24 iunie 2015

Să mă găsești

M-am culcat pe un nor
Mi-am lasat corpul în voia sa
Să mă ducă, să mă pierd
Pluteam printre alți nori
Respiram spumă de săpun
Cu parfum de cer
Mă afundam
Până norul m-a pierdut
Și am poposit în brațele tale
Într-o îmbrățișare
cu parfum de iarbă verde
proaspăt cosită.
Dacă-mi dai drumul
Va trebui să mă cauți
Printre flori de câmp
Greieri, lăcuste, fluturi
În lacrima de rouă
Și să mă găseti
Înainte să mă pierd iar.

20 iunie 2015

Suflă-mă ca pe o păpădie

Suflă-mă ca pe o păpădie
Împrăștie-mă
Mii de trăiri peste tine
Cad
Eu.

Zboară-mă cu răsuflarea ta
Dansează-mă peste trupul tău
Prinde-mă ca pe o mângâiere peste fruntea ta
Lasă-mă să te gâdil
Râzi ca un copil
Îneacă-mă într-o lacrimă
Lasă-mă să fiu tu
Lasă-te să fii eu.

Zbor lin
Mii de perspective
Mii de eu
Mii de tu
Mii de trăiri
Suflă-mă ca pe o păpădie!

Și m-am jucat iar

Și iată ce a ieșit.
(Am cerut 3-5 cuvinte și am încercat să scriu ceva folosindu-le).

1. inocenta, verde, curcubeu, liniste:)

A plouat peste sufletul meu
Prea plin de inocență
Zguduit de realități și temeri
Tăcut de prea multă durere.

Apoi a început să creasca iarbă
Peste inima mea stropită de soare
Și s-a făcut liniște
Ca-ntr-o tăcere calmă.

Și am crescut din mine
maci, margarete, flori de nu mă uita și fluturi
Și am devenit verde de curcubeu brăzdat(ă)
Și am rămas așa
Un câmp de flori
într-o caldă tăcere.

2. hermann, hesse, siddhartha - aici a trebuit sa ma documntez pt ca nu am citit cartea :)

Hermann Hesse a scris Siddhartha
Crezând că de-o citim vom înțelege Calea
Dar Calea nu se-nvață se trăiește.

Iluminarea vine prin iubire
Din liniște, tăceri și dăruire
Din ascultat și din văzut ce ne-nconjoară
Din râu, din frunză și din floare
Din suflete ce știu a se deschide
Din tu mă vezi iar eu te văd pe tine
Din fluturi colorați, din zbor
Din suferință și din dor
Din lovituri, căderi, dureri
Din căutat de adevăr
Dintr-un sărut primit și dat
fără de cauză sau scop
Ci ca un dar.

Trebuie doar să ne lăsăm
Precum o pasăre în zbor
De adieri de vânt, de ploi
Conduși spre ale noastre căi
Acolo unde soarele nu arde
Ci doar dezvăluie din noapte
un sentiment de care deseori ne temem
Iubirea.

3. Viata, moarte, copii, infinit

Ni se dă o singură viață
Pe care deseori uităm să o prețuim
E firesc să o avem, e a noastră
Am primit-o fără să facem nimic
Uităm chiar că e unica viață
Și că dincolo de moarte nu mai e nimic
Ne speriem când ajunge să doară
Dar gândim că mai avem timp
Facem copii mințindu-ne astfel
Că prin ei vom trăi la infinit.

Dar cum ar fi dacă, pur și simplu,
ne-am da voie să fim
Și nu am uita de cerul albastru
De iarba cea verde din câmp
De florile albe, florile roșii
De fluturi, de cai, de lac și de râu
De mama, de tata, de frate, de soră
De jocul cu coarda sau cu mașini
De gustul socatei, de parfumul narcisei
De marea albastră, de gângurit
Cum ar fi dacă
am rămâne copii?

4. integru, nesfarsit, trepidatie, amalgam, calendar

M-am gandit la ce a fost, ce e si ce, poate, va mai fi
Cum ai aparut, cum mi-ai zambit, cum mi-ai vorbit
Cum te-ai departat usor pentru a reveni
Ca intr-un dans nesfarsit, cu plutirea m-ai mintit
Ma uit in calendar si nu mai recunosc denumirea lunilor
Timpul nu se mai masoara in ore, zile, luni, ani
Ci in clipele pe care tu mi le dai... mi le iei... dupa bunul tau plac
Rupi din mine fără mila, din sufletul meu, din carnea mea
Ma vrei cu totul, bucata cu bucata, apoi ma lasi asa, imprastiata
Sarutul tau doare, mangaierea-ti ustura, privirea ta arde
Inima mea e intr-o continua trepidatie, fara sens
Ea cauta ritmul inimii tale, dar inima ta exista oare?
Un amalgam de ganduri ma acopera iar
Inca mai sper in integritatea ta
Si te astept sa revii mereu
Sa m-amagesc ca totusi ma iubesti
Cand insa tu, nici nu ma mai vezi.

5. Speranta, tacere, dor, amintire

Tac
Tacerea e atat de dulce uneori
Cand e liniste
Cand inima bate usor
Cand mi-e dor si amintirea nu doare
Cand mai sper la a ta imbratisare.

Tac.
Lacrima s-a oprit intr-un colt de zambet larg
E bucurie pentru ca te vad iar
Vii catre mine calare pe-un nor alb
Si aduci cu tine tot ce am pierdut candva
Ma reconstruiesti,
Sa nu ma spulberi apoi si sa pleci.

Tac.
Pierduta in imbratisarea ta
Nu vreau sa se sfarseasca niciodat'
Sunt pe un nor si plec in larg
Te iau cu mine, nu te-mprastia.
Hai, lasa-te cu totul, sa fim unul
Intr-o calatorie pana la capatul iubirii.

6. Dumnezeu, rosu, pace, razboi, pasiune

Am vrut deseori să infig în mine un cuțit
Să-i simt lama până în adâncul sufletului
Într-un război cu mine de nedescris
Pentru ca nu trăisem iubirea
Și nu înțelegeam de ce?
Cine mi-a interzis pasiunea?
Voiam să simt căldura sângelui meu șiroind
Coborând în jos către pământ
Înconjurându-mi tălpile
Ca un lac roșu dintr-o pictură de neînțeles.
În care încet, încet să mă înec.
Era viața mea. Puteam să mă bat cu ea.
Eram eu cu mine. Nimeni altcineva.
Nu avea cine să-mi interzică...
Dumnezeu? Dumnezeu!
Da, poate el m-a luat de mână
Și gândul mi l-a transformat într-o poveste sinistră.
Dar încă nu e pace în mine
Încă aștept, caut, mă frământ
De ce trăiesc?
Rostul meu care e?

08 iunie 2015

Eu zbor

Eu zbor.

Printre fulgi nori
Călător prin timp şi peste anotimp
Caut calea către un chip de dor
Poate am să o găsesc până mor.

Zbor de dor către dor
Fără să simt plutirea,
Doar visul unui somn
Născut de oboseala mea de călator.

Eu zbor.

Aş putea fi un înger în căutarea unui om
Căruia să-i dăruiesc aripile-mi, să-l fac nemuritor
Sau să-i dau doar o clipă, de înger în zbor
Să-l mângâi cu aripa, să îi alin un dor
Sau să îl zvânt de lacrimi, să râdă încet, uşor
Până ce el iubire va simți
Şi împăcat cu sine el va fi.

Eu zbor.
Sunt doar un om.
Poate un înger călător
Va alina curând al meu of-dor.

Eu zbor.

07 iunie 2015

Tu

Îmi place să ascult liniştea ce se naşte din vorbele tale
Îmi place să-ți simt bucuria pe care mi-o dăruieşti atât de frumos
Îmi place să ştiu că-ți e bine, nu-mi place să ştiu că-ți fac rău.

Te construiesc din sunete calde, din inimi bătând şi din dor
Şi vreau să pot să te apăr de mine, de dureri şi iluzorii poveşti.
Şi ştiu că totul este posibil aşa cum ştiu şi că nu e.

Poate-ar fi bine să  plângem împreună,
apoi să râdem şi să ne îmbrățişăm
Ca-ntr-un adio dar rămâi cu mine
Continuu, făr' de timp, cu noi şi făr' de noi.

Un nor

Cânt de păsărele
Peste pleoapele mele
Mângâiere sonoră
Acum.

Lacrimi uitate
Undeva în noapte
Zâmbet înflorit
Pe al meu chip.

Hai, hai, hai
Nor călător
Prinde-mă-n zbor
Să uit de dor.

Departe, departe
Într-o altă carte
O nouă poveste
Se naşte.

Ascult acum
Susur de dor
Văd un nor
Şi tac.

Trifoi cu patru foi

Căutam un umăr
Pe care să-mi odihnesc sufletul
Căutam un prieten
Căruia să-i povestesc
De bine sau de rău
Iar el să-mi povestească
De rău sau de bine
Și să-și așeze fruntea
Pe inima mea.
Și să râdem
și să plângem
Fără vreo teamă.

Am dat într-o piață de vorbele
"Un prieten bun e ca un trifoi cu patru foi
Greu de găsit, norocos că îl ai"
Acum caut un trifoi cu patru foi
Dacă-l găsesc, poate
Dau și de tine, prietene.