28 noiembrie 2014

N(aum), un spectacol ca un basm

Ieri seară am fost aruncată pe un nor
Am rămas toată noaptea acolo până norul m-a îngropat
Acum m-am trezit, dar norul e în mine
Ii simt gustul dulce-amar.

Iar pleoapele se chinuiesc să nu-l împrăștie.
Un copac uitat, nebăgat în seamă, a înflorit
Când cineva a pus mâna pe umărul său.
A aflat ce nimeni nu voia să-i spună?
Să vorbim despre iubire în tăcere.

Un om și un... și o... și... Un om a dansat cu mine. Nu, nu...
Eu, da, eu am dansat cu mine
cum o fac mereu și mereu când mă pierd. Nu. Când mă regăsesc. Da.
Minunat basm Eu. Nu, nu eu. Tu. Da Tu.

Mereu și mereu aceeași întâlnire, eu și eu, amintiri, necunoaștere, recunoaștere...
Prezentul nu există, s-a dus deja
Dar norul va rămâne mereu al meu, cu mine, mai dens, mai palid, mai nostalgic
Norul lui "a fi".

Gândesc deci... nu exist. Doar norul....

--------------------------------

Aseară am văzut N(aum), fără să cunosc multe despre Naum, poetul, omul. Acum voi incerca să aflu, pentru a înțelege norul, marea, copacul și ce mai se poate fi înțeles, dacă se poate înțelege ceva sau se poate doar simți.

--------------------------------
N ( A U M )
texte Gellu NAUM 
un spectacol cu Oana PELLEA si Cristina CASIAN
regia Mariana CAMARASAN

14 noiembrie 2014

Da, ştiu

Da, ştiu, speranţa e în mâine ...
Mâine! Mâine! Mâine... mâine...
Un infinit de mâine
pentru a trăi Acum!

Da, ştiu, speranţa e în mine...
eu, eu, eu, Eu!
un infinit de eu
pentru a fi!

Eu, acum
a fi, mâine!

13 noiembrie 2014

Gânduri de acum


Rostul omului e iubirea
Fără iubire suntem copaci morți înainte de primul mugur.

A iubi și a dărui sunt creșteri de ramuri către cer.
Doar a primi, fără a da
e toamna dinaintea ultimei ierni,
frumos colorată dar fără de întoarceri
și fără îmbrățișări cu aer de primăvară.

Îmbrățișarea presupune a da
o frunză din tine pentru un mugur în celălalt.