce nu e ca noi, neacceptând schiopul, strâmbul, schilodul Neînţelegând că tocmai libertatea ne-a adus aici. Acea libertate pe care o vrem infinită dar pe care trebuie uneori să o îngrădim cu puţină îngăduinţă faţă de cel cu un alt tată şi o altă mamă. Nu e doar vina lui că a devenit strâmb Şi din strâmb, criminal. Undeva acolo e şi vina noastră pentru că ne credem altfel, şi ne urlăm unicităţile si superioritatea fără a mai gândi ca asta doare undeva, pe cineva Şi... În moarte suntem toţi la fel.

Tăcere, Respiraţie, Suspin Linişte, Vânt, Fulger Trec toate prin mine Şi mă sparg în mii de sfere Şi cad peste inima ta Mângâiere de fluture nenăscut.

Straturi de nori, munţi, pămant, alb, îngeri, Noi strecurandu-ne precum un şarpe fără aripi, doar privitori, lăsand urme nevăzute apăsaţi de grandoarea "a fi-ului" de nepus în cuvinte doar imagine, sentiment şi îngeri.