Am de scris... mult... academic... Am de scris despre suferință și vindecare în procesul de creație teatral. Despre individuare și tot ce presupune acest proces din perspectiva lui Jung. Despre inconștient și manifestările lui. Despre granița subțire care desparte binele de rău, normalitatea de nebunie... Despre sine și împlinirea sa... sau devenirea sa... întregirea sa... Despre eu și măști. Despre anima și animus. Despre dăruirea de sine ca sfințenie la Grotowski. Despre ...
Dacă viaţa nu s-ar măsura în ani ci în cată iubire dăm şi primim am rămane fără de varstă pe viaţă creatori de iubire pentru că iubirea nu e niciodată de ajuns.
Am vorbit nopți Am vorbit zile Am vorbit Separați de ziduri Niciodată împreună la răsărit Câteva seri ne-am pierdut Și am uitat să privim luna Apoi o vedeam în propriile singurătăți Și ne-o povesteam Era aceeași lună O văzusem, o găsisem Dar nu împreună. Apoi a venit ceața S-a lăsat liniștea Frânturi de lună nevăzută Sălășluiau prin noi O așchie în inima ta O așchie în privirea mea Pe tine te durea neiubirea Pe mine mă durea nevăzutul Așchiile însă își căutau întregul Așa că încet, încet, ne-au părăsit Inima ta a țipat scurt, apoi nu a mai durut Ochiul meu a lăcrimat puțin și apoi a zâmbit Acum zidurile cad Ne vom vedea Zile Nopți Ani Vom privi luna împreună Și vom căuta în ea Tu așchia ta Eu așchia mea Împreună, în lună.
Comentarii
Trimiteți un comentariu