25 octombrie 2012

Scurte cu/despre umbră

Imaginea ta trecută prin mine
Mă minte ca umbra ce-o port după mine,
Desi știu, ea nu vrea,
vinovată-i lumina.

----------------------------------

De umbră mă ține legată pamântul
de tine, doar gândul
pe ea o cunosc de când m-am născut
pe tine doar de când te-am văzut.

----------------------------------

Uneori sunt precum umbra mea
Mă car în spate și aștept
lumina să ma ușureze. 

23 octombrie 2012

Stelele

Stelele mele-s cu mine mereu
Le port in suflet, la bine, la greu.
Stele mele ma definesc,
Bucata cu bucata, uneori stralucesc,
Azi sunt o parte de stea lucitoare
Iar maine, o parte de stea cazatoare.

Stelele mele nu-s stantate-n beton, spre neuitare
Stelele mele-s in sufletul meu, o binecuvantare
Stelele mele sunt tot ce iubesc, ce-am iubit
si-am sa mai iubesc.
Stelele.

19 octombrie 2012

Toamna asta

Toamna asta ne minte
asa cum ne mintim si noi de secole
ne minte ca e primavara
cum ne mintim noi ca ne maturizam
ne minte ca e cald si bine
cum ne mintim noi
ca suntem mai intelepti, mai buni
toamna asta ne minte
cu lepadarea de uscaciuni
cum ne mintim noi
cu lepadarea de pacate
toamna asta
este fiecare dintre noi
toamna asta
este asa cum
ne mintim ca suntem
o iluzie a binelui ce devenim.

toamana asta este iluzia primaverii.
primavara care...
se departeaza dar nu vrem sa vedem
se departeaza dar nu vrem sa simtim
se departeaza dar nu ne paraseste.


toamna asta e dor de primavara
dor de joc, dor de copilul ce suntem
de adevarul din noi.
toamna asta este oglindirea noastra
buni, rai, intelepti, maturi, fara sau cu pacate

toamna asta ne minte, daca ne mintim.

Iluzia

Traiesc imprastiat si totusi monoton
nu, nu este un nonsens, este un adevar
ma-mprastii intre cuvinte, forme si culori
nu stiu de le fac bine, sau de ma mint cu spor.

Iluzia de bine, frumos si minunat
e hrana mea de-acum, e radacina mea
dar zilele pustii cand nu mai pot manca
ma smulg din lumea asta, m-aduc in lumea ta.

Si-atunci revin in mine, asa cum doar eu stiu
si-mi caut radacina, cersesc cate-un cuvant
astept cate-o culoare si desenez in gand
pana cand ea, iluzia, ma prinde iar in jug.

Si trag la jugul asta, mergand tot inainte
fara sa stiu de-i bine, doar din obisnuinta
visand la ziua-n care din jug voi face jilt
in care, fara temeri, voi odihni putin.

Voi sti atunci ce-i bine, voi sti ce fac si prost
voi sti sa-aleg cuvinte, sa nu le mai cersesc
voi sti sa nu astept, ci voi gasi chiar eu
voi sti sa fac mai bine, ce cred acum ca-i prost.

ma-mpiedic

ma-mpiedic de mine
de ganduri
neincrederi
taceri.

nu cad,
dar dreapta nu stau
de ganguri
neincrederi
taceri

merg inainte
cu mintea si sufeltul  pline
de ganduri
neincrederi
taceri.

pana cand
voi uita
de ganduri
neincrederi
taceri.

07 octombrie 2012

Raspuns 2 - Joc reloaded

Libertate


Pic, pic, pic,
plouă.
perdea peste munte se lasă.
pic, pic, pic,
plouă.

Aburi albi se ridică la ceruri,
suflete eliberate
le privesc cum se-nalţă
de aici, din cabana albastră.
unul mai mic, unul mai mare,
unul drept, altul pieziş,
ca-ntr-un joc cu baloane de sapun...
se pierd în ceruri,
în libertate.

Pic, pic, pic,
plouă,
pic, pic, pic,
plâng,
lacrimi, lacrimi de fericire.
În sfârşit, LIBERTATE.

Pic, pic, pic,
picurăm zilnic
către cer,
pâna devenim aburi,
învăţăm zborul
si ne-nălţăm.

----------------------------------

cuvinte primite: ploaie, cabana, munte, joc, libertate

03 octombrie 2012

Un om cu aripa frânta

sunt un om cu aripa frânta
de zambetul tău ca orizontul.

un munte, un deal, o câmpie, o mare
urcare, cădere, asalt, afundare
acesta e drumul ce duce la tine
şi-aceasta e calea ce departe mă ţine.

de aripa nu mi-ar fi frântă
as zbura către tine
ochiul tău albastru mi-ar fi cer 
si buzele tale, odihnă
ţi-aş transforma orizontul
în fluturi albaştri
iar trupul meu ar deveni
iarba plină de rouă
în care-ţi vei scălda
tălpile dimineaţa.

sunt un om cu aripa frânta
de zambetul tău ca orizontul
nu ştii ce pierzi...
fluturi albastri,
dimineţi cu rouă,
mângaieri de ploape
şoapte.

nu-mi mai frânge aripa
lasă-ţi zâmbetul să devină arc
ţinteşte către mine
vindecă-mi aripa
şi atunci ...

ochiul tău albastru mi-ar fi cer 
si buzele tale, odihnă
ţi-aş transforma orizontul
în fluturi albastri
iar trupul meu ar deveni
iarba plină de rouă
în care-ţi vei scălda
tălpile dimineaţa.