afi altfel

A venit noaptea Și fluturii s-au dus la culcare Luna e rotunda, mare Ca un pepene galben Aș vrea să ridic mâna Să o culeg și să-i simt parfumul Apoi să o tai felii Și să o împart cu tine, Cu tine, cu tine ... În fiecare colț de suflet Să ne lumineze luna. Dar cerul ar rămâne pustiu Îndrăgostiții nu ar mai avea ce-și dărui Deși, poate că, în fiecare din ei Undeva i-ar locui deja O felie de lună. A venit noaptea Fluturii dorm Luna strălucește Ridic mâna Și închid lumina. Împart cu tine, cu tine, cu tine ... Doar gândul Nimeni nu este singur.

Am vorbit nopți Am vorbit zile Am vorbit Separați de ziduri Niciodată împreună la răsărit Câteva seri ne-am pierdut Și am uitat să privim luna Apoi o vedeam în propriile singurătăți Și ne-o povesteam Era aceeași lună O văzusem, o găsisem Dar nu împreună. Apoi a venit ceața S-a lăsat liniștea Frânturi de lună nevăzută Sălășluiau prin noi O așchie în inima ta O așchie în privirea mea Pe tine te durea neiubirea Pe mine mă durea nevăzutul Așchiile însă își căutau întregul Așa că încet, încet, ne-au părăsit Inima ta a țipat scurt, apoi nu a mai durut Ochiul meu a lăcrimat puțin și apoi a zâmbit Acum zidurile cad Ne vom vedea Zile Nopți Ani Vom privi luna împreună Și vom căuta în ea Tu așchia ta Eu așchia mea Împreună, în lună.

Urc Pașii-mi apasă pe clapele unui pian Beethoven Apoi încep să dansez În sus, în jos Vesel, în rotiri Precum zborul de fluture In câmpia cu flori Odihnesc pe două clape Sunet grav Dor. Apoi, cobor în somn Și inima mea Încă apasă acele clape Cu speranța neobosirii De teamă ca dorul să nu ajungă să doară. Doar sunete suave Când inima-mi bate neobosit Gândind că ești aici.

M-am culcat pe un nor Mi-am lasat corpul în voia sa Să mă ducă, să mă pierd Pluteam printre alți nori Respiram spumă de săpun Cu parfum de cer Mă afundam Până norul m-a pierdut Și am poposit în brațele tale Într-o îmbrățișare cu parfum de iarbă verde proaspăt cosită. Dacă-mi dai drumul Va trebui să mă cauți Printre flori de câmp Greieri, lăcuste, fluturi În lacrima de rouă Și să mă găseti Înainte să mă pierd iar.

Suflă-mă ca pe o păpădie Împrăștie-mă Mii de trăiri peste tine Cad Eu. Zboară-mă cu răsuflarea ta Dansează-mă peste trupul tău Prinde-mă ca pe o mângâiere peste fruntea ta Lasă-mă să te gâdil Râzi ca un copil Îneacă-mă într-o lacrimă Lasă-mă să fiu tu Lasă-te să fii eu. Zbor lin Mii de perspective Mii de eu Mii de tu Mii de trăiri Suflă-mă ca pe o păpădie!

Eu zbor. Printre fulgi nori Călător prin timp şi peste anotimp Caut calea către un chip de dor Poate am să o găsesc până mor. Zbor de dor către dor Fără să simt plutirea, Doar visul unui somn Născut de oboseala mea de călator. Eu zbor. Aş putea fi un înger în căutarea unui om Căruia să-i dăruiesc aripile-mi, să-l fac nemuritor Sau să-i dau doar o clipă, de înger în zbor Să-l mângâi cu aripa, să îi alin un dor Sau să îl zvânt de lacrimi, să râdă încet, uşor Până ce el iubire va simți Şi împăcat cu sine el va fi. Eu zbor. Sunt doar un om. Poate un înger călător Va alina curând al meu of-dor. Eu zbor.

Îmi place să ascult liniştea ce se naşte din vorbele tale Îmi place să-ți simt bucuria pe care mi-o dăruieşti atât de frumos Îmi place să ştiu că-ți e bine, nu-mi place să ştiu că-ți fac rău. Te construiesc din sunete calde, din inimi bătând şi din dor Şi vreau să pot să te apăr de mine, de dureri şi iluzorii poveşti. Şi ştiu că totul este posibil aşa cum ştiu şi că nu e. Poate-ar fi bine să  plângem împreună, apoi să râdem şi să ne îmbrățişăm Ca-ntr-un adio dar rămâi cu mine Continuu, făr' de timp, cu noi şi făr' de noi.

Cânt de păsărele Peste pleoapele mele Mângâiere sonoră Acum. Lacrimi uitate Undeva în noapte Zâmbet înflorit Pe al meu chip. Hai, hai, hai Nor călător Prinde-mă-n zbor Să uit de dor. Departe, departe Într-o altă carte O nouă poveste Se naşte. Ascult acum Susur de dor Văd un nor Şi tac.

Căutam un umăr Pe care să-mi odihnesc sufletul Căutam un prieten Căruia să-i povestesc De bine sau de rău Iar el să-mi povestească De rău sau de bine Și să-și așeze fruntea Pe inima mea. Și să râdem și să plângem Fără vreo teamă. Am dat într-o piață de vorbele "Un prieten bun e ca un trifoi cu patru foi Greu de găsit, norocos că îl ai" Acum caut un trifoi cu patru foi Dacă-l găsesc, poate Dau și de tine, prietene.

M-am îmbătat cu ideea că totul e trecător Că răul se va cerne și va rămâne doar binele Că ai să mă vezi cum sunt și ai să accepți Că putem crește împreună o floare de colț. Dar se pare, că cernerea în sine doare prea tare Că binele și frumosul născute de noi Sunt mai palide, iar răul mult mai vânjos Iar rădăcina e prinsă-ntr-o stâncă ce stă să se prăvale. Și totuși, mai sper, ca floarea să-nflorească Ținută-n piatră de înțelepciunea noastră De sentimente ce nu pot fi măcinate Și-mprăștiate de un vânt ivit pe ne-așteptate.

Tăcerea doare când nu-i cunoști cauza Când o simți și te apasă Când nu știi ce se ascunde dincolo de ea Sau ce aduce cu ea. Tăcerea e o stare de necuvinte, oftat mut sau îndepărtare Sau o dragoste nerostită și dureros de mare Tăcerea nu e odihna gândului E uneori neputință, nedorință, luptă. Tăcerea o dăm sau o primim Ne inundă cu tristeți sau bucurii Tăcerea suntem noi în stare de nor Pare că plutim deși stăm pe loc.

Aştept un semn că n-ai uitat  De ram de soc, de cânt de dor De frunza verde de mălin De clipa în care îți şopteam "Hai mai rămâi, mai stai puțin" De ochii mei, de gura mea De acel sărut de ziua ta De apa ce ne îmbăia De mâna mea în mâna ta. A fost o dat' Iți aminteşti? Intinşi în iarbă Creionam Pe cerul tău inima mea Pe cerul meu inima ta Şi le uneam C-un ram de soc În cânt de alean  Pierduți de dor Eu pe un câmp  Tu pe alt câmp Simțeam o inimă bătând. Hai, dă-mi un semn că n-ai uitat. Mă-ntind în câmp şi-am să aştept Să văd, să simt,  o inimă pe cer bătând  în ritmul inimii ce-o port. Voi şti atunci că n-ai uitat... Aştept.

Zidul dintre noi nu se înalță Pare că se lățește și devine orizont Eu aici, tu acolo Desparțiți de o linie Ne vom reîntâlni la răsărit Ne vom petrece ziua întreagă Pentru ca apusul să ne lase Pe mine aici, pe tine acolo. Tu ca un soare-mi vei răsări Ne vom îmbrățișa într-un curcubeu Eu ca un copac te voi odihni De vei poposi pe al meu ram. Zidul de fapt nu există E doar o himeră născută din neputință Așa că linia dintre noi nu e orizont Și ne întâlnim la răsarit Și ne petrecem peste zi Și rămânem într-un gând Agățat de marginea lunii Până se răspândesc toate visele Și răsărim iar diminețile În concret.

Mi-am umplut căușul palmelor cu apă Și mi-am aruncat-o în față Cu speranța că am să mă împrăștii odată cu ea În mii de particule Explozie galactică Planetă sfâșiată Bucăți în derivă Căderi în/către oameni Sunt tot aici Îmbibată în apă Așteptând Bucățile rupte din mine Să se reașeze Ca-ntr-o îmbrățișare Ce reconstruiește Întregul.

Gări, peroane, aşteptări Oameni în gând, un altfel de peron Cine pleacă, cine rămâne Poate e vorba doar de-o-ntâlnire Sau de o altfel de regăsire.

Să închid ochii și să tac La infinit Să rămân așa O tăcere Din care să curgă Povești nescrise Lacrimi Zâmbete Să le iei Și să le pui Într-o respirație Într-un oftat Într-o floare Pe care să o crești Și să o dai mai departe O tăcere plimbătoare.

Te aștept diminețile Să-ți susur izvor în ureche Să-ți usuc lacrimile cu soare Să-ți pun în gând împăcarea Și să-ți așez pe frunte liniștea. Te aștept  Să vindecăm durerea Să o alungăm cu urzici înflorite Sau să o închidem într-o piatră Și să o lăsăm la poale de munte. Te aștept cu un zâmbet Să devii zâmbet Atât cât încă mai pot zâmbi Atât cât îmi mai pot aminti Zâmbetul tău De care îmi este dor. Te aștept într-o îmbrățișare Î ntr-o strângere de mână Î ntr-un joc de scrabble Î ntr-o plimbare nebună Să te întorci.

Fluturii au creat un zid  între mine și tine Încerc să mă strecor Încerc să-i alung Pentru a găsi firescul prietenia ta Fluturii ăștia ai tăi Îmi pun piedică Fă-i cumva să zboare Sau pune-i într-o cutie secretă Și ține-i acolo Până găsești Câmpia. Lacul. Pădurea Unde pot fi liberi.

Doi paşi înainte, doi paşi înapoi Uneori asta înseamnă încercarea de a cunoaşte alt om. Când zici că ai mai făcut un pas pe drumul încrederii reciproce Un gând răsărit din temeri se pune obstacol Şi faci un pas înapoi, mai greu cu o întrebare. Nu-ți rămâne decât să te desprinzi din dans Sau să rămâi acolo, până când vă veți simți unul Iar dansul devine zbor.

Și afară plouă Și cuvintele tac în mine Și plouă în mine   Și cuvintele nu au sens