afi altfel

Imaginea ta trecută prin mine Mă minte ca umbra ce-o port după mine, Desi știu, ea nu vrea, vinovată-i lumina. ---------------------------------- De umbră mă ține legată pamântul de tine, doar gândul pe ea o cunosc de când m-am născut pe tine doar de când te-am văzut. ---------------------------------- Uneori sunt precum umbra mea Mă car în spate și aștept lumina să ma ușureze. 

Stelele mele-s cu mine mereu Le port in suflet, la bine, la greu. Stele mele ma definesc, Bucata cu bucata, uneori stralucesc, Azi sunt o parte de stea lucitoare Iar maine, o parte de stea cazatoare. Stelele mele nu-s stantate-n beton, spre neuitare Stelele mele-s in sufletul meu, o binecuvantare Stelele mele sunt tot ce iubesc, ce-am iubit si-am sa mai iubesc. Stelele.

Toamna asta ne minte asa cum ne mintim si noi de secole ne minte ca e primavara cum ne mintim noi ca ne maturizam ne minte ca e cald si bine cum ne mintim noi ca suntem mai intelepti, mai buni toamna asta ne minte cu lepadarea de uscaciuni cum ne mintim noi cu lepadarea de pacate toamna asta este fiecare dintre noi toamna asta este asa cum ne mintim ca suntem o iluzie a binelui ce devenim. toamana asta este iluzia primaverii. primavara care... se departeaza dar nu vrem sa vedem se departeaza dar nu vrem sa simtim se departeaza dar nu ne paraseste. toamna asta e dor de primavara dor de joc, dor de copilul ce suntem de adevarul din noi. toamna asta este oglindirea noastra buni, rai, intelepti, maturi, fara sau cu pacate toamna asta ne minte, daca ne mintim.

Traiesc imprastiat si totusi monoton nu, nu este un nonsens, este un adevar ma-mprastii intre cuvinte, forme si culori nu stiu de le fac bine, sau de ma mint cu spor. Iluzia de bine, frumos si minunat e hrana mea de-acum, e radacina mea dar zilele pustii cand nu mai pot manca ma smulg din lumea asta, m-aduc in lumea ta. Si-atunci revin in mine, asa cum doar eu stiu si-mi caut radacina, cersesc cate-un cuvant astept cate-o culoare si desenez in gand pana cand ea, iluzia, ma prinde iar in jug. Si trag la jugul asta, mergand tot inainte fara sa stiu de-i bine, doar din obisnuinta visand la ziua-n care din jug voi face jilt in care, fara temeri, voi odihni putin. Voi sti atunci ce-i bine, voi sti ce fac si prost voi sti sa-aleg cuvinte, sa nu le mai cersesc voi sti sa nu astept, ci voi gasi chiar eu voi sti sa fac mai bine, ce cred acum ca-i prost.

ma-mpiedic de mine de ganduri neincrederi taceri. nu cad, dar dreapta nu stau de ganguri neincrederi taceri merg inainte cu mintea si sufeltul  pline de ganduri neincrederi taceri. pana cand voi uita de ganduri neincrederi taceri.

Libertate Pic, pic, pic, plouă. perdea peste munte se lasă. pic, pic, pic, plouă. Aburi albi se ridică la ceruri, suflete eliberate le privesc cum se-nalţă de aici, din cabana albastră. unul mai mic, unul mai mare, unul drept, altul pieziş, ca-ntr-un joc cu baloane de sapun... se pierd în ceruri, în libertate. Pic, pic, pic, plouă, pic, pic, pic, plâng, lacrimi, lacrimi de fericire. În sfârşit, LIBERTATE. Pic, pic, pic, picurăm zilnic către cer, pâna devenim aburi, învăţăm zborul si ne-nălţăm. ---------------------------------- cuvinte primite: ploaie, cabana, munte, joc, libertate

sunt un om cu aripa frânta de zambetul tău ca orizontul. un munte, un deal, o câmpie, o mare urcare, cădere, asalt, afundare acesta e drumul ce duce la tine şi-aceasta e calea ce departe mă ţine. de aripa nu mi-ar fi frântă as zbura către tine ochiul tău albastru mi-ar fi cer  si buzele tale, odihnă ţi-aş transforma orizontul în fluturi albaştri iar trupul meu ar deveni iarba plină de rouă în care-ţi vei scălda tălpile dimineaţa. sunt un om cu aripa frânta de zambetul tău ca orizontul nu ştii ce pierzi... fluturi albastri, dimineţi cu rouă, mângaieri de ploape şoapte. nu-mi mai frânge aripa lasă-ţi zâmbetul să devină arc ţinteşte către mine vindecă-mi aripa şi atunci ... ochiul tău albastru mi-ar fi cer  si buzele tale, odihnă ţi-aş transforma orizontul în fluturi albastri iar trupul meu ar deveni iarba plină de rouă în care-ţi vei scălda tălpile dimineaţa.