"Bunica e viata, mama e fericirea" si "Sa traiesti intr-o zi cat altii in 10 ani" sunt replici din doua piese ce se joaca la Teatrul Bulandra. Prima este din "Ingropati-ma pe dupa plinta" iar a doua din "Oscar si tanti Roz".
De ce m-am oprit asupra lor? Pentru ca eu cred ca ele reprezinta esenta celor doua piese. Pentru ca pe mine m-au prins... pentru ca ma tot gandesc la ele... pentru ca...
Sunt doua piese triste, foarte triste - care te lovesc si care raman adanc in tine. In ambele personajul principal este un copil, un baiat - Sasa (in Ingropati-ma...) si Oscar (in Oscar si...).
Primul (Sasa) este "obiectul" pe care se lupta viata si fericirea... El vrea si viata si fericirea, dar viata nu-l lasa sa se bucure de fericire nici chiar cand abia de infiripa. Viata si fericirea nu pot coexista.
Oscar este bolnav de cancer si mai are de trait 12 zile dar poate trai intr-o zi cat altii in 10 ani... (asa ii spune tanti Roz).
Ce e mai trist? Sa ai o viata, sa ai o fericire dar sa ... ? Sau sa ai doar 12 zile pe care sa le traiesti cum spune tanti Roz? (Nu spun mai multe pentru ca trebuie sa vedeti singuri si sa simtiti singuri).
Cred ca e vorba de puterea de a face alegeri, de posibilitatea de a face alegeri... Cine, ce poate face... Cine, cum poate schimba ceva...
Si ma intreb --- cum de am ales sa vad tocmai piesele astea (+ "Scaunele" tot la Bulandra)? In aceeasi saptamana... In succesiunea "Scaunele", "Oscar....", "Ingropati-ma..." Cine, ce vrea sa-mi transmita? Pentru ca toate vorbesc despre viata, despre alegeri, despre timpul ce trece ... Cum trece? Depinde de fiecare...
Inca ma gandesc la asta... Si inca ma gandesc cat de real am simtit totul ... si aplaud, si lacrimez si... caut... si ma inclin.
