31 decembrie 2011

Ultimele ore din 2011

- cati oameni stau acum si privesc ecranul unui monitor sau telefon asteptand notificari sau mesaje via facebook?
- cati zambesc citind mesajele? cati se simt bine vazand mai multe si mai multe?
- cati au tendinta sa dea like sau sa comenteze la randul lor, dar nu o fac, pentru ca nu da bine sa se stie ca sunt acolo?
- cati dau like si comenteaza pentru ca asa le trece timpul mai usor pana la ora 12 cand vor ciocni o cupa de sampanie si apoi vor merge la culcare?
- cati se incarca cu energie vazand ca nu au fost uitati?
- cati stiu sa primeasca si felul asta de exprimare a admiratiei, iubirii, respectului si sa multumeasca...
- cati??

30 decembrie 2011

Viata

Stai! Ti-am zis,
Dar ai mers mai departe.
Stai! Stai!
Te-ai incapatanat si ai mers mai departe.
Am cautat ganduri ca sa-ti pun hamuri
Sa te opresc.
Au curs lacrimi...
A fost durere...
Nimic. Ai mers mai departe!
Am schimbat carari
Am facut pasi impiedicati,
Ai cazut, te-ai ridiat, dar nu te-ai oprit
Ai mers mai departe...
Am cautat sa-ti dau bucurie...
Rasul sa te opreasca,
Sa faci macar popas...
Nimic. Ai mers mai departe
cu si mai mare avant.
Esti Viata mea!
Iar eu te urmez
Zi de zi, clipa de clipa
Mereu si mereu...
Pana cand te vei opri
Pana cand EL iti va spune
STAI.

Si atunci, eu am sa stau
si atunci, tu te vei duce
si atunci, eu voi deveni pamant
si atunci, tu vei cauta lumina
si atunci, eu...
Iar ei...
vor plange.

27 decembrie 2011

durere

eu mor
cu fiecare lacrima pe care o vars
cu fiecare suspin eliberat
cu fiecare clipa in care nu stiu

sunt atatea necunoscute si atatia factori
iar eu? eu unde mai sunt?
toti plang in jur
TUTUROR LE E GREU
cuiva ii pasa de mine? nu stiu...
ma intelege cineva (dintre cei ce conteaza)? nu stiu.

Cel mai trist e cand dezamagesti,
desi incerci sa traiesti frumos si cum iti e bine.
dar, nu e suficient de bine pentru ceilalti
incalci obiceiuri, normalitati
nu e bine!

Esti prins intre tine si ei
de fapt esti pierdut intre a trai si ei
si atunci?
ce ramane de facut?

24 decembrie 2011

Craciunul ar fi trebuit sa fie altfel

dar in viata lucrurile nu sunt intotdeauna asa cum ti le doresti...

Sunt la parinti, acolo unde sunt mai mereu de Craciun. Dar ei au plecat sa vegheze la capataiul unui alt om, care nu se stie daca maine va fi sau nu va mai fi.

Acum e ora cand mosul colinda pe poteci, cand se primesc daruri, cand vin colindatori... Mosul poate ca vine, el nu lipseste niciodata, dar trairile nu sunt cele ce ar trebui sa insoteasca venirea sa. Bucurie? Cantec? Voie buna?

Sper doar, ca maine sa fie... omul acela sa fie bine. Sau sa fie bine pentru omul acela, asa cum o vrea Dumnezeu.

Se spune ca cine moare in ajun ajunge in rai...

Eu am in cap, insa, ajunul de anul trecut - cand tata cauta in desaga mosului, si se bucura de fiecare dar - cand am vazut copilul din el (Da, oamenii nu imbatranesc ci redevin copii). Anul acesta, desaga e mai goala dar nu e nimeni care sa caute in ea... Dar maine... maine se va intampla... Insa nu cred ca va mai fi nimic magic.

Da, imi lipsesc in seara asta parintii, imi lipseste momentul de desfacere a cadourilor, mici, mari, neinsemnate sau insemnate. Imi lipseste momentul... Poate e egoism aici - poate ar trebui sa ma gandesc ca omul acela are mai multa nevoie de ei acum... Dar... de ce a trebuit sa exiate acesta postare? De ce nu se poate ca maine sa fim toti la o masa, eu, parintii si omul acela? Acesta era planul mamei...

Suntem prea mici si nestiutori. Fratele meu e departe, l-a prins Craciunul intr-o tara unde nu exista Craciun. Mi-a spus atat: "Asta e Viata".

-------

da, poate ca a trebuit sa vad, sa simt cum e ajunul fara parinti... daca acum e trist cum va fi cand....?

19 decembrie 2011

Omul potrivit la locul potrivit...

Azi am citit postarea cuiva pe un "wall" - nu dau nume... Spunea asa: "omul potrivit la locul potrivit esti tu in fiecare secunda a vietii tale". Am zambit. Si m-am intrebat cum de eu nu simt asta? Si apoi am zis ca e bine ca mai sunt oameni care simt si cred asta. Si o cred si pentru ceilalti. Au gasit locul, menirea...E meritul lor sau...

Omul potrivit la locul potrivit... Da, probabil ca sta in natura lucrurilor. Insa nu realizam. Asta pentru ca nu constientizam ceea ce ne implineste. Sau mereu vrem mai mult sau altceva, se interpun altii intre noi si noi, si asa pierdem bucuria clipei sau implinirea de-o clipa.

Eu? Om? Potrivit la locul potrivit?

Cum pot simtii care este locul? Acum in clipa asta. Nu vreau decat sa simt ca am un loc... menirea mea? Care este? Ce pot cu adevarat? Pentru ca ce nu pot stiu... dar ce pot?

Sau "omul potrivit la locul potrivit esti tu in fiecare secunda a vietii tale" - nu inseamna decat ca traiesc si nimic mai mult. Si trebuie sa multumesc si sa ma multumeasca asta.

16 decembrie 2011

Din trecut (3)

din '94-'95

Si daca...

Si daca tu stai aici
Privindu-ma,
Intrebandu-te "cine sunt?"
Nu-ti pot spune
Decat...

Eu sunt Tu.

----------------------------

Magie?

7 e cifra magica
7 e coasa ce ucide iarba
Ce este magic in lucrul acesta?


12 decembrie 2011

Neputinta

Azi am realizat cat de neputinciosi suntem noi, astia ce uneori ne numim prieteni sau familie sau...

Moartea Malinei Olinescu m-a marcat. Nu stiu de ce? Poate pentru ca intr-o perioada a vietii mele piesa "eu cred" a insemnat ceva... Sau pentru ca imi este greu sa vad artistii ca pe niste oameni asemenea noua... cu suferinte, cu slabiciuni, cu neincrederi... Ii vedeam mai sus - poate ca asa si este - dar sunt gesturi care ii coboara - sau care doar ne fac sa-i percepem in mod real, ca pe niste oameni, ca mine, ca tine - entitati fara renume - oameni normali.

Intotdeauna am crezut ca omul poate fi ajutat... ca, daca este cineva langa el, daca cineva ii arata dragostea sa, ii ofera sprijinul sau, e suficient...Nu cred ca in jurul Malinei nu au fost astfel de oameni... si cu toate acestea... Se pare ca sunt lucruri/fapte in viata pe care nu avem puterea sa le schimbam. Si ma doare asta.

E clar, nu vom reusi sa-i cunoastem niciodata pe cei alaturi de care stam... nu sta in puterea noastra... si nu putem salva ceea ce nu doreste a fi salvat. Imi e clar si totusi mi se pare dureros... Daca nu pot ajuta atunci ce pot face? De ce mai exista prieteni...

A murit ranita in dragoste... eu nu cred doar intr-o singura cauza... Durerea e veche, e profunda si de neinteles... A fost doar picatura ce a umplut paharul... Pacat ca nu a fost nimeni care sa o prinda... Uneori te opresti din gest daca te gandesti la cineva drag... pentru ca nu vrei sa le provoci suferinta. Te opresti... Nu a mai existat nici un gand... Pacat.

Si nu inteleg... de ce nu putem mai mult... ar trebui sa putem nu?


A crezut ca poate zbura... Si a zburat... un fulg aprins de dor

05 decembrie 2011

Din trecut (2)

iulie '95

Timp de ... stam si ne intrebam
care este rostul vietii noastre?

Timp de ... cautam raspunsul intrebarii
cine sunt eu?

Timp de ..., o viata
invatam sa-ntelegem moartea
pentru a o putea trai.

-----------------------

Simtire

Peisajul e trist, mult prea trist
dar atat de real incat de inebuneste
Incepi sa te confunzi cu el

03 decembrie 2011

Blocaj

Am ramas blocata in sintagma "Suflet impachetat in lut"...

incerc, incerc sa spun ceva si ... nu pot mai mult de

suflet impachetat in lut
sentimente ce ard in adanc
dau pe afara, in lacrimi ce curg
sapand gauri adanci in trup
carari de lumina catre gand.
-----------------------------

Din trecut

Asa cum am spus, intr-un post trecut, am sa incep sa pun pe blog ceea ce scriam in anii de studentie, adolescenta...

Am vrut sa incep cu o anumita poezie scrisa in anul I de facultate in timpul cursului de geometrie, pe coperta caietului ... Incepea asa "Mi-am imbracat paltonul cu gandul de a-mi ascunde sufletul pacatos, Dar..." Ei bine nu am dat de ea, inca ... Sper sa o gasesc. Insa am dat de alte lucruri de care uitasem si care ma surprind.

Sunt triste... Nu stiu de ce... Cred ca mai tot timpul m-a atras tristetea, suferinta... Chiar si oamenii tristi... mai repede caut a-i intelege pe ei decat pe cei veseli. Cu toate ca, uneori tind sa cred ca veselia unora e un mod de a se ascunde, de a-si ascunde neimplinirile... E important sa stii sa privesti. Sunt si oameni care, da, stiu sa se bucure, stiu sa traiasca si asta se vede in toata fiinta lor... Ii admir.


SA FAC

Ti-am ascultat geamatul si suspinele
Ti-am numarat lacrimile, serile
As fi facut orice ca tu sa nu suferi
Dar, nu ai vazut nimic din toate acestea

Acum, eu, stau si suspin
Acum, eu, plang si sufar
Si nu este nimeni aici, cu mine
Nu este nimeni.

Singuratate,
Cat de mult as fi vrut sa te pot ucide
Dar nu am stiut ce arma sa aleg
Si nici calea nu am gasit-o.

Acum, faci parte din mine
Ce pot face mai mult, decat
Sa te accept si, sa incerc
Sa fac din tine un prieten

In zadar caut acum chipul
caruia ieri ii stergeam fata
de sudoare si lacrimi,
Ceea ce mi-a ramas
Esti doar tu, singuratate.

Nu am pe cine invinui,
Nu am ce mai cere altcuiva,
Ceea ce inca mai pot face
Este sa... imi cer mie

Sa-mi cer ceea ce ieri
mi-a fost prea teama
si sa fac ceea ce-mi cer
Atat, sa fac ceea ce simt.

Nimic mai mult
nimic mai minunat
decat sa fac
ceea ce am visat.

17 febr. 98

trup, imbolnavit si-mbatranit
inca te am, dar intr-o zi
vei fi doar lut
fara de suflet si gand.