Ninge

Razlete si reci aripi coboara, 
pierdute de ingeri ratacitori printre nori, 
in cautare de suflete calde, 
ramase prea repede fara de corp.

si-o parte din aripi, o data cazute, 

se sting in pamantul fost trup in trecut, 
o alta, mai rece si netematoare 
se-asterne, covor alb si purificator.

iar noi, din spatele ferestrelor noastre,
privim la dansul acesta, al fulgilor albi,
ce ne bucura, ne place, ne-aduce aminte,
ce reinvie copilul din noi.


si-alergam iute afara, 

sa prindem in palme, pe frunte, si-n ochi
fulgii acestia, albi, de zapada, 
jucausi, lucitori, muritori.

fara sa stim, ca noi ne jucam, 
cu aripi de ingeri, in care, 
se-odihnesc sufletele celor 
pierduti de noi.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Copacul

Visul nebunului neîntregit

Da, ştiu