Si am cazut.... nu stiu cum si de ce dar, am cazut. Calea mea a ramas sus cerul meu e mai sus. Vad doar o picatura de cer taiata de o linie, o sarma suspendata de pe care am cazut... Nu stau bine cu echilibrul. Acum caut o trambulina sa ma propulseze iar, acolo, sus. De fapt acolo nu e sus, acolo e doar normal. Am picat din normal, undeva. Nu, nu e jos, e doar anormal de firesc, de uman. A cadea inseamna a vedea si reversul, asa, normalul devine mai normal. Si... poate nu am cazut ci, doar... am inchis ochii o clipa si am vazut lumea altfel si pe mine altfel. Care e normalul si anormalul? doar un joc de cuvinte, pentru ca in noi sunt prea multi de eu prea multi de normal, de anormal, incat e greu sa faci delimitari clare. Sunt eu-ul firesc sau eu-ul anormal? Sunt eu. Un fir de lumina coboara si urc. Sarma mi-a devenit strada iar cerul e iar firesc de infinit. Sunt pe drum. Vad oricum. Sunt.