afi altfel

Imi vine sa rad ... dar nu e un ras de bucurie, e rasul acela bolnav, rasul acela jeluit... HA, HA, HA. Dam like-uri la tot ce spune un NUME. Daca altcineva ar spune aceleasi lucruri nici nu s-ar baga de seama. Cand cineva care are "un nume" (facut cu munca sau cu scandal), spune ceva, atunci aud si vad multi. Lumea s-a obinuit doar sa vada si sa auda... Cu facutul e altceva... Cum ar fi daca si in viata de toate zilele, ar exista un buton like in loc de raspunsuri? Cand cineva cere ajutor dam like si am scapat... sau share. Si avem constiinta impacata. Am facut ceva!

Seara pun capul pe perna si devin cocon Dimineata, ma trezesc si astept sa-mi creasca aripi. Nu stiu ce gresesc, dar inca sunt in asteptare. Zi de zi.

de dor si jale unii plang de dor si jale unii tac de dor si jale unii vor sa devina dor de dor si jale insa... unii vad si accepta firea lucrurilor. nu putem schimba nimic. sau poate schimbandu-ne noi se vor schimba si ceilalti dar schimbarea trebuie facuta pentru noi nu pentru ei. si cu toata schibarea asta dorul va ramane pentru ca mereu unii dintre noi se duc. cu jalea, de fapt, trebuie sa facem ceva, jalea asta care doare jalea care macina jalea care te pierde. trebuie sa vedem dincolo de ea. dar ce e dincolo de jale? fireasca impacare? firescul atat de greu de acceptat uneori.

Nu vreau sa tac... pentru ca inca nu stiu de ce sunt si atunci nu tac. Netacerea asta a mea imi dovedeste ca sunt. Nu ma auzi? E problema ta, nu e a mea. Faptul ca esti nu-ti garanteaza faptul de a auzi orice si pe oricine. Ascultatul nu e dat oricui... probabil nici tacerile astea nu le poate avea oricine. Uite, vezi, si de asta ne deosebim. Entitati diferite si atat de asemanatoare in aspect. Pana si mangaierile ne dezvaluie altceva. Pentru ca poti mangaia in tacere, sau poti mangaia pur si simplu. Tacerea poate apropia sau departa indiferent de apropierea fizica fata de celalalt. Apropierea sau departarea prin tacere, depinde de cum stie celalat asculta sau tacea. Tacerea e pretutindeni si nicaieri. Depinde de cum si cu ce asculti. Tacerea...

Eu am tăcut, tu ai tăcut ne-am unit tăcerile într-un zambet şi ne-am luat zborul. Aşa, unul fiind, am văzut viaţa în aceeaşi culoare, a iubirii. Am continuat să zburăm, înţelegandu-ne (tăcerile), respectandu-ne (singurătăţile), oblojindu-ne (rănile), înlănţuindu-ne (în dans), pierzandu-ne (în bucurie), regasindu-ne (în joc), trăind. Tăcerea ta e tăcerea mea... atata timp cat înca zburăm.

Cântecul florilor e atît de simplu Trebuie doar să-l asculţi să-ţi dai timp să vezi culorile. De cele mai multe ori uităm simplitatea uităm să vedem, să auzim, să simţim... Ar fi atât de firesc să deschidem cu adevărat ochii, să ascultăm. Uneori şi tăcerile spun atâtea... cine-şi dă timp să le asculte? Cântecul florilor e atît de simplu Trebuie doar să ne luăm o mică pauză şi să ne lăsăm purtaţi de culori, prin tăceri. e un vals. PS: Mă gandesc cât de simplu e să găseşti cuvintele potrivite pentru orice trebuie doar să găseşti firescul si să fii firesc. A fi firesc e al naibii de greu, azi.

o sa ma intorc sau... chiar am facut-o. primavara m-a readus, desi... nu stiu daca ea chiar a venit sau, e doar o iluzie... insa eu, eu sunt.