Da, ştiu, speranţa e în mâine ... Mâine! Mâine! Mâine... mâine... Un infinit de mâine pentru a trăi Acum! Da, ştiu, speranţa e în mine... eu, eu, eu, Eu! un infinit de eu pentru a fi! Eu, acum a fi, mâine!
Sunt lucruri care vin, sunt lucruri care pleacă doar eu răman cu mine, pe viaţă. Mai trece cate-un om, mai lasă o mangaiere, se duc incet în zbor, ca o părere. Şi eu răman aici, purtandu-mă pe mine, mai grea sau mai uşoară, cu-o mangaiere.
Comentarii
Trimiteți un comentariu