Jurnale, jurnale...

Jurnalul - Oana Pellea
mai multe pe www.libhumanitas.ro

Da, stiu - v-am spus ca citesc "Jurnalul" Oanei Pellea si apoi nu am mai zis nimic. E greu sau mai corect imi e greu sa scriu despre cartile citite. Mi-am dat seama ca in momentul lecturii ar trebui sa ma opresc asupra pasajelor care imi plac sau ma duc cu gandul la alti oameni (lucruri) reali (reale) sau din alte carti si sa iau notite... Inca nu am ajuns sa fac asta - asa ca, acum, dupa cred mai bine de o luna de la finalizarea cartii ce sa va spun... Am regasit un om ca noi toti, ca mine, ca tine - un om cu tristeti, singuratati, ras, plans - evadari in trecut sau ...

Misterul se pastreaza... cartea a spus destul de multe si parca ceva nu a fost spus - acel ceva ce ne deosebeste.

Ce am mai retinut, si ar fi bine sa stie tot spectatorul de teatru - ca pentru un actor nu invatarea textului e cel mai greu lucru ci ce vine cu el si dupa ...
A fi actor nu inseamna a invata un text!

Eu zic sa cititi cartea - uneori va va intrista, alteori veti invata sa priviti lucrurile aparent banale cu alti ochi, veti vedea cum aceste lucruri creeaza bucurii, va devin prieteni. Sau poate stiti deja, pentru ca fiecare dintre noi avem lucrurile noastre...

Scrisori catre fiul meu - Gabriel Liiceanu
mai multe pe www.libhumanitas.ro

Da, aceasta a fost cartea ce i-a urmat Jurnalului Oanei Pellea... Da! Am descoperit ca-mi plac cartile - jurnal. Nu stiu, descopar ca oamenii mari sunt oameni ca noi toti - numai ca viata i-a aruncat in altfel de cercuri, intre altfel de oameni - dar au ca si noi suferinte, necunoasteri, iubiri, amintiri... Iar noua ni se pare ca in lumea lor se traieste mai usor, ca viata lor e mai usoara...
O sa vedeti cum boala nu iarta pe nimeni, o sa vedeti cum despartirile de fiu sunt dureroase, ca lumea asta de azi si tehnologiile noi ii bulverseaza si pe ei. O sa descoperiti copilul Liiceanu , adolescentul Liiceanu , tatal Liiceanu.

Mi-a placut foarte mult pasajul dintre Tata si Fiu - iarna - cand fiul se intoarce tarziu in noapte si se aseaza alaturi de tata pentru un somn linistit...

Amintiri despre secolul 21 - Ioana Parvulescu
mai multe pe www.libhumanitas.ro

Despre cartea aceasta cred ca am aflat dintr-un interviu al Oanei Pellea - daca nu chiar din cartea sa. Ce-i drept nu am terminat de citit - am trecut de jumatate - dar imi place - un stil asemanator cu cel al D-nului Liiceanu - asa-mi pare - si poate de asta imi place.

Sa vezi lumea in care traiesti pusa pe hartie, scrisa frumos. Sa vezi ca timpul nu e scurt doar pentru tine ci trece la fel de repede pentru toti - fie ei muncitori, filologi, savanti...
Asa afli cum obiceiurile noilor tehnologii nu sunt agreate si incadrate in bunele maniere... ca a scrie o urare pentru intreaga ta lista de email poate deveni o ofensa la adresa destinatarului, sa vezi ca disparitia unui covor din fata usii e deranjanta - pt ca da covorul acela iti era drag, te intampina. E lumea asta in care ma invart si eu si tu, Romania asta cu oamenii ei mai buni sau mai rai, Romania contemporana.