M-am gândit mult la tine

M-am gândit mult la tine,
La iubirile tale, de fapt la iubirea ta
Pe care ai pierdut-o și în care și azi ești prinsă
Ești unul dintre oamenii muză
Nu pot scrie fără oameni, fără trăirile lor
Cunosc puțini și atunci cuvintele mele se agață de ei
De poveștile reale sau doar închipuite (de cuvintele lăsate libere).
Te-ai blocat într-o stare pentru că nu vrei să o pierzi
Ți-e teamă că nimic asemeni ei nu-ți va mai fi dat în viață
Deși ți s-a cicatrizat rana, o privești zi de zi în oglindă
Mult curaj i-ar trebui cuiva să smulgă rana cu totul
sau să te facă să o împărțiți jumi-juma
Așa ușurată pe jumătate, ți-ai da voie să reînflorești
Până când noul tău parfum și noua ta imagine în oglindă
Va acoperi cicatricea și te vei vedea, pe tine, întreagă,
Așa cum ești.
Hai, încearcă să faci pierdută imaginea durerii din oglindă
Pune un zâmbet în locul său,

Ştiu că poți, zi de zi faci asta cu alții
Hai, fă-o cu tine!
Zâmbește-ți!
E primul pas spre înflorire.