24 februarie 2012

De-ale zilei strazi, cuvinte

M-am gandit sa incep o serie pe care sa o numesc "de-ale zilei strazi, cuvinte" - nu stiu cat de corect, nu stiu cat de inspirat...
Asta pentru ca mi-am propus sa ascult strada, sa-i iau cuvintele si sa le gandesc :).

O sa incep, cum e si normal, cu ziua de azi :). Cuvinte auzite pe strada "Cand le auzi povestite e una, cand le traiesti... se schimba treaba" - o frantura de dialog dintre o angajata a unui magazin de cartier, ce stergea geamurile, si un "probabil" client/cunostinta.

Nu stiu de ce, dar m-am gandit la fericire... la o poveste a unui om ce se trezeste dimineata si nu poate spune "sunt fericit!". De ce? Pentru ca am fost invatati sa gasim cauze sau motive pentru orice. Fericirea mea ar trebui sa fie cauzata/provocata de ceva. Iar uneori nu vedem motivul fericirii, simplul fapt al trezirii nu semnifica nimic.

A devenit banal, uneori obositor, sa te ridici din pat, zi de zi, la aceeasi ora si sa-ti gasesti motive sa traiesti. Cand e mult mai simplu sa iei viata sa o traiesti, fara sa cauti motive pentru asta. O traiesti si atat. Pare simplu. Si auzim des oameni ce spun "azi sunt fericit pentru ca ma vad in oglinda", "azi sunt fericit pentru ca am reusit sa-mi incalt papucii lasati aseara la marginea patului", "azi sunt fericit pentru ca iubesc lumina ce intra pe fereastra", "azi sunt fericit pentru ca m-am tras la sorti...", "azi sunt fericit pentru ca deshid usa si spun buna" si ni se pare simplu de urmat calea lor... Probabil ca intr-o zi, chiar vom vedea ca e simplu.
Dar ziua aceea s-ar putea sa fie ultima. Ar fi frumos sa putem trai fiecare zi ca si cum ar fi ultima... sau de ce nu, "sa traim intr-o zi cat altii in 10 ani".

Nu stiu povestea femeii de la magazin, nu stiu daca are timp sa se gandeasca la fericire si sa-si gaseasca zilnic macar picatura de fericire... Nu stiu nici daca cei ce se pretind fericiti ca inca se vad in oglinda, dimineata dupa dimineata, chiar sunt fericiti... Dar nu cred ca are importanta... Daca faptul de a spune "sunt fericit" ii face ca macar in clipa aceea, a rostirii, sa creada si sa simta fericirea, atunci e suficient. Pentru ca ei isi pun problema si pentru ca ei incearca.

Vreau sa cred ca femeia aceea vorbea despre o intamplare frumoasa, desi... dupa cum a rostit cuvintele nu e asa... Dar vedeti, cuvintele scrise, nerostite, neauzite - pot avea semnificatia dorita de noi. Noi cititorii putem sa le dam starea de a fi. Si da "Cand le auzi povestite e una, cand le traiesti... se schimba treaba". Suna banal nu?
Dar hai sa le traim, depinde de noi cum.

10 februarie 2012

Explicatii?

In postarile de mai jos (aici si aici) sunt ba lacrima, ba carlig...
Forme aparent fara viata...
Si totusi e vorba de viata...
Sufletul meu e in toate si la sfarsit e speranta.

Desi pot fi un carlig ruginit, o lacrima amara ... sfarsitul e despre viata...

Desi pot fi un carlig de aur, o lacrima de bucurie ... sfarsitul e despre viata...

Dar e sfarsit sau inceput? E speranta.

o lacrima

Sunt o lacrima,
Am cazut pe-o petala de floare
Si ii zambesc soarelui.
Stiu ca imi va aduce pieirea
Dar lumina calda a sa
e singura mangaiere
ce o primesc.
As vrea sa o pastrez pentru mine
dar prin natura mea, nu o pot face
si o reflect mai departe, in lume.
Bobocul de-alaturi se va bucura,
va inflori
si astfel o lacrima va muri
dar ...
se va naste o floare.

Un carlig

Sunt carligul tau,
De mine te-ai agatat
Pentru a nu te prabusi.
Eu te tin aici.

Sunt un carlig,
Pe mine ma tine inca cerul...
Ce vei fi tu daca eu voi cadea?
Unde vei merge? Ce vei alege?

Sunt un carlig cu responsabilitate,
de mine atarna viata ta...
indiferent ce alegeri as face
am suferi.

Aleg sa raman carligul tau,
in speranta ca ma va mai ingadui cerul
pana ce te vei putea desprinde
catre viata.

15 dec. 2011

03 februarie 2012

Visare

Ceea ce fac eu aici e visare,
Sa pun cuvinte in forme
si sa cred ca vor fi intelese.

E visare!

Viata si cuvintele

Stii, cred ca lumea e facuta din prea multe cuvinte pe care unii incearca sa le puna cap la cap sa creeze o viata frumoasa. Numai ca... e invers.
Viata e cea care creeaza cuvintele, ea ne obliga sa punem in vorbe - stari, trairi, lacrimi, bucurii. Viata si miile de bucati de oglinda ale ei ne obliga sa le explicam. Si asta pentru ca nu stim si incercam sa aflam. Nu stim ce, de ce, cum, pentru ce, pana cand, de ce acum...
......

Un gand

Mii de stele incearca sa ne lumineze calea
Mii de stele pe care nu le vedem
Ne orbeste prea tare orgoliul miracolului de a fi.
......

Cum e sa-ti vezi viata sparta in mii de cioburi, precum o oglinda,
Sa-ncerci sa iei ciob cu ciob si sa o faci la loc
Dar puzzelul creat sa iti arate o alta viata?