Am plecat

M-am ridicat din mine liniştit, 

şi am plecat plutind spre acea lumină, 

ce mi se arăta spre infinit 

şi care dăruia iubire.

Şi am lăsat în urma mea tristeţi, 

lacrimi amare, doruri multe, 

în căutare de noi dimineţi, 

de zbor fără de aripi frânte.

Şi m-am lăsat pe mine-n urma mea, 

cel vechi, cu trup bolnav şi suflet găunos, 

Şi am pornit în căutarea mea, 

cel liber, aripat, stapân de stea.

De îţi e dor de mine, acela vechi, 

te uită doar, puţin, spre cer, 

mă vei găsi acolo luminând 

şi căutând, privirea ta... 

De lacrimi îţi vor curge pe obraz, 

voi cobora încet pe al tău umăr, 

şi voi rămâne acolo până când,

şi tu vei deveni un înger.