afi altfel

A venit noaptea Și fluturii s-au dus la culcare Luna e rotunda, mare Ca un pepene galben Aș vrea să ridic mâna Să o culeg și să-i simt parfumul Apoi să o tai felii Și să o împart cu tine, Cu tine, cu tine ... În fiecare colț de suflet Să ne lumineze luna. Dar cerul ar rămâne pustiu Îndrăgostiții nu ar mai avea ce-și dărui Deși, poate că, în fiecare din ei Undeva i-ar locui deja O felie de lună. A venit noaptea Fluturii dorm Luna strălucește Ridic mâna Și închid lumina. Împart cu tine, cu tine, cu tine ... Doar gândul Nimeni nu este singur.

Am vorbit nopți Am vorbit zile Am vorbit Separați de ziduri Niciodată împreună la răsărit Câteva seri ne-am pierdut Și am uitat să privim luna Apoi o vedeam în propriile singurătăți Și ne-o povesteam Era aceeași lună O văzusem, o găsisem Dar nu împreună. Apoi a venit ceața S-a lăsat liniștea Frânturi de lună nevăzută Sălășluiau prin noi O așchie în inima ta O așchie în privirea mea Pe tine te durea neiubirea Pe mine mă durea nevăzutul Așchiile însă își căutau întregul Așa că încet, încet, ne-au părăsit Inima ta a țipat scurt, apoi nu a mai durut Ochiul meu a lăcrimat puțin și apoi a zâmbit Acum zidurile cad Ne vom vedea Zile Nopți Ani Vom privi luna împreună Și vom căuta în ea Tu așchia ta Eu așchia mea Împreună, în lună.

Urc Pașii-mi apasă pe clapele unui pian Beethoven Apoi încep să dansez În sus, în jos Vesel, în rotiri Precum zborul de fluture In câmpia cu flori Odihnesc pe două clape Sunet grav Dor. Apoi, cobor în somn Și inima mea Încă apasă acele clape Cu speranța neobosirii De teamă ca dorul să nu ajungă să doară. Doar sunete suave Când inima-mi bate neobosit Gândind că ești aici.