24 decembrie 2012

Ho ho ho

Ho ho ho, vin prin nameti
Daruri multe stiu ca vreti,
Dar, acum, in acest an
Am sa va aduc in dar
Liniste si sanatate,
ca-s mai bune decat toate!
Si-am sa va mai spun ceva
Daruiti fara a astepta
sa primiti  in schimb ceva
Asfel o sa evitati,
mai tarziu sa suferiti,
Doar iubiti si daruiti!

22 decembrie 2012

Am tacut o vreme

Am tacut o vreme pentru ca am vrut liniste (si inca vreau). Pentru asta a trebuit sa fac si eu liniste. Uneori propriile noastre cuvinte si ganduri sunt mai galagioase si urla mai tare decat cele venite din afara. Asa ca e nevoie sa tacem. Poate ne vom auzi in continuare. Sa ne ascultam cu atentie, pentru ca asa vom reusi sa facem cu adevarat liniste. Sau cel putin vom fi aproape de ea. Eu am sa tac si am sa ma ascult. Sper sa ma aud si sa ma inteleg, pas cu pas, etapa cu etapa...

Va doresc liniste si caldura! Iubirea e in voi - primiti si daruiti fara sa asteptati nimic in schimb. E mult mai frumoasa surpriza decat asteptarea neimplinita... Seara buna ... 

14 decembrie 2012

Am plecat

M-am ridicat din mine liniştit, 
şi am plecat plutind spre acea lumină, 
ce mi se arăta spre infinit 
şi care dăruia iubire.

Şi am lăsat în urma mea tristeţi, 
lacrimi amare, doruri multe, 
în căutare de noi dimineţi, 
de zbor fără de aripi frânte.

Şi m-am lăsat pe mine-n urma mea, 
cel vechi, cu trup bolnav şi suflet găunos, 
Şi am pornit în căutarea mea, 
cel liber, aripat, stapân de stea.

De îţi e dor de mine, acela vechi, 
te uită doar, puţin, spre cer, 
mă vei găsi acolo luminând 
şi căutând, privirea ta... 

De lacrimi îţi vor curge pe obraz, 
voi cobora încet pe al tău umăr, 
şi voi rămâne acolo până când,
şi tu vei deveni un înger.

11 decembrie 2012

un inger

Un inger mi s-a asezat pe umar sa-mi aminteasca ca sunt... 
un inger a coborat pe pamant sa-mi arate iubirea... 
un inger chiar acum te priveste si-ti spune 
"e bine, e normal, e cum trebuie, doar crezi"

10 decembrie 2012

Ninge

Razlete si reci aripi coboara, 
pierdute de ingeri ratacitori printre nori, 
in cautare de suflete calde, 
ramase prea repede fara de corp.

si-o parte din aripi, o data cazute, 

se sting in pamantul fost trup in trecut, 
o alta, mai rece si netematoare 
se-asterne, covor alb si purificator.

iar noi, din spatele ferestrelor noastre,
privim la dansul acesta, al fulgilor albi,
ce ne bucura, ne place, ne-aduce aminte,
ce reinvie copilul din noi.


si-alergam iute afara, 

sa prindem in palme, pe frunte, si-n ochi
fulgii acestia, albi, de zapada, 
jucausi, lucitori, muritori.

fara sa stim, ca noi ne jucam, 
cu aripi de ingeri, in care, 
se-odihnesc sufletele celor 
pierduti de noi.


04 decembrie 2012

Puncte

aş pune punct dar nu-i al meu,
aşa că am să pun vreo trei
ca semn că încă mai rămâne
un gând răzleţ, neexprimat
un vis visat, nerealizat
un zâmbet mut, nearătat
iubire multă de-învaţat
şi de tot dat şi... dărui...

03 decembrie 2012

O noapte

- din trecut - scrisa in sept 1997, Arad

E întuneric, atât de întuneric încât ai impresia că e sfârşitul lumii. Cu toate acestea te chinui să trăieşti... ce ai putea face altceva?

Eşti singur. Dorinţa asta ţi s-a împlinit. Anul trecut îţi doreai atât de mult să fii singur... Acum eşti, dar parcă nu simţi nici o satisfacţie. Prea multă singurătate. Tu ţi-ai dorit-o, dar nu într-o cantitate atât de mare. E prea mult, mult prea mult. Începe să te doboare. Te lupţi cu toţi, eşti în stare sa-i învingi, să le arăţi şi altceva, singurătatea, însă... e distrugătoare. Te distruge şi distruge şi tot ce ai fi vrut să faci.
De ce eşti atât de slab?

E întuneric, prea mult întuneric şi prea multă singurătate. Iar tu, trăieşti. Cel puţin aşa speri. Te pipăi şi constaţi că te simţi. Trăieşti şi vrei să te bucuri, vrei să râzi. Să te bucuri de faptul că eşti... dar, nu poţi decât plânge. Şi plângi în întuneric, linişte şi singurătate. Ce altceva ai putea face?

E bine că te mai poţi conştientiza ca entitate, că mai ai speranţe, ceea ce înseamnă că nu ai murit. E doar o moarte clinică. Eşti ţinut în viaţă de speranţe şi vise, ştii asta foarte bine, de aceea te lupţi pentru ele.
Chiar de par nebuneşti, chiar de par infantile - marea lor calitate e că te fac să treci peste coma aceasta din viaţa ta. O comă mai mult psihică decât fizică... Important este ce vei face. Nu are sens să te mai întrebi de ce ţi-ai dorit singurătatea, nu e cazul sa mai cauţi explicaţii pentru ceea ce s-a întamplat. Totul a fost, ţine minte A FOST! De ce să trăieşti în trecut? Nu mai poţi schimba nimic, poţi însă schimba prezentul pentru a obţine viitorul visat.

Lasă  singurătatea dar nu o urî. Ai învăţat ceva şi de la ea şi se poate ca într-o zi să o doreşti iar. Atât doar, să nu devii sclavul ei fără de scăpare. Fă ca ea sa devină, nu sclavul tău, ci ajutorul tău. Tot ce ni se întâmplă se-ntâmplă cu un rost, pe care uneori îl descoperim prea târziu... E bine că îl descoperim. Trebuie să trăieşti şi să-ţi descoperi rostul.

E întuneric, mult prea întuneric. Plângi. Şterge-ţi lacrimile şi caută lumina. Aprinde becul, o lumânare... găseşte lumina din tine. Te va linişti. Ridică-te din patul de spital şi fă-ţi viaţa reală, fără false artificii. Ele ţin doar o clipă. Vrei clipa să-ţi devină viaţă? Luptă-te pentru asta. Trăieşte fiecare clipă ca pe ultima.

Ştiu, e greu. E foarte greu... dar încearcă.

28 noiembrie 2012

Never grow old

Desi anii trec, desi trecem prin primaveri si toamne, desi uneori ploua sau e ceata... undeva, in noi, exista un copil. E eul nostru primordial, eul nostru de care multi spun ca de la o varsta ar trebui sa-l uitam, sa-l izolam, sa-l pierdem, sa-l lasam. Dar cum? Pentru ca el este EU. Pentru ca nu-l pot rupe din mine, mi-as crea un handicap. Mi-as lipsi mie. Mai dureros decat lipsa unui picior... E ca si cum as rupe aripa unui inger. Ar fi sinucidere desi as trai. Un mort viu.




19 noiembrie 2012

ganduri de azi

Uneori, in incercarea mea de-a scrie, cand tot caut sa iasa bine, si tot sterg si tot refac, rezultatul nu e la fel de bun, nu-mi place, ca atunci cand totul vine firesc si e scris la prima mana. Scrierea asta trebuie sa fie ca o respirare altfel... da, stiu si asta se poate exersa, insa reusita unui lucru sta in firescul cu care el e facut... (zic)

---------------

 Nu poti cunoaste un om, daca el nu te lasa. Ceea ce se vede e doar ceea ce vrea el sa crezi ca este. Chiar si atunci cand ii citesti jurnalul. Acolo nu este el, sunt doar bucati de eu pe care si le accepta si le recunoaste.

----------------

In ziua de azi, bunatatea este exploatata si nu apreciata.

Tu, prieten drag

Tu, prieten drag ce ieri mi-ai fost
Te mai gândeşti la mine?
S-au viaţa ta ţi-a scris noi căi
Şi-a şters cărări trecute?

A fost demult când ne ştiam
Şi ne ţineam de mână,
Azi mâna ta e-o umbră doar
A strângerii de mână.

Eu vreau să cred că-ţi este bine
În acel colţ de lume,
Ce-a devenit căminul tău
Şi are grijă de tine.

Faptul că-ţi scriu, acum, aici,
Inseamnă că uitarea
N-a exilat trecutul meu
Pe-o întindere ca marea.

Tu, prieten vechi, pierdut prin timp
prin lume şi prin spaţiu,
ai fost, vei fi, prietenul meu
pe viaţă.

Deşi, se poate, ca-ntr-o zi,
Întâmplător, pe stradă,
Să ne zâmbim ca doi străini,
Să trecem mai departe,
Purtând un gând, răzleţ, uşor
precum un nor prin ceaţă:
"de unde-l ştiu? parcă mi-e dor...
să-i văd privirea iară,
dar s-a tot dus, ca-un fum uşor
ce rătăcea, prin aer..."

11 noiembrie 2012

Despre teatru, ras, bucurie

In ultimul timp am citit cate ceva despre teatru, am fost la cateva piese de teatru dar, desi in carti si piese nu s-a vorbit despre ras, bucurie, eu m-am tot gandit la asta...

In teatru se rade, adevarat. Dar cat rad cei de pe scena si cat radem noi cei ce privim? Nu vi se pare ca balanta inclina mult pe partea spectatorului? Nu-mi amintesc, poate e vina mea, de o piesa in care sa existe o clipa in care se rade cu pofta, pur si simplu, un ras pornit dintr-o situatie ce nu anunta nimic deosebit, un ras molipsitor, din toata fiinta, cu toata fiinta, pana la uitare. (precizare - in care actorul/personajul sa rada pe scena).

Sau, cum spuneam, e vina mea, eu nu stiu vedea bucuria sau vreau prea mult. De obicei nu ma duc cu asteptari la o piesa de teatru, imi place sa fiu surprinsa. O singura imagine care sa ma prinda, un actor infloritor, plin de personaj, sunt uneori suficiente pentru a-mi crea starea/trairea pt care ma afund intr-un scaun dintr-un spatiu in care se face teatru. (Pana la urma se pare ca am aceasta asteptare, a clipei in care simt, ma simt altfel, a clipei care la final ma transforma in visare, ma face sa-mi doresc sa ma rotesc, sa strig ca totul acolo e altfel, ca e minunat, sa simt ca ceea ce sunt acolo e adevaratul eu).

In ultimul timp, gandindu-ma la actori, la modul in care i-am perceput pe unii si la rolurile pe care le joaca sau le-au jucat pe scena, am realizat diferenta dintre perceptie si ceea ce joaca. Am perceput oameni veseli, plini de viata, capabili sa rada cu pofta dar care pe scena au roluri pline de drame si suferinte. Si nu stiu, uneori vreau sa-i vad intr-un rol apropiat perceptiei create.

Oricum, ma intreb, desigur, daca nu cumva perceptia asta este gresita. Daca nu si asta a fost cumva fabricata, de media, de omul (actorul) insusi, si ca ...de fapt e greu sa cunosti cu adevarat pe cineva. Dar tot cred ca unele roluri se apropie mai mult de cei ce le seamana. Iar daca omul acela este contruit ca un munte de optimism si bucurie, rolurile acelea dramatice ii sunt cumva destinate pentru crearea echilibrului?

Nu stiu, dar ma intreb de ce nu sunt scene in care se rade cu pofta, dupa cum am zis. Teatrul e viata, iar in viata sunt si astfel de clipe, pornite din nimicuri (nimicurile care ne alcatuiesc viata) de ce nu exita dramaturgi care sa le includa in piesele lor (sau sunt si nu stiu eu), sau poate regizorii nostri sunt cei ce in dorinta de a "actualiza" piesa, de a crea legatura cu publicul se folosesc de trairi si sentimente mai adanc crestate in sufletele si inimile noastre, trasate de drame?

Cat a ras romanul in ultimul timp? Suntem o natie cunoscuta a face haz de necaz... poate aici e raspunsul. Avem nevoie sa vedem si pe scena "realitatea vietii noastre" pentru a rade? Radem de noi?

Putem invata sa radem pur si simplu? Actorul poate rade pur si simplu, sau e mai greu decat a plange? Putem, ca atunci cand ne e rau, sa inchidem ochii si sa ne cream bucuria? Sa radem intai cu sufletul, cu carnea de pe oase, cu trupul pana cand rasul se iveste pe fata? pana ce gura se deschide si se aude bucuria? Putem? Se invata? Se poate invata? As vrea sa invat daca se poate...

Probabil nu voi afla raspuns la toate acestea. Dar vreau o clipa intr-o piesa in care bucuria de acolo sa ma prinda, sa ma faca sa uit ca sunt.

Stiti ce e ciudat? Sunt piese de teatru pline de drama, care mi-au creat o stare de eliberare, o stare, cum am descris-o si mai sus, de uitare si intrare intr-un joc fara sa-mi pese de cei ce ma vad... Deocamdata insa, starea asta a ramas in mine, nu a reusit inca nimeni sa ma faca sa o arat (la propriu si nu prin cuvinte)... Poate ca nu trebuie.

25 octombrie 2012

Scurte cu/despre umbră

Imaginea ta trecută prin mine
Mă minte ca umbra ce-o port după mine,
Desi știu, ea nu vrea,
vinovată-i lumina.

----------------------------------

De umbră mă ține legată pamântul
de tine, doar gândul
pe ea o cunosc de când m-am născut
pe tine doar de când te-am văzut.

----------------------------------

Uneori sunt precum umbra mea
Mă car în spate și aștept
lumina să ma ușureze. 

23 octombrie 2012

Stelele

Stelele mele-s cu mine mereu
Le port in suflet, la bine, la greu.
Stele mele ma definesc,
Bucata cu bucata, uneori stralucesc,
Azi sunt o parte de stea lucitoare
Iar maine, o parte de stea cazatoare.

Stelele mele nu-s stantate-n beton, spre neuitare
Stelele mele-s in sufletul meu, o binecuvantare
Stelele mele sunt tot ce iubesc, ce-am iubit
si-am sa mai iubesc.
Stelele.

19 octombrie 2012

Toamna asta

Toamna asta ne minte
asa cum ne mintim si noi de secole
ne minte ca e primavara
cum ne mintim noi ca ne maturizam
ne minte ca e cald si bine
cum ne mintim noi
ca suntem mai intelepti, mai buni
toamna asta ne minte
cu lepadarea de uscaciuni
cum ne mintim noi
cu lepadarea de pacate
toamna asta
este fiecare dintre noi
toamna asta
este asa cum
ne mintim ca suntem
o iluzie a binelui ce devenim.

toamana asta este iluzia primaverii.
primavara care...
se departeaza dar nu vrem sa vedem
se departeaza dar nu vrem sa simtim
se departeaza dar nu ne paraseste.


toamna asta e dor de primavara
dor de joc, dor de copilul ce suntem
de adevarul din noi.
toamna asta este oglindirea noastra
buni, rai, intelepti, maturi, fara sau cu pacate

toamna asta ne minte, daca ne mintim.

Iluzia

Traiesc imprastiat si totusi monoton
nu, nu este un nonsens, este un adevar
ma-mprastii intre cuvinte, forme si culori
nu stiu de le fac bine, sau de ma mint cu spor.

Iluzia de bine, frumos si minunat
e hrana mea de-acum, e radacina mea
dar zilele pustii cand nu mai pot manca
ma smulg din lumea asta, m-aduc in lumea ta.

Si-atunci revin in mine, asa cum doar eu stiu
si-mi caut radacina, cersesc cate-un cuvant
astept cate-o culoare si desenez in gand
pana cand ea, iluzia, ma prinde iar in jug.

Si trag la jugul asta, mergand tot inainte
fara sa stiu de-i bine, doar din obisnuinta
visand la ziua-n care din jug voi face jilt
in care, fara temeri, voi odihni putin.

Voi sti atunci ce-i bine, voi sti ce fac si prost
voi sti sa-aleg cuvinte, sa nu le mai cersesc
voi sti sa nu astept, ci voi gasi chiar eu
voi sti sa fac mai bine, ce cred acum ca-i prost.

ma-mpiedic

ma-mpiedic de mine
de ganduri
neincrederi
taceri.

nu cad,
dar dreapta nu stau
de ganguri
neincrederi
taceri

merg inainte
cu mintea si sufeltul  pline
de ganduri
neincrederi
taceri.

pana cand
voi uita
de ganduri
neincrederi
taceri.

07 octombrie 2012

Raspuns 2 - Joc reloaded

Libertate


Pic, pic, pic,
plouă.
perdea peste munte se lasă.
pic, pic, pic,
plouă.

Aburi albi se ridică la ceruri,
suflete eliberate
le privesc cum se-nalţă
de aici, din cabana albastră.
unul mai mic, unul mai mare,
unul drept, altul pieziş,
ca-ntr-un joc cu baloane de sapun...
se pierd în ceruri,
în libertate.

Pic, pic, pic,
plouă,
pic, pic, pic,
plâng,
lacrimi, lacrimi de fericire.
În sfârşit, LIBERTATE.

Pic, pic, pic,
picurăm zilnic
către cer,
pâna devenim aburi,
învăţăm zborul
si ne-nălţăm.

----------------------------------

cuvinte primite: ploaie, cabana, munte, joc, libertate

03 octombrie 2012

Un om cu aripa frânta

sunt un om cu aripa frânta
de zambetul tău ca orizontul.

un munte, un deal, o câmpie, o mare
urcare, cădere, asalt, afundare
acesta e drumul ce duce la tine
şi-aceasta e calea ce departe mă ţine.

de aripa nu mi-ar fi frântă
as zbura către tine
ochiul tău albastru mi-ar fi cer 
si buzele tale, odihnă
ţi-aş transforma orizontul
în fluturi albaştri
iar trupul meu ar deveni
iarba plină de rouă
în care-ţi vei scălda
tălpile dimineaţa.

sunt un om cu aripa frânta
de zambetul tău ca orizontul
nu ştii ce pierzi...
fluturi albastri,
dimineţi cu rouă,
mângaieri de ploape
şoapte.

nu-mi mai frânge aripa
lasă-ţi zâmbetul să devină arc
ţinteşte către mine
vindecă-mi aripa
şi atunci ...

ochiul tău albastru mi-ar fi cer 
si buzele tale, odihnă
ţi-aş transforma orizontul
în fluturi albastri
iar trupul meu ar deveni
iarba plină de rouă
în care-ţi vei scălda
tălpile dimineaţa. 

28 septembrie 2012

Raspuns - Joc reloaded

Raspuns la Joc reloaded
Cuvinte primite: speranta, fericire, soare, toamna frumoasa, incredere, muzica, dans, plimbari linistite, dimineti insorite

-----------------------------------------------------
Cam multe cuvinte si...  m-am gandit.

E cert, cu totii ne dorim fericire. La intrebarea "Ce iti doresti?" raspundem invariabil si fericire. Toata viata speram la ea, la fericire, ca va sa vina si la noi.

Uitam ceva. Uitam sa deschidem ochii cu adevarat, sa ascultam mai atent si sa ne lasam timp pentru contemplare, pentru a sta cu noi, da sa ne lasam timp pentru a-l pierde, cum ar spune unii.

Poate atunci am reusi sa vedem ca fericirea este in tot ce ne inconjoara:
- in fiecare dimineata in care reusim si ne trezim;
- in fiecare raza de soare pe care o vedem, simtim;
- in fiecare adiere de vant,
- in fiecare anotimp ce trece cu noi
- in fiecare picatura de ploaie chiar daca uneori ne intristeaza
- in fiecare ceva sau cineva de langa noi
- zambet, lacrima, atingere

Trebuie sa ne facem cadou putin timp. O plimbare linistita intr-o toamna ca primavara de frumoasa. Un dans cu noi cu picioarele goale prin iarba, un miros de fan cosit, un gust de must proaspat... Sa credem ca e posibil, ca fericirea ne-o facem noi si nu e nevoie de palate, piscine, aparitii mondene, silicoane, 90-60-90.

In coltul nostru de loc si lume ar trebui sa gasim ragazul si sa gandim mai atent la ceea ce ne bucura, ce ne intoarce la starea aceea careia niciodata nu-i dam nume, dar spunem ca e frenezie, tumult, ceva asa minunat, plutire, uitare de sine. Starea aceea e fericire.

Stiu, 8 ore pe zi le pierdem inchisi intre 4 pereti, in fata unui ecran ce nu face altceva decat sa ne strambe crezurile, sa ne modifice valorile, sa ne vanda ceea ce nu este. Minciuni. Iluzii. Non-valoare.
Stiu, 8 ore pe zi murim putin cate putin pentru ca trebuie. Asa sunt regulile. Reguli?  Altfel, nu am putea trai... asta este evolutia... Unii stiu sa-si gaseasca fericirea si acolo. Pentru cei ce nu pot asta, putinul timp ce mai ramane va rog sa vi-l rezervati. Fericirea e acolo.


Traim in cautare,
Traim pe fuga,
Traim sperand ca...
Fericirea vine maine.

Ne trezim diminetile,
Nu deschidem ferestrele,
Nu vedem cerul cu zilele,
Anotimpurile trec (care, cum).

E primavara sau vara?
E toamna!
Asa toamna insorita?
E primavara!

Traim pe apucate,
Alergam, sa tinem pasul,
Modelele se schimba,
Volorile sunt non-valori.

Stop!

Deschideti ferestrele,
Sa intre soarele,
Aerul, frunzele...
E toamna.

Iesiti la plimbare,
Ascultati...
Trosnesc frunzele sub talpile voastre

E toamna.

Canta pasarile,
Da, in orasul acesta
nu sunt doar pescarusi si porumbei
E toamna.

Sariti coarda, jucati sotronul
Dati-va-n leagan,
Luati-va de mana,
Dansati, sariti,
Radeti, bucurati-va,
Iubiti-va.

Redeveniti ce ati fost,
Amintiti-va si ramaneti asa.

Toamna, Iarna, Primavara, Vara
fericirea e in fiecare clipa traita.

Traiti!
------------------------------------------

------------------------------------------

Nu este asa ca tot ce spun eu aici e atat de banal si stiti cu totii asta? Ce sens a mai avut sa o mai zic si eu? Nu stiu... O sa-ncerc sa gasesc si altceva folosind cuvintele date. Uneori am impresia ca ma invart in cerc... si toate cuvintele din lumea asta sunt stranse in cercul asta...

26 septembrie 2012

Joc reloaded

Pentru ca am secat... sau poate nu, e doar o  iluzie... Pentru ca pe multi ii deprima (zic ei) ce scriu eu folosind cuvintele mele ... Am nevoie de ajutor. 3-5 cuvinte va rog, cadou de la voi, nu vreau altceva doar cuvinte, pentru ca eu la randul meu sa vi le intorc altfel. Poate nu asa deprimant, ca pana acum :).

Cam cum s-a intamplat aici: http://afialtfel.blogspot.ro/search/label/joc.

Multumesc!

21 septembrie 2012

Plouă

Plouă mărunt...
Plouă apăsat...
Lacrimi,
Lacrimi.

Când ne simţim secaţi
Plouă mărunt,
Plouă apăsat,
Punctând, mai ferm, seceta din noi.
 
Lacrimi...
Lacrimi...
Se preling pe fereastra dimineţii
AZI.

12 septembrie 2012

Ma pierd in toamna

Toamna mi s-a lasat pe umeri
pielea mea devine scoarta
iar parul, frunze uscate, alb-caramizii,
ma paraseste la fiecare adiere de vant.

ma pierd in toamna...

Toamna imi apasa umerii.
ma indoi, devin mai mica,
ma cobor mai mult catre pamant,
picioarele inca ma tin.

ma pierd in toamna...

Toamna e in sangele meu
mai rosu, mai viu, mai clototitor.
imi adun roadele raspindite in amintiri
si traiesc cu ele si prin ele.

ma pierd in toama...

Toamna e varsta mea,
nu o simt, dar se vede.
Toama mea,
cerul are acelasi albastru, de primavara.

ma pierd in toamna.

insa...
ochii mei transmit primavara,
iar in mine e un verde viu,
doar toamana de pe umeri, uneori,
ma doare.

ma pierd in toamna.





10 septembrie 2012

Iluzie

Foto de Alina Argesanu
cineva de-acolo de sus mă priveşte
pare ingrijorat? nu, nu. dojenijor? nu, nu.
doar pe ganduri?
aripile il ţin acolo sus.
încă nu e timpul să coboare.
oare ce vrea să îmi spună?
m-aş înălţa să mă aşez în dreapta sa
şi să-l ascult, dar
încă nu e timpul.
îl privesc continuu şi aştept
un semn, un sunet.
dar, nu ştiu cum şi cand, dispare.
a fost visare?
s-a năruit un gand?
a fost doar fum?
caut ceva acolo sus,
un vis,
un gand,
un nor de fum...

07 septembrie 2012

dor

dor.
dor de oameni
dor de oameni ce stiu asculta
dor de oameni ce stiu vedea
dor de oameni care ajuta cu drag
dor de oameni ce nu-ti raspund ca "ultimului om"
(chiar daca, sa zicem, esti ultimul om)
dor de oameni ce incearca macar sa inteleaga
dor de oameni ce recunosc ca nu le stiu pe toate
dor de oameni ce nu mint doar pentru a iesi in fata
dor de oameni care nu se-mpauneaza cu fapte, idei ce nu le apartin
dor de oameni, oameni
dor de oameni ce stiu iubi.

dor de fapte facute cu dragoste
dor de fapte facute cu calm
dor de fapte facute ca-ti place (cu pasiune)
dor de fapte facute organizat si nu "las' ca merge si asa"
dor de fapte facute nu din interes
dor de fapte facute nu pentru a le scrie in CV
dor de fapte facute nu pentru ca "da bine"
dor de fapte facute nu doar pentru bani
dor de fapte facute pentru ca simti ca trebuiesc facute
dor de fapte facute pentru ca iubesti.
dor.

adaugati si voi.

06 septembrie 2012

6.09

timpul mi-a săpat adac
pe inima, pe suflet şi pe trup
un şir de cifre, o vorbă şi un chip
ce intr-un timp doar ţie iţi aparţineau.
cand ai plecat mi le-ai lasat ca moştenire
iar eu, traiesc cu ele zi de zi,
sirul de cifre, vorbele sunt tipărite
iar unele au devenit
pe o scenă, intr-o piesă, replici.
iar chipul...

chipul, privindu-l in oglindă
ştiu că tu eşti şi că mereu vei fi
eşti ingerul ce-l port pe-un umăr
ce moartea mă invaţă s-o trăiesc
asemeni ca pe viaţa,
zi de zi.

Un azi continuu

Nu pot sa cred cum trece vremea
Si noi ne amanam trairea
Purtati mereu de azi pe maine
De temerea de-a nu putea.

Ne ingropam in mici dorinte,
Tot alergam spre impliniri
Uitand cum azi, un ieri devine,
Si asteptand mereu la maine
In care sigur vom putea,
Sa punem punct acelor dogme
In care ne-am nascut, incarcerati.
Un maine care AZI devine,
Un azi in care vom trai
Fara sa mai lasam pe maine
Ci doar pentru ca este AZI.

Un AZI continuu este viata
Si asta de-o vom accepta.
Uitati de ieri,
Uitati de maine,
Caci viata este numai AZI.

04 septembrie 2012

Perceptie

Cu fiece zi constat ca pierd.
Pierd ceea ce credeam ca am,
ceea ce credeam ca nu imi poate lua nimeni...
Putinta de a face ceva bine,  bun si din placere.

Dar nu...
Tot ce fac,
 incet, incet, se pierde,
Ramane doar in memoria mea
sau in memoria computerului meu,
pana se vor umple si vor trebui golite
de tot ce e de prisos.

Ma bat cu timpul,
cu tineretile altora,
cu imaginatia altora,
ma bat cu neputinta mea de adaptare
cu neputinta de a crea.

Incet, incet, o sa-mi pierd ultimul strop de incredere
nu o sa mai fiu in stare sa zic Da
o sa pun butonul pe pauza
(nu stop pentru ca mai  sper ca pot face ceva)
si o sa fac doar lucrurile marunte
si o sa ajung sa fac ceea ce am urat.

Pana la urma
tot la asta ajung
cu cat incerc mai mult sa nu ajung asa
cu atat mai mult ma adancesc
in rahatul asta,
in temerile astea,
in neincrederi si neacceptari,
in tristetile esecului
sau a ceea ce pare esec.

M-am dezamagit.
dar e doar o perceptie
a clipei asteia
ce se cheama
ACUM.


de Toamna

din trenul catre casa, la prima mana
.................................................................

Apus

un stol de pasari traverseaza cerul la apus
soarele rotund si rosu coboara incet la marginea campului
se pierde printre copaci, apoi reapare
se pierde printre case, apoi reapare.
trenul in care sunt trece printr-o gara,
soarele se pierde printre vagoane,
eu ma pierd printre cuvinte si imagini.
sunt intre ceea ce vad si ceea ce scriu,
iar soarele,
soarele a lasat in urma sa doar o aura rosiatica.

sunt tot mai departe.
oare cine apune acum?
soarele sau doar iluzia realului?
soarele sau ...
cuvintele mele si eu?

31 august 2012

UnderCloud

UnderCloud - cat de mici suntem sub cer... cat de mari pot fi ideile, pasiunile, jocul, trairile, bucuriile nascute sub cer puteti vedea la
UNDERCLOUD - Festival de Teatru Independent de Orice.

30 august 2012

UNDERCLOUD - Festival de Teatru Independent (de Orice)

Update

Premiile Festivalului de Teatru Independent UNDERCLOUD 2012

Juriul Festivalului: Actrita Coca Bloos, actorul si Directorul Teatrului Metropolis George Ivascu si criticul de teatru Monica Andronescu.
Presedinte Onorific: Regizorul Andrei Serban.

PREMIUL PENTRU REGIE - Bobi Pricop pentru "Jocuri in curtea din spate" . Celelalte doua nominalizari: "Dumnezeul de a doua zi" regia Claudiu Goga si "XXL" regia Cristi Juncu.

PREMIUL JURIULUI - Tania Popa pentru "Fata din curcubeu"
PREMIUL JURIULUI - Anca Sigartau pentru "Actrita"

PREMIUL PENTRU CEA MAI BUNA ACTRITA - Ioana Manciu pentru "Jocuri in curtea din spate". Celelalte doua nominalizari: Cristina Casian pentru "Trei femei inalte" si Maria Obretin pentru "Noi 4".

PREMIUL PENTRU CEL MAI BUN ACTOR - Vlad Zamfirescu pentru "XXL" si "Dumnezeul de a doua zi" si Marius Manole pentru "Noi 4". Cealalta nominalizare: Andi Vasluianu.

PREMIUL ANDREI SERBAN, pentru cel mai bun spectacol - "Noi 4". Celelalte doua nominalizari: "Jocuri in curtea din spate" si "Dumnezeul de a doua zi".

PREMIUL UNDERCLOUD, Premiul Festivalului - "Dumnezeul de a doua zi". Celelalte doua nominalizari "XXL" si "Noi 4".

Spectacolele produse de Compania de Teatru "D'AYA" (Organizatorul Festivalului) nu au participat in concurs.

--------------------------------------

Vreau sa cred ca toti cei ce ajungeti aici, iubiti teatrul. Daca nu, va sugerez sa indrazniti sa experimentati trairile pe care le ofera. Asa ca va invit la un festival al teatrelor independente, un festival altfel.

Aveti sansa sa vedeti actori/regizori tineri si ideile lor, intr-un spatiu sa zicem "asa cum trebuie" desi "teatrul nu e o cladire" eu cred in continuare ca teatrul are nevoie de un spatiu adecvat... Clubul Taranului devine un astfel de spatiu. Asa ca daca sunteti dintre cei ca mine, carora cluburile sau spatiile astea, nu intotdeauna prietenoase, calduroase, aerisite..., in care se face teatru independend nu va plac, veniti la Clubul Taranului (Muzeul Taranului Roman).

Haideti in cautare. Haideti sa cautam o stare de bine, un gand, o culoare, o soapta, o lumina, linistea, impacarea, trairea,... adevarul? Cine ce doreste. Sa facem un pas catre descoperire, la festivalul de teatru independent UnderCloud. Si poate sa redescoperim oameni, pe care credeam ca-i stim, doar ascultandu-le povestea inspirata din propria viata, sa redescoperim ce credeam ca am pierdut undeva in noi...

Haideti sa le aratam oamenilor astia ca sunt infipti bine in ceea ce fac, ca nu o fac in zadar, ca nu e un moft, ca noi suntem aici, ii urmarim si cautam, acceptam, suntem deschisi. Haideti in cautare...

UNDERCLOUD

PRIMA EDITIE CONCURS
3-13 septembrie la Clubul Taranului (Muzeul Taranului Roman)
Ce e UNDERCLOUD?

E un FESTIVAL DE TEATRU VIU,
care nu lancezeste,
care nu se blazeaza,
care nu se poticneste,
care nu se plictiseste,
care nu se repeta.

Spectacole selectate: “Dragonul de aur” (Premiul Juriului in Gala Absolventilor U.N.A.T.C.”I.L.Caragiale”), “Ma mut la mama”, “Refuz sa cresc”, “Aplauze pentru Lena”, “Magicway”, “XXL”, “Eu si Cristina”, “Dumnezeul de a doua zi”, “Chutney”, “Forma Lucrurilor”, ”Jocuri in curtea din spate”, ”Fata din curcubeu”, ”Three O’Clock”, ”Noi4”, ”Barbatii sunt de pe Marte. Femeile sunt pe pe Venus”, “O piesa desantata”,”Monoloagele vecinului”,”Trei femei inalte”,”Actrita”,”A junk tango story”,”7 Blesteme”.

Printre teatrele care participa anul acesta se numara Teatrul Act, Unteatru, Asociatia Chatarsis, Garsoniera de Cultura, Ture T, Masina de vise, Godot Cafe Teatru, Teatrul La Masa, Teatrul nu e o cladire, Compania de Teatru D’AYA si altii.

Festivalul e inspirat din viata oamenilor de azi si ii inspira pe oamenii de azi. Fara decor impopotonat si fara brizbrizuri inutile. Zice direct ce crede. E lipsit de pretentii “de eticheta”. Le vorbeste oamenilor pe limba lor, direct catre minte si suflet. E uman, fara artificii, fara recuzita excesiva. Emotia este transmisa de oamenii care il fac si te convinge sa te simti ACOLO, implicat.

Anul acesta este prima editie-concurs  si este primul an cand Festivalul are un Presedinte Onorific in persoana binecunoscutului regizor Andrei Serban.

Juriul este format din Domnul George Ivascu (Actor & Directorul Teatrului Metropolis), Doamna Coca Bleos (Actrita) si Doamna Monica Andronescu ( redactor Sef Revista Yorick).

Biletele se gasesc direct la M.T.R. sau on-line pe www.bilete.ro si www.vreaubilet.ro
Cost: 30 lei    Informatii si rezervari: 0727.100.856
Programul actualizat:  www.daya.ro 

Septembrie
Titlul Spectacolului
Ora

Distributie
Producator si Durata
3
DRAGONUL DE AUR
adaptare dupa Roland Schimmelpfennig

19
Cu: Alin State, Oana Popescu, Laura Voicu, Razvan Ropotan, Robert Neagoe. Sceografie: Vlad Turturica Coregrafia: Mihaela Culda. Regia: Ioana Petre
O productie U.N.A.T.C. – Premiul Juriului in Gala Absolventilor
Durata: 75 min
3
MA MUT LA MAMA
de Andreas Petrescu si Gabriel Fatu
21
Cu: Adriana Trandafir, Gabriel Fatu, Andreas Petrescu. Scenografia: Puiu Antemir. Regia: Gelu Colceag.
O productie Compania de Teatru D’AYA
Durata: 1h 57min.
4
REFUZ SA CRESC. DACA PUTETI SA FACETI O MICA DONATIE.
de Vera Ion
19
cu: Vera Ion, Peter Pan
Multimedia: Bogdan Marcu
O productie Ture T
Durata: 1h
4
APLAUZE PENTRU LENA
de Valentin Nicolau
– spectacol lectura
21.30
Cu: Marius Manole si Pusa Darie. Regia: Chris Simion
O productie Garsoniera de Cultura
Durata: 1h
5
MAGICWAY
Spectacol de magie
19
Un spectacol cu si de Bogdan Muntean
Producator Bogdan Muntean
Durata: 1h
5
XXL
de Neil Labute
21
Cu: Andi Vasluianu/ Tudor Istodor, Raluca Vermesan, Irina Velcescu si
Vlad Zamfirescu. Scenografia; Cosmin Ardeleanu. Regia: Cristi Juncu.
O productie Asociatia Chatarsis, Teatrul Act si Teatrul “George Ciprian” Buzau.
Durata: 2h
6
EU SI CRISTINA
de Vera Ion
19
cu:
Sorin Poama
Alin Zabrauteanu (Sound)
Bogdan Marcu (Video). Regia: Vera Ion
O productie Ture T
Durata: 1h
6
DUMNEZEUL DE A DOUA ZI
de Mimi Branescu
21
Vlad Zamfirescu si Mirela Oprisor. Stefan Caragiu. Regia: Claudiu Goga.
O productie Teatrul Act. Durata: 1h 25min
7
Premiera
CHUTNEY
dupa “Kitchen” de Banana Yoshimoto
19
Cu: Istvan Teglas, Valentina Popa, Vitalie Bichir. Regia: Vitalie Bichir
O productie  Teatrul La Masa
Durata: 1h 15 min
7
FORMA LUCRURILOR
de Neil Labute

21
Cu: Dan Radulescu, Denisa Nicolae, Aylin Cadir, Sorin Dobrin. Scenografia: Bogdan Spataru. Regia: Vlad Zamfirescu.
O productie Asociatia Catharsis si Godot Café –Teatru.
Durata: 2h 10 min
8
JOCURI IN CURTEA DIN SPATE
de Edna Mazya
19
Cu: Ioana Manciu, Pavel Ulici, Florin Hritcu, Cezar Grumăzescu, Vlad Pavel.
Regia: Bobi Pricop
O productie Teatrul Act
Durata: 1h
8
FATA DIN CURCUBEU
de Lia Bugnar
21
Cu: Tania Popa
La pian: Marian Hancu.
Regia: Lia Bugnar
O productie Teatrul National Bucuresti
in cadrul proiectului “Sala 99”
Durata: 1h 20 de min
9
THREE O’ CLOCK
de Ana Maria Bamberger
19
Cu: Luminita Gheorghiu si Anca Sigartau. Regia: Dan Tudor
O productie Masina de vise
Durata: 1h 10 min

9
O PIESA DESANTATA
de Lia Bugnar
21
cu: cu Marius Manole, Ilinca Manolache, Radu Iacoban, Lia Bugnar, Andrei Alexandru Hutuleac / Isvan Teglas.
Regia: Dorina Chiriac.
O productie Teatrul nu e o cladire
Durata: 1h 20 min
10
BARBATII SUNT DE PE MARTE, FEMEILE SUNT DE PE VENUS
Selectie de texte din Texte de: David Auburn, Wayne Rawley, Gina Barnett, Jonathan Rand, Sharon E. Cooper, David Ives, Mark Harvey Levine, Lauren Wilson, Paul Dooley & Winnie Holzman.

19
Cu: Mirela Zeta, Andreea Gramosteanu, Ioana Barbu, Andreeea Samson, Doina Antohi, Constantin Dita, Alexandru Conovaru, Andrei Mateiu, Pavel Barsan si Serban Gomoi. Regia: Doina Antohi
O productie Drama for the Masses si Godot Café-Teatru.
Durata: 2h
10
NOI 4
de Lia Bugnar
21
Cu: Maria Obretin, Ilinca Manolache, Lia Bugnar, Andreea Bibiri. Regia: Dorina Chiriac.
O productie Teatrul nu e o cladire.
Durata: 1h 30 min
11
MONOLOAGELE VECINULUI
de Laurentiu Banescu
19
Un spectacol cu si de Laurentiu Banescu
Producator: Laurentiu Banescu.
Durata: 50 min
11
Premiera
A JUNK TANGO STORY
de Chris Simion
21
cu: Anca Sigartau si Claudiu Istodor. Dansatori: Robert si Catalina Blejan. Scenografia: Raluca Fratiloiu.
Regia: Chris Simion.
O productie Compania de Teatru D’AYA
Durata: 1h
12
TREI FEMEI INALTE
de Edward Albee
19
cu: Cristina Casian, Florina Gleznea, Nicoleta Lefter. Scenografia:Vladimir Turturica. Regia:Andrei si Andreea Grosu
O productie Unteatru & Arcub
Durata: 1h 15 min
12
ACTRITA
de Robert Mauro
21
Un spectacol cu si de: Anca Sigartau.
Producator Anca Sigartau
Durata: 1h
13

7 BLESTEME …cerute, facute si legate
Spectacol inspirat din folclorul romanesc

(spectacol de inchidere – in afara concursului)

21
Actori: Magda Catone, Andrei Runcanu, Carla Maria Teaha.Dansatori: Irina Strungareanu si Florin Munteanu . Coregrafia: Cristina Uta si Cristian Tarcea. Décor: Adina Mastalier. Costume: Raluca Fratiloiu. Consultant stiintific: Doina Isfanoni. Regia: Chris Simion
O productie Compania de Teatru D’AYA
Durata: 1h

29 august 2012

Pustiu

Nu stiu de ce
cuvintele au secat
trairile au secat
nu ploua
nu plang
nu, nu ma plang.

desi sunt vie
desi vad, aud, simt
ma misc, ma incrunt, rad

e pustiu.

pustiu de vorbe
pustiu de trairi
pustiu de imagini
pustiu de sunete
pustiu de culoare

desi sunt vie
desi vad, aud, simt
ma misc, ma incrunt, rad

nu stiu de ce
cuvintele au secat
trairile au secat
nu ploua
nu plang

nu, nu ma plang
 
e pustiu.




Liniste


Ascult.
Ce aud?
Nu pot pune in cuvinte
E doar liniste.


Asculta si tu.

22 august 2012

Scurte

azi gandesc in albastru
asa ca...
mi-am creat aripi transparente
si zbor catre cer
Am sa raman acolo.
asa ca...
nu uita cand privesti cerul
sa ma cauti.

.............

 Doamna Roz, te rog frumos împrumută-mi puțin eșarfa ta… Vreau să privesc prin ea viața.

.............

Ne-am imbratisat. Scurt. Strans. Asa, cum stateam incolaciti, secunda a devenit clipa si ne-au crescut aripi. Tie, aripa dreapta. Mie, aripa stanga. Am devenit cocon de inger?


.............

Țâr, țâr...  țâr, țâr... Deschid usa. Nimic. Nimeni. Țâr, țâr...  țâr, țâr... Ridic receptorul. Liniste. Țâr, țâr...  țâr, țâr... Țâr, țâr...  țâr, țâr... E numai asteptarea.

07 august 2012

Multumesc voua, invingatori sau nu

Olimpiada 2012 - Londra - Gimnastica

Azi s-a terminat concursul de gimnastica... Am obtinut 3 medalii - una de aur, una de argint, una de bronz.
Vedeti? Dupa astfel de competitii, cu succese romanesti, suntem obisnuiti sa spunem "am castigat". Desi noi, noi nu am facut altceva decat sa urmarim competitia stand comod intr-un fotoliu (scaun sau pat). Noi, astia ce ne bucuram acum, o sa uitam curand ca undeva la Deva sau Izvorani sunt niste micute ce viseaza ca peste 4 ani sa prinda lotul olimpic si apoi sa urce pe podium. Noi o sa ne vedem de ale noastre, o sa uitam bucuria clipei de azi, o sa ne cautam alte surse de bucurie, le vom trada. Dar ele ne vor trezi intr-o zi, din letargia obisnuintei noastre, ne vor da o lectie scurta de 30 de secunde despre ce inseamna ati urma calea, ne vor bucura iar, sau poate nu, si se vor retrage iar in salile de antrenament. De nu ne vor bucura vom avea grija sa intoarcem pe toate partile insuccesul, sa gasim vinovati, sa invinuim...

Eu nu vreau sa uit. Nu vreau sa uit finala de la sarituri de acum doua zile cand Sandra Izbasa a castigat aurul. Desi era cotata cu sansa a doua, desi castigatoarea "se stia" din start, cineva acolo sus a iubit-o. A reusit sa-si vada de calea sa, nu s-a uitat in stanga si-n dreapta, si-a pastrat concentrarea si... se stie, a luat aurul.

Ce am invatat eu din asta? Lucuri pe care probabil le stim cu totii dar uitam sa le urmam:
- sa ne vedem de calea noastra fara sa ne uitam la ce face x si y
- sa ne concentram pe ce putem noi si sa facem ce stim noi mai bine,  fara artificii si minciuni care sa ne ridice (fals) in ochii celorlati
- sa acceptam infrangerea si sa recunoastem cand celalalt e mai bun.

Azi, Sandra Izbasa si-a acceptat infrangerea la sol. A inceput bine. Inima mea batea bum-bum, bum-bum si imi spuneam "proasta mai esti. ce te emotionezi asa? ce tot fierbi?" apoi "hai Sandra, hai". Ultima diagonala, am respirat usor, ma calmasem... mai era un hop. Apoi semnalul sonor, de avertizare ca timpul expira... Asaltul final, unu, doua, trei cercuri si... of... cum? a picat... "of Sandra". Mi-a parut rau pentru Sandra... era aparatul ei preferat... Asta e, uneori ultima respiratie in loc sa te ridice te doboara...

Sandra a stiut sa zambeasca... A zambit. Si-a zambit ei, ne-a zambit noua. Noua ca si cand ne-ar cere iertare, ei pentru a-si ascunde lacrima...

Iar noi? Noi ce facem? Traim alaturi de ea? Da, ne bucura succesul, ne intristeaza insuccesul dar nu cunoastem durerea cauzata de zecile de antrenamente, nu ne tamponam cu gheata vanataile, articulatiile umflate... Nu o batem pe umar, nu-i stergem lacrimile...

Ca ea sunt toti sportivii de la olimpiada... Si canotorii, si scrimerele - marile dezamagiri... Aceste mari dezamagiri, cum tot vorbeste presa, sunt medaliatii de acum 4 sau 8 ani sau... Sunt cei care ne-au facut sa lacrimam de bucurie, sa sarim in sus, sa ne laudam cu realizarile lor... sunt tot ei...
Nu trebuie sa uitam asta. Sufera ei destul de mult nu trebuie sa-i mai aratam si noi cu degetul...

Putem face insa altceva... Putem sa  le multumim. Atat, un simplu cuvant. Multumim.

Eu multumesc, pentru ca m-au dus acolo cu ei, ca am trait la intensitate maxima cateva zile... ca am indurat cu greu barna, ca am fost pe tatami si nu am inteles de ce am pierdut...

Multumesc voua, invingatori sau nu, pentru ca acceptati tara asta si pe noi cei din ea. Desi va dezamagim zi de zi, nu ne criticati, nu ne intoarceti pe toate fetele, nu ne invinovatiti.

Multumec!