21 aprilie 2014

Hai să ne jucăm

Hai să inventăm un joc
Să uităm de nori, singurătăți, temeri
Să le trecem la trecut, să le incuiem undeva.
De fapt, nu trebuie să inventăm nimic
Doar să ne dăm voie să fim iar copii
Să ne imbrăcăm in haine lejere
Să ne luăm de mână
și să redescoperim dealurile
să culegem fragi, să le-nsirăm pe firele de iarbă
să scoatem greierii din găuri, să alergăm lăcuste
să căutăm gărgărițe și să cântăm
"gărgăriță riță, du-mă-n poieniță..."
Serile să prindem licurici.
Mai sunt oare licurici?
Hai să ne cerem iertare pentru că ne-a fost teamă și am uitat
să ne imbrățișăm mai des, să dansăm mai des, să cântăm mai des, să vedem cerul și marea mai des.
Hai să ne acceptăm prezentul și să nu ne plângem
Ar fi putut fi mai rău, sau ar fi putut fi mai bine
E așa cum e, nu e răul cel mai rău, așa că, E BINE!
Lacrimi?
Hai să plângem amintirile frumoase, timpul ce nu se mai intoarce...
Prezentul să-l facem trecut frumos
Să nu inchidem copilul din noi
Să acceptăm și să iubim
Simplu, cum iubeste o mamă.
Hai să nu mai complicăm viața
Doar să o trăim
Așa fără să ne gândim la ce spune x sau y
Să trăim cum simțim.
E greu, da, e greu... și e tot vina noastră
Pentru că am vrut atât de mult acceptarea și un loc printre oameni
Incât am uitat cine suntem cu adevărat.
Gândim cu vorbele altora, acționăm cum e scris in cărți, reguli, reguli
Iar sufletul nostru vrea doar să respire.
Așa că hai.
Hai să ne jucăm.

20 aprilie 2014

Aștept

Azi am cerut iar cuvinte. Am primit: iertare, joc, prezent, iubeste

Am așteptat să-ți ceri iertare
Un singur cuvânt aveai de rostit
Nu ți-am cerut luna, nici stelele
Am vrut doar să stiu că nu m-am inșelat
Că tot ce am trăit a fost real
Că tu exiști și ești așa cum am simțit
Că nu a fost un joc, așa, să treacă vremea
Că m-ai văzut și tu.

Incă aștept un cuvânt
Poate nu ești tu persoana care mi-l va spune
Tu nu ai știut să rostești cuvântul tău,
Ești trecut.
In prezent caut altceva.
Am învățat să iert și te-am iertat
A fost un joc frumos și uneori mă dor amintirile
Ce eu am crezut că e iubire,
pentru tine a fost o bifă intr-un carnețel.
E greu să mă vad un nume intr-un șir de alte nume
Un element dintr-o listă...
E mai bine să imi inchipui că sunt o stea
pe care ai poposit să-ți iei energie.
Sau iubirea pe care ți-a fost greu să crezi că ai găsit-o,
și ai fugit de teamă că nu-mi ești suficient.
Dar ar fi trebuit să stii că iubirea nu ține cont de vârstă, scară socială, conturi in bancă.
Iubirea se simte.
Eu am simțit,
tu, ai bifat.
Am iertat.
Acum aștept să simt iar
Dar pare că ai luat totul cu tine
M-ai secat și ai aruncat tot ce mi-ai luat in spațiu.
Aștept orânduirea planetelor, a stelelor, a prafului cosmic, a tot,
să mă readucă in mine
să pot crede, vedea, simți, din nou
Nu, nu am devenit o gaură neagră
Când mă uit la stele știu că pot iubi iar.
Iubește și tu, nu-ți fie teamă.

08 aprilie 2014

Eram un munte

M-am trezit în mijlocul acelei câmpii
doar verde și cer,
un deșert fără nisip
Simțeam cum mă apasă cerul
M-am culcat pe spate și am așteptat
Nori albi călătoreau între fruntea și tălpile mele
Atât, în rest pustiu,
Imi auzeam doar respirația și strigătul stins
Am ridicat mâna și mi-am trecut-o printr-un nor
Un copac în cer, iar eu rădăcina
Apoi cu ambele mâini am luat norul și l-am transformat
Te-am modelat pe tine,
Acum eram doi
Dar trupul tău era fragil, se destrăma repede
Te reconstruiam mereu,
mereu altfel,
pierzând de fiecare dată ceva din tine
Până ai rămas o inimă, apoi o respirație, apoi o părere
Am căutat un alt nor
Dar nu mai puteam face nimic, devenisem piatră,
Și așteptam trupul tău să mă acopere.
Eram un munte în mijlocul câmpiei
așteptând o părere ascunsă într-un nor.

04 aprilie 2014

Am poposit

Azi am poposit pe acoperisul casei tale
Ți-am ascultat pulsul, cânta
Plecarea mea te transformase
Erai doar trup pierdut printre cearceafuri albe de nori
Iar eu nu mai puteam sa te ating
Ne despărtea timpul
Doar cântecul inimii tale rămăsese captiv intre ziduri
Iar eu, cu fiece ninsoare, coboram sa-l ascult.
Sunt un fulg de nea, si mă topesc pe acoperisul tau
Mereu si mereu
Fără anotimp
Din ziua in care am iesit pe usa aceea,
Fară să-ți spun "te iubesc!".

Te știu

Nu-mi mai amintesc ochii tăi
Verzi, albastri, căprui?
Nu stiu.
Cum șterg anii culorile... rămânem doar in alb-negru
Fără nuanțe, interpretări
Șterși pe alocuri... umbre
Dar chipul tău nu e doar formă și culoare
Chipul tău e dat de toate sentimentele ce le-ai creat
Așa te țin minte.
Tu nu ești doar un trup de carne,
Tu ești tot ce-ai trăit și tot ce pe mine m-ai făcut să trăiesc
Ești omul care nu s-a temut și m-a lăsat să intru.
Chiar dacă nu-mi mai amintesc culoarea ochilor tăi,
pe tine te știu.