afi altfel

M-am gandit sa incep o serie pe care sa o numesc "de-ale zilei strazi, cuvinte" - nu stiu cat de corect, nu stiu cat de inspirat... Asta pentru ca mi-am propus sa ascult strada, sa-i iau cuvintele si sa le gandesc :). O sa incep, cum e si normal, cu ziua de azi :). Cuvinte auzite pe strada " Cand le auzi povestite e una, cand le traiesti... se schimba treaba " - o frantura de dialog dintre o angajata a unui magazin de cartier, ce stergea geamurile, si un "probabil" client/cunostinta. Nu stiu de ce, dar m-am gandit la fericire... la o poveste a unui om ce se trezeste dimineata si nu poate spune "sunt fericit!". De ce? Pentru ca am fost invatati sa gasim cauze sau motive pentru orice. Fericirea mea ar trebui sa fie cauzata/provocata de ceva. Iar uneori nu vedem motivul fericirii, simplul fapt al trezirii nu semnifica nimic. A devenit banal, uneori obositor, sa te ridici din pat, zi de zi, la aceeasi ora si sa-ti gasesti motive sa traiesti. Cand e

In postarile de mai jos ( aici si aici ) sunt ba lacrima , ba carlig ... Forme aparent fara viata... Si totusi e vorba de viata... Sufletul meu e in toate si la sfarsit e speranta. Desi pot fi un carlig ruginit, o lacrima amara ... sfarsitul e despre viata... Desi pot fi un carlig de aur, o lacrima de bucurie ... sfarsitul e despre viata... Dar e sfarsit sau inceput? E speranta.

Sunt o lacrima, Am cazut pe-o petala de floare Si ii zambesc soarelui. Stiu ca imi va aduce pieirea Dar lumina calda a sa e singura mangaiere ce o primesc. As vrea sa o pastrez pentru mine dar prin natura mea, nu o pot face si o reflect mai departe, in lume. Bobocul de-alaturi se va bucura, va inflori si astfel o lacrima va muri dar ... se va naste o floare.

Sunt carligul tau, De mine te-ai agatat Pentru a nu te prabusi. Eu te tin aici. Sunt un carlig, Pe mine ma tine inca cerul... Ce vei fi tu daca eu voi cadea? Unde vei merge? Ce vei alege? Sunt un carlig cu responsabilitate, de mine atarna viata ta... indiferent ce alegeri as face am suferi. Aleg sa raman carligul tau, in speranta ca ma va mai ingadui cerul pana ce te vei putea desprinde catre viata. 15 dec. 2011

Ceea ce fac eu aici e visare, Sa pun cuvinte in forme si sa cred ca vor fi intelese. E visare!

Stii, cred ca lumea e facuta din prea multe cuvinte pe care unii incearca sa le puna cap la cap sa creeze o viata frumoasa. Numai ca... e invers. Viata e cea care creeaza cuvintele, ea ne obliga sa punem in vorbe - stari, trairi, lacrimi, bucurii. Viata si miile de bucati de oglinda ale ei ne obliga sa le explicam. Si asta pentru ca nu stim si incercam sa aflam. Nu stim ce, de ce, cum, pentru ce, pana cand, de ce acum... ...... Un gand Mii de stele incearca sa ne lumineze calea Mii de stele pe care nu le vedem Ne orbeste prea tare orgoliul miracolului de a fi. ...... Cum e sa-ti vezi viata sparta in mii de cioburi, precum o oglinda, Sa-ncerci sa iei ciob cu ciob si sa o faci la loc Dar puzzelul creat sa iti arate o alta viata?