03 decembrie 2009

Intrebari puse si nepuse

despre politica

Ce s-ar fi intamplat daca:
- nu ar fi fost demis din guvern ministrul de interne psd-ist?
- PSD - ar fi nominalizat alt ministru?

Aveam guvern PSD-PDL? Base ar fi ramas cu PSD???? Ce candidati ar fi fost la presedentie? Cine pe cine sustinea?

Ce s-ar fi intamplat daca:
- Base l-ar fi acceptat pe Johanis? Crin de partea cui era? Base castiga din primul tur! (zic eu)

18 septembrie 2009

Aberatii instant

As fi vrut sa fiu undeva sus
sa ascult, sa privesc
sa vad cat de mica poate fi lumea
iar ea habar nu are
si cata galagie poate sa faca...
si cat de mandrii sunt unii ca fac parte din lumea asta

sunt aici jos, si vad
ca lumea e mare.
galagia imi zornaie in creier
verdele incet, incet se transforma in betoane
iar noi, cei de aici devenim mici, tot mai mici
mai fara de viata
mai fara de iubire de viata
suntem roboteii acestei lumi
inima a uitat sa bata in ritmul copilariei
bate sacadat
ascultand zi de zi aceleasi voci,
aceleasi promisiuni imbracate in alte vorbe
fara legatura cu dorintele noastre, cu nevoile noastre reale

vreau sa fiu undeva sus, unde sa fie verde, aer, soare, apa, lumina, bucurie, rasete, cantece
unde visul devine relitate
unde nu speri in zadar
unde viata e viata

27 august 2009

Am fost la Madonna

Da, am fost la concert, acel concert atat de controversat si zic eu pe drept.

Am asteptat concertul asta pentru ca imi doream sa vad show-ul Madonna dupa ce urmarisem la Tv si pe net secvente din concertul anterior "Confessions ..." care mi se paruse un super-show (si azi cred acelasi lucru).

Cu doua zile inainte am intrat pe you tube si am cautat secvente din actualul concert "Sticky & Sweet"- cel mai vandut (de ce oare?)- si am constatat ca sunt o sumedenie. Chiar mi-am zis ca - asta e, daca merg la concert si nu vad nimic, vin acasa si ma uit pe you tube.

Si de parte nu sunt de a face acest lucru.

Fac parte dintre acei spectatori care nu au vazut aproape nimic din ce se intampla pe scena, probabil trebuie sa stii unde sa te asezi. Am constat ca in astfel de cazuri experienta concertelor anterioare conteaza. La mine a fost = 0.

Ma multumeste insa faptul ca am vazut destul de bine pe un ecran in apropierea caruia am stat, desi pastrarea locului e o adevarata arta, asta pentru ca sunt multi carora le mai trebuie o bere, un suc ... si atunci ies din multime, se intorc, se freaca de tine, iar cei inalti inevitabil trebuie sa-si croiasca drum si sa se posteze in fata ta. Mai sunt si fani adevarati, care stiu versurile, canta, urla, sar si pana la urma ajung si ei sa se frece de tine - luati de val, de ritmuri. Eu nu ma incadrez aici, nu am sarit, nu am urlat. Am asteptat sa incep sa simt, sa intru in ritm. S-a intamplat si asta dupa mometul huiduielior -pe care iar nu le-am inteles. Ce-au avut cu mesajul Madonnei, care mi s-a parut corect si de bun simt nu stiu... Probabil multi in loc de romanes au inteles romanian nu stiu... Dar, zic eu, huiduielile acelea nu isi aveau rostul.

Nu stiu cum sa cataloghez concertul. M-au intrebat multi amici "cum a fost?" Primele vorbe au fost "So-so" apoi am extins spunand ceea ce am scris mai sus. De fapt nu am vazut show-ul ci doar bucati din el, nu m-a extaziat nimic, nu mi-a ramas "pe creier" nici un efect scenic extraordinar - pentru ca nu le-am vazut. Am platit un bilet pentru a sta in fata unui ecran, ca la cinematograf, numai ca in loc de scaun tapitat si popcorn am avut parte de praf, fum de tigara, a trebuit sa ma inalt pe varfuri, sa-mi incordez spatele, sa accept frecusuri iar cand a inceput sa-mi placa sa aud huiduieli si apoi dupa putin timp The end.
Concluzia e - stai acasa - ia-ti concertul pe DVD si ... tot acolo ajungi sau ia-ti bilet de VIP - macar stii ca stai jos daca altceva...

Despre organizare...
Nu am inteles de ce a fost interzis consumul de bauturi alcoolice pe o raza de X km in jurul parcului, daca oricum in interior bautura de baza era berea?
Nu am inteles de ce s-a anuntat vanzarea biletelor pana la ora 22 cand accesul era permis pana la ora 20.30.
Nu am inteles de ce, daca se stia ca Madonna va intra pe scena la ora 22 - nu au fost anuntati si cei care asteptau acolo. Deja lumea isi pierduse rabdarea. La un moment dat se faceau pariuri de genul - "Dai un milion daca Madonna nu o sa zica Salut Budapesta". Uite ca nu a spus asta, a spus "Hello Roamania".
Nu am inteles de ce scena a fost asa joasa?

Nu am inteles de ce organizatorii dau vina pe public (in legatura cu acuzatiile referitoare la prea putine toalete, cozi la bautura etc) si spun ca majoritatea au intrat pe poarta de la metroul Izvor cand la ora 18 accesul pe acea poarta era deja blocat, iar oamenii erau dirijati catre intrarile din zona Hasdeu?

23 august 2009

Casuta de lut (cob house)

Intr-o perioada in care multi isi construiesc case cat mai impunatoare si mai stralucitor colorate exista oameni care viseaza la altfel de case, pe care sa si le faca ei cu propriile maini.

Case dintr-un fel de paianta - spun un fel de pentru ca de aici veti afla mai multe despre acest material si acest tip de casa. Un material ce va da libertate in exprimarea formelor, nu veti mai fi ingraditi de linii drepte, spatii dreptunghiulare + este si ecologic.

Cred ca cel mai frumos scrie Ioana - ea stie mult mai multe si de la ea am aflat si eu despre casele acestea. Urmariti link-urile postate de ea si veti descoperi arhitecturi interesante - mie mi-a ramas gandul la o usa extraordinara si sa spun drept chiar as vrea sa vad o astfel de casa si sa aflu mai multe despre procedeele de construire.

22 august 2009

Jurnale, jurnale...

Jurnalul - Oana Pellea
mai multe pe www.libhumanitas.ro

Da, stiu - v-am spus ca citesc "Jurnalul" Oanei Pellea si apoi nu am mai zis nimic. E greu sau mai corect imi e greu sa scriu despre cartile citite. Mi-am dat seama ca in momentul lecturii ar trebui sa ma opresc asupra pasajelor care imi plac sau ma duc cu gandul la alti oameni (lucruri) reali (reale) sau din alte carti si sa iau notite... Inca nu am ajuns sa fac asta - asa ca, acum, dupa cred mai bine de o luna de la finalizarea cartii ce sa va spun... Am regasit un om ca noi toti, ca mine, ca tine - un om cu tristeti, singuratati, ras, plans - evadari in trecut sau ...

Misterul se pastreaza... cartea a spus destul de multe si parca ceva nu a fost spus - acel ceva ce ne deosebeste.

Ce am mai retinut, si ar fi bine sa stie tot spectatorul de teatru - ca pentru un actor nu invatarea textului e cel mai greu lucru ci ce vine cu el si dupa ...
A fi actor nu inseamna a invata un text!

Eu zic sa cititi cartea - uneori va va intrista, alteori veti invata sa priviti lucrurile aparent banale cu alti ochi, veti vedea cum aceste lucruri creeaza bucurii, va devin prieteni. Sau poate stiti deja, pentru ca fiecare dintre noi avem lucrurile noastre...

Scrisori catre fiul meu - Gabriel Liiceanu
mai multe pe www.libhumanitas.ro

Da, aceasta a fost cartea ce i-a urmat Jurnalului Oanei Pellea... Da! Am descoperit ca-mi plac cartile - jurnal. Nu stiu, descopar ca oamenii mari sunt oameni ca noi toti - numai ca viata i-a aruncat in altfel de cercuri, intre altfel de oameni - dar au ca si noi suferinte, necunoasteri, iubiri, amintiri... Iar noua ni se pare ca in lumea lor se traieste mai usor, ca viata lor e mai usoara...
O sa vedeti cum boala nu iarta pe nimeni, o sa vedeti cum despartirile de fiu sunt dureroase, ca lumea asta de azi si tehnologiile noi ii bulverseaza si pe ei. O sa descoperiti copilul Liiceanu , adolescentul Liiceanu , tatal Liiceanu.

Mi-a placut foarte mult pasajul dintre Tata si Fiu - iarna - cand fiul se intoarce tarziu in noapte si se aseaza alaturi de tata pentru un somn linistit...

Amintiri despre secolul 21 - Ioana Parvulescu
mai multe pe www.libhumanitas.ro

Despre cartea aceasta cred ca am aflat dintr-un interviu al Oanei Pellea - daca nu chiar din cartea sa. Ce-i drept nu am terminat de citit - am trecut de jumatate - dar imi place - un stil asemanator cu cel al D-nului Liiceanu - asa-mi pare - si poate de asta imi place.

Sa vezi lumea in care traiesti pusa pe hartie, scrisa frumos. Sa vezi ca timpul nu e scurt doar pentru tine ci trece la fel de repede pentru toti - fie ei muncitori, filologi, savanti...
Asa afli cum obiceiurile noilor tehnologii nu sunt agreate si incadrate in bunele maniere... ca a scrie o urare pentru intreaga ta lista de email poate deveni o ofensa la adresa destinatarului, sa vezi ca disparitia unui covor din fata usii e deranjanta - pt ca da covorul acela iti era drag, te intampina. E lumea asta in care ma invart si eu si tu, Romania asta cu oamenii ei mai buni sau mai rai, Romania contemporana.

21 iunie 2009

Misterul Oana Pellea

Buna va zic, cu bucurie va zic, asta pentru ca ma bucur sa scriu din nou... Nu stiu cati sunteti voi, cei ce cititi aceste randuri, poate scriu doar pentru mine – dar asta imi face bine.

Nu am mai scris pentru ca mi-a lipsit dorinta, mi-a lipsit bucuria... A fost o perioada in care timpul a trecut si atat. Subiecte au fost dar le-am scris undeva in mintea mea si au ramas acolo cu speranta ca poate maine le voi imparti cu voi. Dar a mai trecut o zi si inca una si... asa si-au pierdut actualitatea, au devenit trecut fara de sens...

De ce scriu acum, ce s-a intamplat? Vinovat sa fie un om? Da este un OM. Am vrut sa cunosc mai bine un Om, omul cu numele Oana Pellea.

Intr-o seara, tot butonand telecomanda, am dat pe Realitatea Tv de Ea si de cartea sa. Am descoperit ca a scris, nu orice, ci un Jurnal. Atunci mi-am spus ca trebuie sa citesc acea carte, pentru ca impresia mea era ca asa am sa o descopar pe Oana Pellea omul, nu actorul.

Apoi a venit BookFest si lansarea. Am spus “voi merge, vreau autograf”. Si am fost, si am autograf…

Pentru mine Oana Pellea e un mister… iar mie intotdeauna mi-au placut oamenii plini de mister, oamenii tristi… Nu stiu cand am descoperit-o, nu stiu cand a inceput sa-mi placa. Nu-mi amintesc decat cateva scene din filmul “Stare de fapt” cred, si franturi de interviuri Tv. Interviurile acelea probabil au creat misterul, spunea si parca nu spunea prea multe despre ea, dorea ca oamenii sa o cunosca dar parca nu... Pentru mine Oana Pellea era un om trist, un om neinteles, un om care lupta cu lumea asta pentru a arata ce/ca este EA si nu fiica lui Amza Pellea. Apoi in ultimii ani, odata cu aparitiile in productiile de televiziune, cand expunerea mediatica a fost mai mare, am perceput un om care poate rade, care se poate bucura. Un om pe strada caruia a rasarit soarele si rasare in continuare. Am avut impresia ca de la un moment dat s-a eliberat de o povara (sau poate nu, poate doar s-a obisnuit cu ea? Poate acea povara i-a devenit prieten ...?)
Am vrut sa o vad pe scena, vroiam sa o descopar, imi placea. Am vazut “Buzunarul cu paine” care pana la urma s-a dovedit tristete si speranta. Doream si doresc sa vad o piesa in care Oana Pellea rade, se bucura din tot sufletul...


La lansare... Am ajuns. O vad undeva in multime, intr-un colt. E un om ca mine, ca voi, un om... Lansarea s-a decalat cu o jumatate de ora. Cumpar cartea si ma invart printre alte standuri in asteptare... Apoi o vad iar. Prietena mea (cu care eram) imi spune – hai du-te si cere-i autograf. Si am fost. Si mi-a dat. Dar nu am putut sa-i spun decat “Multumesc!” nu stiam ce puteam sa-i mai spun, nu aveam cuvinte, erau inutile. Sa-i spun ca-mi place... probabil ca aude de la multi asta... si poate ca acei oameni au vazut mai multe piese de teatru in care a jucat, poate ca acei oameni stiu sa gaseasca cuvintele. Eu nu am gasit. Si imi era ciuda, vroiam sa-i vorbesc dar nu stiam ce sa-i spun. As fi vrut sa-i vorbesc ca unui prieten, dar nu-i eram decat o figura din multime, o persoana din multime... Eram prea mica, ma simteam prea mica... Am multumit si am plecat... Acum i-as spune “Va iubesc!”

Lansarea... Gabriel Liiceanu, Oana Pellea, Dan C. Mihailescu si la un moment dat , Ioana Parvulescu. Prezentarile facute m-au facut mai curioasa, iar prietena mea care venise doar cu mine – mi-a zis apoi “in prezentarile astea parca ma vad pe mine..., vreau sa citesc cartea dar mi-e teama sa nu ma deprime mai mult”. O va citi!

Mi-a placut ce a spus Liiceanu la un moment dat, redau din memorie, cartea/Oana Pellea este precum o mare de lacrimi peste care apare intotdeuna curcubeul, un curcubeun intreg.

Am inceput cartea, deocamdata e asa cum am perceput-o. O carte plina de tristete dar si de raze de soare. Vreau sa o termin si poate atunci voi mai scrie. Sau poate nu. Poate doar am sa va rog sa o cititi. Din primele pagini am descoperit pasaje de stari cu care si eu ma pot identifica.... In lumea asta, de acum, cred ca sunt multi care trec prin astfel de stari. Care? Cititi cartea... Uneori e bine sa vezi ca nu esti singur... sa vezi ca si altii au momete in care gandesc, traiesc, simt ca tine. Ca nu e nimic anormal cu tine....

Acum inchei pentru ca am de citit o carte. Si chiar vreau sa o citesc pana la capat, si mi se pare ca timpul e dusmanul meu... si...

Probabil misterul va ramane!

10 mai 2009

Unde esti copilarie?

Mi-am tot dorit in ultimul timp sa fiu copil din nou...

Ma intorceam de la lucru si trecem pe langa un loc de joaca, iarba verde, copii fara griji... mi-as fi dorit sa fiu printre ei ... Atunci am realizat ce naiva eram in copilarie cand imi doream sa ma fac mai repede mare, credeam ca asa -terminand scola- va fi mai bine, nu va trebui sa ma scol devreme, nu voi mai avea lectii de facut... Dar ... Acum imi doresc ce aveam atunci cand nu realizam cat de bine era. Iarba verde, gradina copilariei, mintea de acum, fluturii...
Foarte rar vad acum fluturi, greieri, lacuste. E o minune o plimbare la munte in care redescopar o gargarita, o soparla... cantecul cucului, cand cerul e limpede si mai aproape, nu acoperit de blocuri gri si posamarate.

Antunci ma plangeam de culesul prunelor - recunosc de asta nu-mi este dor ... dar uneori as vrea sa merg la cules de fragi, la greblatul fanului, vreau sa astept prima picatura de must, sa bat sacul cu fasole si apoi sa aleg boabele, sa scot apa dintr-o fantana... ...

01 aprilie 2009

Scriu ....

Nu am mai scris de foarte mult si asta nu pentru ca nu as fi avut ce, ci pur si simplu pentru ca nu am avut starea necesara. Nu am putut deschide calculatorul dupa orele de serviciu... Nu stiu cum fac unii de pot scrie permanent... Probabil o fac in timpul programului de lucru, functia le permite asta sau... nesimtirea ca sa zic asa, sau cu acordul sefului... Eu nu prea vreau sa fac asta. Vreau sa pot scrie in timpul liber dar am ajuns ca in acest timp sa nu-mi doresc altceva decat sa stau sau sa ma plimb, mai ales ca vine primavara si e cazul sa ne miscam ceva mai mult.

Azi am avut chef sa ascult muzica clasica si am si facut-o. Asa ca iata aici o mostra de ceea ce imi place. Nu am mai ascultat de mult timp genul asta de muzica ...




Multe lucruri frumoase pe lume de care uneori uitam ...

Suntem inconjurati doar de subiecte de scandal, de vedete inventate peste noapte, de femei dezbracate ce apar peste tot ...
In timpul ce a trecut au fost ceva subiecte pe marginea carora as fi vrut sa scriu desi poate ca mai bine ar trebui sa le las asa...

1. Mihaela Radulescu
Nu stiu foarte multe despre tot scandalul iscat. Nu cunosc detalii, nu am urmarit subiectul dar nu-mi place cum profita de pozitia de vedeta de televiziune, cum incearca sa-si mainipuleze admiratorii. Am vazut asta - de fapt nu am rezistat pana la final.
Ce are a face omul de televiziune, cariera, cu viata personala? Poti fi foarte bun profesional si lamentabil in viata personala. Nu cred ca i-au fost contestate calitatile de om de televiziune. Cred ca ii sunt contestate calitatile de "familist"... Acest documentar "laudatio" nu stiu daca si-a atins scopul. Ci a avut efect contrar... Poate ca ar fi fost mai bine sa nu se foloseasca de propria emisiune pentru a rezolva problemele personale...


2. Sindromul sexy-braileanca
Au aparut peste noapte precum ciupercile dupa ploaie. Unii oameni din media se intreaba de ce si cum... Pai cum? Pai de ce?
Pai... Ce vedeti pe primele pagini ale unor ziare? Cu ce vedete defileaza aproape zilnic unele emisiuni TV? Cine apeleaza la ele? Cine le invita - azi intr-o emisiune TV - maine in alta??
De ce e media invadata de femei dezbracate?? Ca sa-i faca concurenta lui Dezbracatu??? Cine le afiseaza, cine plateste pentru spatiile din ziare ocupate de ele, pentru bannerele afisate pe site-uri? Nu mai are presa ce scrie? E in pericol de disparitie? Se salveaza presa folosind femei goale, scandaluri nascocite peste noapte la o bere, pseudovedete manelistice?
Criza e vinovata? Cine naiba e vinovatul?

23 februarie 2009

Spectacol caritabil - asociatia IHTIS

Campania „350.000 euro = solidaritatea a 350.000 de oameni” continua. Vineri 27 februarie, orele 18, la Palatul Copiilor / sala mica sunteti invitati la spectacolul folcloric „Suflet langa suflet prin cantec”. Organizator: Asociatia IHTIS. Producator: Florin Racoci. Intrarea libera.

Alte detalii pe: http://asociatia-ihtis.ro.

02 februarie 2009

Plagiat sau nu?

Azi am primit newsletterul Cinemagia care anunta - "Film cu 13 nominalizari la Oscar, acuzat de plagiat!" lucru care m-a facut curioasa - asa ca am dat click sa vad despre ce este vorba. Se pare ca filmul "The Curious Case of Benjamin Button" este acuzat de plagiat de o italianca. Faptul asta m-a facut sa zambesc si sa imi amintesc de ceva similar intamplat cu filmul lui Mungiu - 4,3,2. Imediat dupa ce filmul a fost premiat la Cannes a fost acuzat de plagiat. Si atunci m-am intrebat de ce a aparut acuzatia dupa premiere... ??? Era mai posibila atunci o despagubire baneasca si doar asta se urmarea? Sa fie vorba doar de bani?

Pe italianca nu o pot acuza de asta pentru ca nu stiu daca filmul a rulat in Italia inainte de a fi nominalizat (presupun ca nu).... Daca e plagiat? Pot spune ca poate fi posibil, ca pot exista similitudini. E posibil sa existe plagiat cum e posibil ca povestea scrisa de italianca (in 1994) sa se asemene foarte mult cu cea scrisa de F. Scott Fitzgerald (publicata in 1921) si care, spun producatorii filmului, i-a inspirat.

Cate sanse are italianca sa dovedeasca ceva??? Asta probabil se va decide dupa ce vor fi citite si comparate scrierile implicate in scandal. Prea multe sanse nu-i dau italiancei... Voi ce ziceti?

Oricum se dovedeste faptul ca astfel de povesti legate de plagiat exista si la nivel mai mare, nu doar in tarisoara noastra unde deseori ni se pare ca totul e posibil, chiar daca nu are noima...

19 ianuarie 2009

Furtuna de Shakesperare

Furtuna de Shakesperare la Teatrul Mic
regia Catalina Buzoianu

Am avut norocul sa fiu invitata la avanpremiera acestei piese. Vazusem cateva piese in regia Catalinei Buzoianu, dar nici un Shakesperare. Nu citisem piesa, nu stiam nimic despre actiune ... Nu voi povesti ce am vazut ci voi spune doar ce am simtit si ce mi-a placut (asta pentru ca doresc sa vedeti punerea asta in scena).

Mi-a placut tot ce a insemnat scenografie cu toate ca uneori imi era putin teama sa nu cada cineva...(mergeti si vedeti de ce). Mi-a placut muzica, mi-au placut proiectiile ce completau actiunea din scena... Chiar m-au impresionat - pentru ca nu mai vazusem o piesa de teatru in care tehnica moderna sa fie atat de bine folosita si sa completeze actul artistic.

La finalul primei parti nu intelesesem mare lucru si ma intrebam daca e vina mea... si acum ma intreb... M-am simtit mica si incapabila a intelege toate acele lucruri care disecate, luate bucata cu bucata - insemnau ceva, imi spuneau ceva ... M-am pierdut in amanuntele acelea si am uitat de intreg, de poveste...

Partea a doua insa a facut lumina... mi-a deslusit foarte clar, simplu si usor tot ceea ce vazusem in prima parte... Poate asa a fost scrisa piesa... Nu stiu, pentru ca am recunoscut mai sus ca nu am citit-o... Dar, ca de fiecare data dupa ce vad o piesa de teatru, imi zic ca trebuie sa citesc varianta originala.

Oricum, daca ati citit piesa cu atat mai bine, trebuie sa vedeti si punerea asta in scena. Merita. Macar pentru stilul nou/altfel de abordare... (cred eu).

11 ianuarie 2009

Am revenit

A mai trecut un an... Nu vreau sa scriu despre ce a fost sau nu a fost si nici ce as dori sa fie...


Vreau doar sa mai pot scrie... sa mai am idei, chef si ... atat. Sa ma simt bine!