Liniște

Când coboară liniștea e plăcut
Nici un tumult în adânc
Doar adieri ușoare de vânt
Ce mângâie câte un gând.

Aerul pătrunde adânc
Si naște un zâmbet în trup
Sufletul emoții revarsă
Cât să ajungă o viață.

Și fluturii simt și-și iau zborul
Prin adieri, peste gând, peste trup
Iar sufletul ușor, de ei se agață
Și se-mprăștie precum păpădia în vânt.