30 iunie 2014

Azi a plouat

Azi a plouat
cu zâmbete,
cu suflete,
cu lacrimi,
cu tristeţi,
cu tot ce a vrut fiecare
să simtă,
să creadă,
să dorească.
Azi a plouat cu vise
visele celor ce nu mai sunt
de a fi noi mai bine
Visele noastre
de a şti trăi, de a sti iubi.
Ne spunem unii altora să trăim
Ne încurajăm
cu speranţa
că vom prinde curaj
şi o vom face.
Azi a plouat cu dorinţa
de a fi.
A ta, a mea, a lor
a noastră, a tuturor.
Si toate dorinţele astea
sunt acum în pământ
până ce soarele
şi toate plantele ce vor creşte
le vor ridica iar la cer.
Într-o zi va ploua iar
şi chiar de noi nu vom mai fi
dorinţa noastră
de a fi
se va regăsi
într-o frunză,
într-o floare,
într-un strop de ploaie.

27 iunie 2014

Inspiraţie

Mă uit în ochii tăi
Mă văd întreagă
Nu-mi lipsește nimic
Sunt și mă simt eu.

Tu, mă întregești.

Precum copacul ce nu poate înflori fără de soare
Așa sunt eu fără de tine.

Îți creez chip și trup
Până vei vrea să-mi pui în cuvinte
Tot ceea ce eu nu pot.
Ești inspirația mea
Cu ochii mei cei nevăzuți de alții.

Zâmbet în dar

Am primit un zâmbet în dar
Condiția a fost să-l dau mai departe
Mă gândesc să-l pun în fiecare picătură de ploaie
Așa că aveți grijă,
Azi plouă cu zâmbete.

25 iunie 2014

Stari

azi mă dor toţi norii pe care ieri i-am privit
cât de frumoşi erau
şi cât de repede au fost goniţi,
miting aviatic.

aşa suntem noi
frumoşi zburători peste şi pe sub ceruri
doar că gonim fără să vedem unde
şi sfârşim cu părerea de rău
că nu am simţit pe deplin
zborul.

m-a obosit să privesc albul pufos
luând forme năstruşnice în bătaia soarelui
frumuseţea firească oboseşte
când nu ai mai primit-o de mult.

a sta într-un scaun nu e întotdeauna odihnitor
lumina şi cerul devin prea grele
când realizezi firescul frumos
pe care-l pierzi zi de zi
stând într-un scaun
alt scaun.

16 iunie 2014

Pentru că nu te-am găsit

Am un rău în mine
ce mă împrăştie în mii de bucăţi
ce se ciocnesc una de alta
trupul nu-mi mai aparţine
sunt precum o păpuşă cu sfori
trag de mine mâini nevăzute
să mă ridic
să merg
dar trupul meu
spart
e înţepenit în scaun
doar mâinile caută semne pe tastatură
sunt părţi din mine ce se reconstruiesc
din durerile reîntâlnirii cu ele însele
e un fel de amorţire
o gaură în timp
fără de timp
îmi simt ochii, mă ard
apoi mâinile strânse una în alta
limba uscată
degetele de la picioare amorţite
mă simt, bucată cu bucată
dar nu întreg.
Am un rău în mine
de mine
cu mine.
Pentru că nu te-am găsit.

13 iunie 2014

Aşteptând să o iau de la capăt

Mă mişc greu
Îmi târşâi picioarele prin nisipul ăsta
Şi mă afund
Nisipul în sine e uşor
Dar acum, acum când trebuie să merg
mă ţine pe loc
atât de încăpăţânat...
Vreau să ajung la marea cea mare
Să-mi las corpul să plutească
Din când în când un val să mă lovească
Durerea să îmi amintească
încă trăiesc.

Mă mişc greu
Nisupul a început să mă ardă
valul salvator, al stingerii, e mai departe
Mă preling odată cu nisipul prin viaţă
Am să mă opresc pe fundul clepsidrei
Un fir de nisip
Aşteptând să o iau de la capăt.



E ceva în mine

E ceva în mine ce nu mă lasă să plec
Gândul la tine sau doar un cuvânt
Vă jucați cu mine de-a v-ați ascunselea
Când unul, când altul
Iar eu rămân cu...
Nimic.

Stau și aștept
De fapt nu e așteptare
vă caut pe voi în mine
până găsesc cuvântul
care să mă ducă la tine
nu doar la un gând,
la tine, cel din carne și oase.

Gândul meu te-a zămislit în mii de feluri
știu, doar iluzii, umbre ale dorinței
dar îmi place să mă joc cu toate formele astea
real, ireal
până ce voi simți, mai întâi gândul tău îmbrățisându-mi gândul
apoi brațele tale în jurul taliei mele
Apoi...
Ne vom pierde unul într-altul.


12 iunie 2014

M-am gândit mult la tine

M-am gândit mult la tine,
La iubirile tale, de fapt la iubirea ta
Pe care ai pierdut-o și în care și azi ești prinsă
Ești unul dintre oamenii muză
Nu pot scrie fără oameni, fără trăirile lor
Cunosc puțini și atunci cuvintele mele se agață de ei
De poveștile reale sau doar închipuite (de cuvintele lăsate libere).
Te-ai blocat într-o stare pentru că nu vrei să o pierzi
Ți-e teamă că nimic asemeni ei nu-ți va mai fi dat în viață
Deși ți s-a cicatrizat rana, o privești zi de zi în oglindă
Mult curaj i-ar trebui cuiva să smulgă rana cu totul
sau să te facă să o împărțiți jumi-juma
Așa ușurată pe jumătate, ți-ai da voie să reînflorești
Până când noul tău parfum și noua ta imagine în oglindă
Va acoperi cicatricea și te vei vedea, pe tine, întreagă,
Așa cum ești.
Hai, încearcă să faci pierdută imaginea durerii din oglindă
Pune un zâmbet în locul său,
Ştiu că poți, zi de zi faci asta cu alții
Hai, fă-o cu tine!
Zâmbește-ți!
E primul pas spre înflorire.

11 iunie 2014

Poveste

Îmi închipui o zână cu tălpi rozalii, de prunc, călcând iarba verde a inimii tale
Picuri mari de rouă îi scaldă picioarele şi fulgi de păpadie îi coboară pe umeri
Ninge cu visele mele, peste chipul său
Iar inima ta creşte, se înalţă şi devine Făt Frumos.

Zâna chicoteşte în ia-i brodată cu flori de mac
Îşi ridică braţele către el, îi mângâie uşor obrazul, apoi dispare,
iar pe obrazul lui o lacrimă coboară
pe umbra lăsată de-a sa mângâiere.

Atunci te iau în braţe şi te strâng tare până redevi inima ce ai fost
şi stăm aşa îmbrăţişaţi
până devenim inimă în inimă
bătând acelaşi ritm.

Ești acolo, o știu

Ești acolo, o știu
ca o nălucă bântui toate cotloanele mele,
mi-e greu să te urmez pretutindeni
şi te pierd
mă pierd
dar ştiu ca în răsuflarea mea eşti şi tu
o umbră a mea ascunsă în temeri.

06 iunie 2014

Precum clepsidrele

Suntem precum clepsidrele
Avem forme puţin arcuite
Rotunjimi de măr copt
Ne sorbim timpul zi de zi
ca pe un drog
cu speranţa că nu se va sfârsi niciodată
până ne spargem în mii de bucăţi
dar nu de sticlă
de amintiri
nisip bun
pentru clepsidre
din alte dimensiuni
neexplorate.

Noaptea, moartea îmi dă ghionturi

Uneori, noaptea, moartea îmi dă ghionturi,
mă lovește între coaste
apoi iî simt în inimă colții reci și tăioși
și pentru o clipă mă tem
Apoi mă gândesc la ce mi-ar plăcea să fac
dacă aș ști când se termină totul.
Te-aș îmbrățișa
poate chiar pe tine
(cel ce citești aceste rânduri)
apoi aș scrie, aș scrie oricum, orice,
toate închipuirile, visele, realitățile
Da, aș scrie piesa aceea de teatru după jurnalul altcuiva
Aș finaliza site-ul pentru actori.
Nu mi-ar fi teamă să spun ce simt,
că nu știu dacă e iubire sau iluzia ei,
că aș vrea să încerc dacă vrei și tu
Că m-aș lăsa ție și atât...
Dar nu știu când vine sfârșitul
deși mi s-a spus și realizez și eu că
viața e pe zile,
Nu pot pune punct la acum
să dau apoi frâu liber dorințelor
pentru a le face real.

02 iunie 2014

Dimineaţa caut

Dimineaţa caut cuvintele în mine
cu cât le caut mai des cu atât ele vin la mine
dacă le uit, mă uită şi ele.
Cel mai frumos este când nu le caut,
când vin vertiginos şi îmi bat în frunte
atunci trebuie să mă grăbesc să le prind
şi să le ştanţez undeva, să nu le pierd.
E dureros când pierd cuvinte,
oricât aş încerca, oricât m-aş chinui
ele nu mai vin în aceeaşi formă,
sunt deja altceva
şi doare.
Doare când pierzi cuvinte
pentru că pierzi părţi din tine
pe care nu le mai găseşti niciodată.