27 noiembrie 2013

Telefonul meu

Dacă telefonul meu ar putea vorbi
şi v-ar spune tot ceea ce notez
poate l-aţi iubi, poate l-aţi urî
sau aţi înţelege mai bine
nevoia sa, nevoia mea
de cuvinte.

24 noiembrie 2013

Dorința

Aş vrea să evadez din ceea ce sunt
din felul în care mă manifest,
din felul trist de a fi
Aş vrea să ies dintre gratiile astea
pe care eu mi le-am pus
fără să stiu de ce şi cum
să fiu eu aşa cum sunt,
aşa cum mă bucur
aşa cum visez şi rad
aşa cum nu pot arăta că sunt.
Am luat cuvintele pe care le ştiu
le-am amestecat, iar şi iar
şi am început să le scot la întamplare
aşa cum au vrut ele
în ritmul lor.
Mă gandesc că aşa mă pot arăta
mă gandesc că aşa mai scot un braţ, un zambet,
o aripă, un gand, un picior, o răsuflare
printrd gratiile astea
şi le arunc către voi, în braţele voastre.
Sper să nu vă lovească.
Nu vreau să lovesc
vreau doar să mangai.
Mă creez din cuvinte mereu altfel
şi totuşi eu.
evadez, bucată cu bucată
dar niciodată întreg.

22 noiembrie 2013

Eşti încă aici

Te caut în urmele paşilor din praful aleii
Îţi caut respiraţia în suflul vantului

Tresar la fiecare strigăt de pasăre
Îmbrătişez fiecare ciot de copac.

O frunză rătăcită îmi mangaie obrazul
Eşti tu, doar tu mă poţi atinge astfel.


Eşti încă aici.

14 noiembrie 2013

Evadare

Gandul meu fuge de mană cu gandul tău
 "Să evadăm, să evadăm!"
Ne-am îmbrăţişat.
Gandul a devnit un...
Un fluture.

13 noiembrie 2013

Un rol

Îmi lipsesc cuvintele tale,
Zâmbetul tău trist,
așa cum îl percep eu.
Vei spune că nu e așa,
Că nu e tristețe.
Voi spune că și asta imi lipsește.
Lupta ta continuă cu tine,
dorința ta permanentă
de a vedea doar alb,
de a pune în orice
optimism, gândire pozitivă.
Negarea, neacceptarea
stării de a fi trist
ursită la naștere.
Te lupți cu tine,
creezi noi credințe,
incerci să le faci
ale tale,
și cu toate acestea
tot trupul tău,
chip, mers,
rostire, privire,
urlă în mine
că ești altcumva.

Și uneori ești ceea ce vrei sa fii.
Uneori, respiri si expiri atâta bucurie
încât aș vrea să opresc timpul
să rămânem suspendați în clipa aceea,
Dar cortina cade
și stiu.

A fost doar un rol.


11 noiembrie 2013

Altceva

A fost iubire
o ştii,
deşi, uneori, tinzi să crezi
că doar tu ai iubit.
A fost minunat,
ştii şi asta,
deşi încă te întrebi
dacă nu ţi s-a părut.
A fost.
Iar eu simt că încă te-ntrebi
de ce s-a sfarşit?
Simt că nu ai acceptat finalul.
S-a rupt ceva în tine
şi încă doare, şi încă te sperie,
deşi zambetul şi vocea ta
se chinuiesc zi de zi să spună altceva.
Iar eu nu pot crede altceva-ul,
atata timp cat nici chiar tu nu crezi.
Şi faptul că eu nu cred, te sperie,
Pentru că nu vrei să se vadă, iar eu văd.

Şi dacă totuşi nu văd şi e o iluzie?

08 noiembrie 2013

Contradictii?

Cand te ascult e-atata bucurie
în vocea ta, pe chipul tău.
Cand te citesc e, oboseală
în tine şi pe chipul tău.
E o nemulţumire poate,
sau eşti doar tu,
numai că eu,
trecand prin mine
cuvintele ce tu le-ai scris
te născocesc cu altă voce
şi-ţi văd alt chip cu mult mai trist.
Şi stau acum şi mă întreb
cand simt mai bine?
cand te ascult ?
cand te citesc?
Sau doar mă-nşel
iar tu eşti altfel,
cum nici chiar tu
nu ştii că eşti.


05 noiembrie 2013

Flori, frunze şi artişti

Florile din copaci au tăcut demult
iar frunzele, or să tacă şi ele curând,
prin foşnetul lor încă ne spun
"laaaa revedeeeere, să nu ne uitaaaţi."
Iar noi, nu facem altceva,
decât să le călcăm în picioare,
uitând cât ne minunau, culorile lor
cât încă atârnau în copacii din zare.

Aşa şi artistul cu părul cărunt
Cu ziua ce trece ne spune mereu
Că piesa ce-o joacă va sfârşi în curând,
Să-l mai aplaudăm încă o dată.

Primăvara vine mereu,
şi frunzele vor renaşte
însă artistul, acela, de ieri,
va privi dintre astre.

deci haideţi,
cu toţii să aplaudăm
încă o dată,
şi frunzele,
şi florile,
şi artiştii,
ce au fost odată.









04 noiembrie 2013

Vocea

Vocea din minte sau vocea din suflet?
Care din ele mă defineşte?
care din ele urlă mai tare
dă din picioare şi deschide uşi?
Care, le-nchide, aruncă cheia şi-mi dă tăceri?
Care, cuvinte pune în mine
şi le aşează într-un nou vers?
Care, îmi spune că nu e bine,
că ceea ce scriu nu e poem?
Care, mă roagă să scriu mai departe
şi starea de bine să o păstrez?
Care, îmi spune că doar prin lacrimi
în a mea viaţă pot să păşesc?
Care, mă face să cant toată ziua,
chiar de n-am voce şi nici instrument?
Care, îmi spune ca sunt afonă şi-atunci să tac,
si doar să-ascult?
Care, îmi spune iubeşte în tăcere,
aşteptă destinul să-ţi creeze poteci?
Care, mă ştie mai bine ca mine şi mă iubeşte,
dand la îveală ceea ce sunt?
Care e vocea ce este şi-n minte,
pe care şi-n suflet o port?
ce nume poartă?
cum să o strig să îmi răspundă?
Voce umană?

Voce umană tu imi dictezi?