afi altfel

M-am culcat pe un nor Mi-am lasat corpul în voia sa Să mă ducă, să mă pierd Pluteam printre alți nori Respiram spumă de săpun Cu parfum de cer Mă afundam Până norul m-a pierdut Și am poposit în brațele tale Într-o îmbrățișare cu parfum de iarbă verde proaspăt cosită. Dacă-mi dai drumul Va trebui să mă cauți Printre flori de câmp Greieri, lăcuste, fluturi În lacrima de rouă Și să mă găseti Înainte să mă pierd iar.

Suflă-mă ca pe o păpădie Împrăștie-mă Mii de trăiri peste tine Cad Eu. Zboară-mă cu răsuflarea ta Dansează-mă peste trupul tău Prinde-mă ca pe o mângâiere peste fruntea ta Lasă-mă să te gâdil Râzi ca un copil Îneacă-mă într-o lacrimă Lasă-mă să fiu tu Lasă-te să fii eu. Zbor lin Mii de perspective Mii de eu Mii de tu Mii de trăiri Suflă-mă ca pe o păpădie!

Și iată ce a ieșit. (Am cerut 3-5 cuvinte și am încercat să scriu ceva folosindu-le). 1. inocenta, verde, curcubeu, liniste:) A plouat peste sufletul meu Prea plin de inocență Zguduit de realități și temeri Tăcut de prea multă durere. Apoi a început să creasca iarbă Peste inima mea stropită de soare Și s-a făcut liniște Ca-ntr-o tăcere calmă. Și am crescut din mine maci, margarete, flori de nu mă uita și fluturi Și am devenit verde de curcubeu brăzdat(ă) Și am rămas așa Un câmp de flori într-o caldă tăcere. 2. hermann, hesse, siddhartha - aici a trebuit sa ma documntez pt ca nu am citit cartea :) Hermann Hesse a scris Siddhartha Crezând că de-o citim vom înțelege Calea Dar Calea nu se-nvață se trăiește. Iluminarea vine prin iubire Din liniște, tăceri și dăruire Din ascultat și din văzut ce ne-nconjoară Din râu, din frunză și din floare Din suflete ce știu a se deschide Din tu mă vezi iar eu te văd pe tine Din fluturi colorați, din zbor Din suferință ș

Eu zbor. Printre fulgi nori Călător prin timp şi peste anotimp Caut calea către un chip de dor Poate am să o găsesc până mor. Zbor de dor către dor Fără să simt plutirea, Doar visul unui somn Născut de oboseala mea de călator. Eu zbor. Aş putea fi un înger în căutarea unui om Căruia să-i dăruiesc aripile-mi, să-l fac nemuritor Sau să-i dau doar o clipă, de înger în zbor Să-l mângâi cu aripa, să îi alin un dor Sau să îl zvânt de lacrimi, să râdă încet, uşor Până ce el iubire va simți Şi împăcat cu sine el va fi. Eu zbor. Sunt doar un om. Poate un înger călător Va alina curând al meu of-dor. Eu zbor.

Îmi place să ascult liniştea ce se naşte din vorbele tale Îmi place să-ți simt bucuria pe care mi-o dăruieşti atât de frumos Îmi place să ştiu că-ți e bine, nu-mi place să ştiu că-ți fac rău. Te construiesc din sunete calde, din inimi bătând şi din dor Şi vreau să pot să te apăr de mine, de dureri şi iluzorii poveşti. Şi ştiu că totul este posibil aşa cum ştiu şi că nu e. Poate-ar fi bine să  plângem împreună, apoi să râdem şi să ne îmbrățişăm Ca-ntr-un adio dar rămâi cu mine Continuu, făr' de timp, cu noi şi făr' de noi.

Cânt de păsărele Peste pleoapele mele Mângâiere sonoră Acum. Lacrimi uitate Undeva în noapte Zâmbet înflorit Pe al meu chip. Hai, hai, hai Nor călător Prinde-mă-n zbor Să uit de dor. Departe, departe Într-o altă carte O nouă poveste Se naşte. Ascult acum Susur de dor Văd un nor Şi tac.

Căutam un umăr Pe care să-mi odihnesc sufletul Căutam un prieten Căruia să-i povestesc De bine sau de rău Iar el să-mi povestească De rău sau de bine Și să-și așeze fruntea Pe inima mea. Și să râdem și să plângem Fără vreo teamă. Am dat într-o piață de vorbele "Un prieten bun e ca un trifoi cu patru foi Greu de găsit, norocos că îl ai" Acum caut un trifoi cu patru foi Dacă-l găsesc, poate Dau și de tine, prietene.