19 septembrie 2011

azi e luni

si ma gandesc la zilele trecute... centrul vechi al Bucurestiului... Nu mai e deloc ce a fost candva, nu mai sunt strazile acelea pustii, misterul linistii, al cladirilor care stau sa cada... Acum e altceva. E sufocare! Lipsa de aer! Nu mai ai pe unde trece! Daca nu sunt strazi in reparatii - atunci sunt terase, foarte multe terase... Pana si intrarea Teatrului de Comedie a devenit o terasa... E trist, pentru mine cel putin e trist. Nu mai gasesc acolo placerea plimbarilor linistite de alta data, senzatia evadarii intr-o alta lume... E o alta lume, dar nu mai e lumea mea... E o alta lume dar nu ma are mister... Jos lux, sus ruine. Trecerea dintre cer si luxul de jos, al pamantului (falsul lux, amagitorul lux, mincinosul lux, iluzionarul lux) se face prin ruine. Asta ne leaga de cer... trecutul... Luxul de jos e trecerea noastra amagitoare pe aici. Asa ne place sa ne mintim ca traim si o facem bine si frumos.

Pacat. Se pare ca evoluam mergand cu spatele. Intotdeauna la noi evolutia are un alt sens. In Viena de ce e altfel? De ce e vechi dar nou si respirabil? De ce terasele nu te ineaca, nu te sufoca?

Si cu toate astea ne laudam... Nu mai e cum era... e mai bine... mai bine-le cui? Cine a definit acest bine?

Dar mai sper. Poate a fost asa datorita evanimentelor din acest sfarsit de saptamana... Zilele Bucurestiului...
Astept... poate va urma altceva, poate m-am inselat...poate am obosit eu si nu am deschis bine ochii... poate am ales locul gresit...

Dar imi plac strazile cu cladiri vechi, strazile unde poti visa... Ni se iau visele? Sau trebuie sa ne readaptam si visele?

02 septembrie 2011

Mi-e dor ...

Mi-e dor de ieri... de tot ce era altfel intr-un mod simplu, necomplicat. Mi-e dor de emisiunile TV din care invatam care este a 7-a arta... de ecranizarile pieselor de teatru... de divertismentul de atunci cu artisti adevarati, cu scenete...

Imi amintesc... profesorul de romana ne-a intrebat daca stim cine a scris "6 personaje in cautarea unui autor", stiam raspunsul pentru ca piesa fusese difuzata pe Tv...

Acum sunt emisiuni (cateva) cu actorii pe care i-am cunoscut ieri - insa unii ii numesc dinozauri si spun ca nu au mai facut nimic si de ce atat tam-tam cu ei ... Au facut! Dar nu s-a mai vazut pe Tv. Ei se vad la teatru... Nu pe TV pentru ca tv-ul a devenit can-can de proasta calitate...

Acum totul e senzational, X a fost vazut cu Y - nemaipomenit, ce senzatie! Pauza publicitara! Nu plecati revenim imediat! Veti vedea... senzational... !! Burtiere cu texte de marketing... Totul e marketing, totul e pentru bani! Rating!? Noi! Noi am fost primii, noi...se bat toti cu pumnul in piept... noi.... VOI? Primii? Cu ce?
Faci niste poze... cateva filmulete si apoi te gandesti ce interpretare sa le gasesti... una incitanta... creezi un alt "adevar"... Asta e televiziunea... bucati de realitate rearanjate in asa fel incat povestea sa vanda... E montaj...

Exemplu cel mai recent este cel al povestii Mladin-Gherghe... Oameni buni, ar fi trebuit sa vedeti realitatea, sa vedeti ca sunteti inselati..., ca nu mai sunteti lasati sa ganditi... Chiar va place asta? Emisiunea v-a aratat clar cum se poate manipula... a fost pe fata!
As vrea sa aveti o reactie, sa protestati! Sa nu va mai uitati la astfel de emisiuni, sa refuzati sa mai cumparati astfel de ziare/reviste... Macar o zi? E greu?
De ce ne place senzationalul... De ce ne plac titlurile mari, rosii cu sensuri multiple...

Ce e mai grav e ca asa esti invatat, ca reporter trebuie sa vanezi senzationalul. De fapt, esti invatat sa uiti cine esti si sa devi doar jurnalist (hai sa nu ma refer la toti, ci in special la cei din redactiile de stiri si monden).

Intrebare: Esti la propria nunta, in limuzina, te indrepti catre locul petrecerii. In spatele tau autocarul cu invitati. Are loc un accident grav in care autocarul e implicat. Te uiti prin geamul din spate si vezi, dezastru, sange... Ce faci? Primele gesturi?
Raspunsut tau:....

Raspunsul corect: Trebuie sa suni in redactie!

Vi se pare in regula? Mie nu!

Cred ca asta spune tot... Ce mai pot spune eu?

Decat mi-e dor...