Hai să ne jucăm

Hai să inventăm un joc
Să uităm de nori, singurătăți, temeri
Să le trecem la trecut, să le incuiem undeva.
De fapt, nu trebuie să inventăm nimic
Doar să ne dăm voie să fim iar copii
Să ne imbrăcăm in haine lejere
Să ne luăm de mână
și să redescoperim dealurile
să culegem fragi, să le-nsirăm pe firele de iarbă
să scoatem greierii din găuri, să alergăm lăcuste
să căutăm gărgărițe și să cântăm
"gărgăriță riță, du-mă-n poieniță..."
Serile să prindem licurici.
Mai sunt oare licurici?
Hai să ne cerem iertare pentru că ne-a fost teamă și am uitat
să ne imbrățișăm mai des, să dansăm mai des, să cântăm mai des, să vedem cerul și marea mai des.
Hai să ne acceptăm prezentul și să nu ne plângem
Ar fi putut fi mai rău, sau ar fi putut fi mai bine
E așa cum e, nu e răul cel mai rău, așa că, E BINE!
Lacrimi?
Hai să plângem amintirile frumoase, timpul ce nu se mai intoarce...
Prezentul să-l facem trecut frumos
Să nu inchidem copilul din noi
Să acceptăm și să iubim
Simplu, cum iubeste o mamă.
Hai să nu mai complicăm viața
Doar să o trăim
Așa fără să ne gândim la ce spune x sau y
Să trăim cum simțim.
E greu, da, e greu... și e tot vina noastră
Pentru că am vrut atât de mult acceptarea și un loc printre oameni
Incât am uitat cine suntem cu adevărat.
Gândim cu vorbele altora, acționăm cum e scris in cărți, reguli, reguli
Iar sufletul nostru vrea doar să respire.
Așa că hai.
Hai să ne jucăm.