28 iulie 2015

Nimeni nu este singur

A venit noaptea
Și fluturii s-au dus la culcare
Luna e rotunda, mare
Ca un pepene galben
Aș vrea să ridic mâna
Să o culeg și să-i simt parfumul
Apoi să o tai felii
Și să o împart cu tine,
Cu tine, cu tine ...
În fiecare colț de suflet
Să ne lumineze luna.
Dar cerul ar rămâne pustiu
Îndrăgostiții nu ar mai avea ce-și dărui
Deși, poate că, în fiecare din ei
Undeva i-ar locui deja
O felie de lună.
A venit noaptea
Fluturii dorm
Luna strălucește
Ridic mâna
Și închid lumina.
Împart cu tine, cu tine, cu tine ...
Doar gândul
Nimeni nu este singur.

26 iulie 2015

Așchie de lună

Am vorbit nopți
Am vorbit zile
Am vorbit
Separați de ziduri
Niciodată împreună la răsărit
Câteva seri ne-am pierdut
Și am uitat să privim luna
Apoi o vedeam în propriile singurătăți
Și ne-o povesteam
Era aceeași lună
O văzusem, o găsisem
Dar nu împreună.
Apoi a venit ceața
S-a lăsat liniștea
Frânturi de lună nevăzută
Sălășluiau prin noi
O așchie în inima ta
O așchie în privirea mea
Pe tine te durea neiubirea
Pe mine mă durea nevăzutul
Așchiile însă își căutau întregul
Așa că încet, încet, ne-au părăsit
Inima ta a țipat scurt, apoi nu a mai durut
Ochiul meu a lăcrimat puțin și apoi a zâmbit
Acum zidurile cad
Ne vom vedea
Zile
Nopți
Ani
Vom privi luna împreună
Și vom căuta în ea
Tu așchia ta
Eu așchia mea
Împreună, în lună.

01 iulie 2015

Gândind că ești aici

Urc
Pașii-mi apasă pe clapele unui pian
Beethoven
Apoi încep să dansez
În sus, în jos
Vesel, în rotiri
Precum zborul de fluture
In câmpia cu flori
Odihnesc pe două clape
Sunet grav
Dor.
Apoi, cobor în somn
Și inima mea
Încă apasă acele clape
Cu speranța neobosirii
De teamă ca dorul să nu ajungă să doară.
Doar sunete suave
Când inima-mi bate neobosit
Gândind că ești aici.

24 iunie 2015

Să mă găsești

M-am culcat pe un nor
Mi-am lasat corpul în voia sa
Să mă ducă, să mă pierd
Pluteam printre alți nori
Respiram spumă de săpun
Cu parfum de cer
Mă afundam
Până norul m-a pierdut
Și am poposit în brațele tale
Într-o îmbrățișare
cu parfum de iarbă verde
proaspăt cosită.
Dacă-mi dai drumul
Va trebui să mă cauți
Printre flori de câmp
Greieri, lăcuste, fluturi
În lacrima de rouă
Și să mă găseti
Înainte să mă pierd iar.

20 iunie 2015

Suflă-mă ca pe o păpădie

Suflă-mă ca pe o păpădie
Împrăștie-mă
Mii de trăiri peste tine
Cad
Eu.

Zboară-mă cu răsuflarea ta
Dansează-mă peste trupul tău
Prinde-mă ca pe o mângâiere peste fruntea ta
Lasă-mă să te gâdil
Râzi ca un copil
Îneacă-mă într-o lacrimă
Lasă-mă să fiu tu
Lasă-te să fii eu.

Zbor lin
Mii de perspective
Mii de eu
Mii de tu
Mii de trăiri
Suflă-mă ca pe o păpădie!

Și m-am jucat iar

Și iată ce a ieșit.
(Am cerut 3-5 cuvinte și am încercat să scriu ceva folosindu-le).

1. inocenta, verde, curcubeu, liniste:)

A plouat peste sufletul meu
Prea plin de inocență
Zguduit de realități și temeri
Tăcut de prea multă durere.

Apoi a început să creasca iarbă
Peste inima mea stropită de soare
Și s-a făcut liniște
Ca-ntr-o tăcere calmă.

Și am crescut din mine
maci, margarete, flori de nu mă uita și fluturi
Și am devenit verde de curcubeu brăzdat(ă)
Și am rămas așa
Un câmp de flori
într-o caldă tăcere.

2. hermann, hesse, siddhartha - aici a trebuit sa ma documntez pt ca nu am citit cartea :)

Hermann Hesse a scris Siddhartha
Crezând că de-o citim vom înțelege Calea
Dar Calea nu se-nvață se trăiește.

Iluminarea vine prin iubire
Din liniște, tăceri și dăruire
Din ascultat și din văzut ce ne-nconjoară
Din râu, din frunză și din floare
Din suflete ce știu a se deschide
Din tu mă vezi iar eu te văd pe tine
Din fluturi colorați, din zbor
Din suferință și din dor
Din lovituri, căderi, dureri
Din căutat de adevăr
Dintr-un sărut primit și dat
fără de cauză sau scop
Ci ca un dar.

Trebuie doar să ne lăsăm
Precum o pasăre în zbor
De adieri de vânt, de ploi
Conduși spre ale noastre căi
Acolo unde soarele nu arde
Ci doar dezvăluie din noapte
un sentiment de care deseori ne temem
Iubirea.

3. Viata, moarte, copii, infinit

Ni se dă o singură viață
Pe care deseori uităm să o prețuim
E firesc să o avem, e a noastră
Am primit-o fără să facem nimic
Uităm chiar că e unica viață
Și că dincolo de moarte nu mai e nimic
Ne speriem când ajunge să doară
Dar gândim că mai avem timp
Facem copii mințindu-ne astfel
Că prin ei vom trăi la infinit.

Dar cum ar fi dacă, pur și simplu,
ne-am da voie să fim
Și nu am uita de cerul albastru
De iarba cea verde din câmp
De florile albe, florile roșii
De fluturi, de cai, de lac și de râu
De mama, de tata, de frate, de soră
De jocul cu coarda sau cu mașini
De gustul socatei, de parfumul narcisei
De marea albastră, de gângurit
Cum ar fi dacă
am rămâne copii?

4. integru, nesfarsit, trepidatie, amalgam, calendar

M-am gandit la ce a fost, ce e si ce, poate, va mai fi
Cum ai aparut, cum mi-ai zambit, cum mi-ai vorbit
Cum te-ai departat usor pentru a reveni
Ca intr-un dans nesfarsit, cu plutirea m-ai mintit
Ma uit in calendar si nu mai recunosc denumirea lunilor
Timpul nu se mai masoara in ore, zile, luni, ani
Ci in clipele pe care tu mi le dai... mi le iei... dupa bunul tau plac
Rupi din mine fără mila, din sufletul meu, din carnea mea
Ma vrei cu totul, bucata cu bucata, apoi ma lasi asa, imprastiata
Sarutul tau doare, mangaierea-ti ustura, privirea ta arde
Inima mea e intr-o continua trepidatie, fara sens
Ea cauta ritmul inimii tale, dar inima ta exista oare?
Un amalgam de ganduri ma acopera iar
Inca mai sper in integritatea ta
Si te astept sa revii mereu
Sa m-amagesc ca totusi ma iubesti
Cand insa tu, nici nu ma mai vezi.

5. Speranta, tacere, dor, amintire

Tac
Tacerea e atat de dulce uneori
Cand e liniste
Cand inima bate usor
Cand mi-e dor si amintirea nu doare
Cand mai sper la a ta imbratisare.

Tac.
Lacrima s-a oprit intr-un colt de zambet larg
E bucurie pentru ca te vad iar
Vii catre mine calare pe-un nor alb
Si aduci cu tine tot ce am pierdut candva
Ma reconstruiesti,
Sa nu ma spulberi apoi si sa pleci.

Tac.
Pierduta in imbratisarea ta
Nu vreau sa se sfarseasca niciodat'
Sunt pe un nor si plec in larg
Te iau cu mine, nu te-mprastia.
Hai, lasa-te cu totul, sa fim unul
Intr-o calatorie pana la capatul iubirii.

6. Dumnezeu, rosu, pace, razboi, pasiune

Am vrut deseori să infig în mine un cuțit
Să-i simt lama până în adâncul sufletului
Într-un război cu mine de nedescris
Pentru ca nu trăisem iubirea
Și nu înțelegeam de ce?
Cine mi-a interzis pasiunea?
Voiam să simt căldura sângelui meu șiroind
Coborând în jos către pământ
Înconjurându-mi tălpile
Ca un lac roșu dintr-o pictură de neînțeles.
În care încet, încet să mă înec.
Era viața mea. Puteam să mă bat cu ea.
Eram eu cu mine. Nimeni altcineva.
Nu avea cine să-mi interzică...
Dumnezeu? Dumnezeu!
Da, poate el m-a luat de mână
Și gândul mi l-a transformat într-o poveste sinistră.
Dar încă nu e pace în mine
Încă aștept, caut, mă frământ
De ce trăiesc?
Rostul meu care e?

08 iunie 2015

Eu zbor

Eu zbor.

Printre fulgi nori
Călător prin timp şi peste anotimp
Caut calea către un chip de dor
Poate am să o găsesc până mor.

Zbor de dor către dor
Fără să simt plutirea,
Doar visul unui somn
Născut de oboseala mea de călator.

Eu zbor.

Aş putea fi un înger în căutarea unui om
Căruia să-i dăruiesc aripile-mi, să-l fac nemuritor
Sau să-i dau doar o clipă, de înger în zbor
Să-l mângâi cu aripa, să îi alin un dor
Sau să îl zvânt de lacrimi, să râdă încet, uşor
Până ce el iubire va simți
Şi împăcat cu sine el va fi.

Eu zbor.
Sunt doar un om.
Poate un înger călător
Va alina curând al meu of-dor.

Eu zbor.