28 iulie 2015

Nimeni nu este singur

A venit noaptea
Și fluturii s-au dus la culcare
Luna e rotunda, mare
Ca un pepene galben
Aș vrea să ridic mâna
Să o culeg și să-i simt parfumul
Apoi să o tai felii
Și să o împart cu tine,
Cu tine, cu tine ...
În fiecare colț de suflet
Să ne lumineze luna.
Dar cerul ar rămâne pustiu
Îndrăgostiții nu ar mai avea ce-și dărui
Deși, poate că, în fiecare din ei
Undeva i-ar locui deja
O felie de lună.
A venit noaptea
Fluturii dorm
Luna strălucește
Ridic mâna
Și închid lumina.
Împart cu tine, cu tine, cu tine ...
Doar gândul
Nimeni nu este singur.

26 iulie 2015

Așchie de lună

Am vorbit nopți
Am vorbit zile
Am vorbit
Separați de ziduri
Niciodată împreună la răsărit
Câteva seri ne-am pierdut
Și am uitat să privim luna
Apoi o vedeam în propriile singurătăți
Și ne-o povesteam
Era aceeași lună
O văzusem, o găsisem
Dar nu împreună.
Apoi a venit ceața
S-a lăsat liniștea
Frânturi de lună nevăzută
Sălășluiau prin noi
O așchie în inima ta
O așchie în privirea mea
Pe tine te durea neiubirea
Pe mine mă durea nevăzutul
Așchiile însă își căutau întregul
Așa că încet, încet, ne-au părăsit
Inima ta a țipat scurt, apoi nu a mai durut
Ochiul meu a lăcrimat puțin și apoi a zâmbit
Acum zidurile cad
Ne vom vedea
Zile
Nopți
Ani
Vom privi luna împreună
Și vom căuta în ea
Tu așchia ta
Eu așchia mea
Împreună, în lună.

01 iulie 2015

Gândind că ești aici

Urc
Pașii-mi apasă pe clapele unui pian
Beethoven
Apoi încep să dansez
În sus, în jos
Vesel, în rotiri
Precum zborul de fluture
In câmpia cu flori
Odihnesc pe două clape
Sunet grav
Dor.
Apoi, cobor în somn
Și inima mea
Încă apasă acele clape
Cu speranța neobosirii
De teamă ca dorul să nu ajungă să doară.
Doar sunete suave
Când inima-mi bate neobosit
Gândind că ești aici.

24 iunie 2015

Să mă găsești

M-am culcat pe un nor
Mi-am lasat corpul în voia sa
Să mă ducă, să mă pierd
Pluteam printre alți nori
Respiram spumă de săpun
Cu parfum de cer
Mă afundam
Până norul m-a pierdut
Și am poposit în brațele tale
Într-o îmbrățișare
cu parfum de iarbă verde
proaspăt cosită.
Dacă-mi dai drumul
Va trebui să mă cauți
Printre flori de câmp
Greieri, lăcuste, fluturi
În lacrima de rouă
Și să mă găseti
Înainte să mă pierd iar.

20 iunie 2015

Suflă-mă ca pe o păpădie

Suflă-mă ca pe o păpădie
Împrăștie-mă
Mii de trăiri peste tine
Cad
Eu.

Zboară-mă cu răsuflarea ta
Dansează-mă peste trupul tău
Prinde-mă ca pe o mângâiere peste fruntea ta
Lasă-mă să te gâdil
Râzi ca un copil
Îneacă-mă într-o lacrimă
Lasă-mă să fiu tu
Lasă-te să fii eu.

Zbor lin
Mii de perspective
Mii de eu
Mii de tu
Mii de trăiri
Suflă-mă ca pe o păpădie!

Și m-am jucat iar

Și iată ce a ieșit.
(Am cerut 3-5 cuvinte și am încercat să scriu ceva folosindu-le).

1. inocenta, verde, curcubeu, liniste:)

A plouat peste sufletul meu
Prea plin de inocență
Zguduit de realități și temeri
Tăcut de prea multă durere.

Apoi a început să creasca iarbă
Peste inima mea stropită de soare
Și s-a făcut liniște
Ca-ntr-o tăcere calmă.

Și am crescut din mine
maci, margarete, flori de nu mă uita și fluturi
Și am devenit verde de curcubeu brăzdat(ă)
Și am rămas așa
Un câmp de flori
într-o caldă tăcere.

2. hermann, hesse, siddhartha - aici a trebuit sa ma documntez pt ca nu am citit cartea :)

Hermann Hesse a scris Siddhartha
Crezând că de-o citim vom înțelege Calea
Dar Calea nu se-nvață se trăiește.

Iluminarea vine prin iubire
Din liniște, tăceri și dăruire
Din ascultat și din văzut ce ne-nconjoară
Din râu, din frunză și din floare
Din suflete ce știu a se deschide
Din tu mă vezi iar eu te văd pe tine
Din fluturi colorați, din zbor
Din suferință și din dor
Din lovituri, căderi, dureri
Din căutat de adevăr
Dintr-un sărut primit și dat
fără de cauză sau scop
Ci ca un dar.

Trebuie doar să ne lăsăm
Precum o pasăre în zbor
De adieri de vânt, de ploi
Conduși spre ale noastre căi
Acolo unde soarele nu arde
Ci doar dezvăluie din noapte
un sentiment de care deseori ne temem
Iubirea.

3. Viata, moarte, copii, infinit

Ni se dă o singură viață
Pe care deseori uităm să o prețuim
E firesc să o avem, e a noastră
Am primit-o fără să facem nimic
Uităm chiar că e unica viață
Și că dincolo de moarte nu mai e nimic
Ne speriem când ajunge să doară
Dar gândim că mai avem timp
Facem copii mințindu-ne astfel
Că prin ei vom trăi la infinit.

Dar cum ar fi dacă, pur și simplu,
ne-am da voie să fim
Și nu am uita de cerul albastru
De iarba cea verde din câmp
De florile albe, florile roșii
De fluturi, de cai, de lac și de râu
De mama, de tata, de frate, de soră
De jocul cu coarda sau cu mașini
De gustul socatei, de parfumul narcisei
De marea albastră, de gângurit
Cum ar fi dacă
am rămâne copii?

4. integru, nesfarsit, trepidatie, amalgam, calendar

M-am gandit la ce a fost, ce e si ce, poate, va mai fi
Cum ai aparut, cum mi-ai zambit, cum mi-ai vorbit
Cum te-ai departat usor pentru a reveni
Ca intr-un dans nesfarsit, cu plutirea m-ai mintit
Ma uit in calendar si nu mai recunosc denumirea lunilor
Timpul nu se mai masoara in ore, zile, luni, ani
Ci in clipele pe care tu mi le dai... mi le iei... dupa bunul tau plac
Rupi din mine fără mila, din sufletul meu, din carnea mea
Ma vrei cu totul, bucata cu bucata, apoi ma lasi asa, imprastiata
Sarutul tau doare, mangaierea-ti ustura, privirea ta arde
Inima mea e intr-o continua trepidatie, fara sens
Ea cauta ritmul inimii tale, dar inima ta exista oare?
Un amalgam de ganduri ma acopera iar
Inca mai sper in integritatea ta
Si te astept sa revii mereu
Sa m-amagesc ca totusi ma iubesti
Cand insa tu, nici nu ma mai vezi.

5. Speranta, tacere, dor, amintire

Tac
Tacerea e atat de dulce uneori
Cand e liniste
Cand inima bate usor
Cand mi-e dor si amintirea nu doare
Cand mai sper la a ta imbratisare.

Tac.
Lacrima s-a oprit intr-un colt de zambet larg
E bucurie pentru ca te vad iar
Vii catre mine calare pe-un nor alb
Si aduci cu tine tot ce am pierdut candva
Ma reconstruiesti,
Sa nu ma spulberi apoi si sa pleci.

Tac.
Pierduta in imbratisarea ta
Nu vreau sa se sfarseasca niciodat'
Sunt pe un nor si plec in larg
Te iau cu mine, nu te-mprastia.
Hai, lasa-te cu totul, sa fim unul
Intr-o calatorie pana la capatul iubirii.

6. Dumnezeu, rosu, pace, razboi, pasiune

Am vrut deseori să infig în mine un cuțit
Să-i simt lama până în adâncul sufletului
Într-un război cu mine de nedescris
Pentru ca nu trăisem iubirea
Și nu înțelegeam de ce?
Cine mi-a interzis pasiunea?
Voiam să simt căldura sângelui meu șiroind
Coborând în jos către pământ
Înconjurându-mi tălpile
Ca un lac roșu dintr-o pictură de neînțeles.
În care încet, încet să mă înec.
Era viața mea. Puteam să mă bat cu ea.
Eram eu cu mine. Nimeni altcineva.
Nu avea cine să-mi interzică...
Dumnezeu? Dumnezeu!
Da, poate el m-a luat de mână
Și gândul mi l-a transformat într-o poveste sinistră.
Dar încă nu e pace în mine
Încă aștept, caut, mă frământ
De ce trăiesc?
Rostul meu care e?

08 iunie 2015

Eu zbor

Eu zbor.

Printre fulgi nori
Călător prin timp şi peste anotimp
Caut calea către un chip de dor
Poate am să o găsesc până mor.

Zbor de dor către dor
Fără să simt plutirea,
Doar visul unui somn
Născut de oboseala mea de călator.

Eu zbor.

Aş putea fi un înger în căutarea unui om
Căruia să-i dăruiesc aripile-mi, să-l fac nemuritor
Sau să-i dau doar o clipă, de înger în zbor
Să-l mângâi cu aripa, să îi alin un dor
Sau să îl zvânt de lacrimi, să râdă încet, uşor
Până ce el iubire va simți
Şi împăcat cu sine el va fi.

Eu zbor.
Sunt doar un om.
Poate un înger călător
Va alina curând al meu of-dor.

Eu zbor.

07 iunie 2015

Tu

Îmi place să ascult liniştea ce se naşte din vorbele tale
Îmi place să-ți simt bucuria pe care mi-o dăruieşti atât de frumos
Îmi place să ştiu că-ți e bine, nu-mi place să ştiu că-ți fac rău.

Te construiesc din sunete calde, din inimi bătând şi din dor
Şi vreau să pot să te apăr de mine, de dureri şi iluzorii poveşti.
Şi ştiu că totul este posibil aşa cum ştiu şi că nu e.

Poate-ar fi bine să  plângem împreună,
apoi să râdem şi să ne îmbrățişăm
Ca-ntr-un adio dar rămâi cu mine
Continuu, făr' de timp, cu noi şi făr' de noi.

Un nor

Cânt de păsărele
Peste pleoapele mele
Mângâiere sonoră
Acum.

Lacrimi uitate
Undeva în noapte
Zâmbet înflorit
Pe al meu chip.

Hai, hai, hai
Nor călător
Prinde-mă-n zbor
Să uit de dor.

Departe, departe
Într-o altă carte
O nouă poveste
Se naşte.

Ascult acum
Susur de dor
Văd un nor
Şi tac.

Trifoi cu patru foi

Căutam un umăr
Pe care să-mi odihnesc sufletul
Căutam un prieten
Căruia să-i povestesc
De bine sau de rău
Iar el să-mi povestească
De rău sau de bine
Și să-și așeze fruntea
Pe inima mea.
Și să râdem
și să plângem
Fără vreo teamă.

Am dat într-o piață de vorbele
"Un prieten bun e ca un trifoi cu patru foi
Greu de găsit, norocos că îl ai"
Acum caut un trifoi cu patru foi
Dacă-l găsesc, poate
Dau și de tine, prietene.

30 mai 2015

Beție

M-am îmbătat cu ideea că totul e trecător
Că răul se va cerne și va rămâne doar binele
Că ai să mă vezi cum sunt și ai să accepți
Că putem crește împreună o floare de colț.

Dar se pare, că cernerea în sine doare prea tare
Că binele și frumosul născute de noi
Sunt mai palide, iar răul mult mai vânjos
Iar rădăcina e prinsă-ntr-o stâncă ce stă să se prăvale.

Și totuși, mai sper, ca floarea să-nflorească
Ținută-n piatră de înțelepciunea noastră
De sentimente ce nu pot fi măcinate
Și-mprăștiate de un vânt ivit pe ne-așteptate.

28 mai 2015

Tăcerea

Tăcerea doare când nu-i cunoști cauza
Când o simți și te apasă
Când nu știi ce se ascunde dincolo de ea
Sau ce aduce cu ea.

Tăcerea e o stare de necuvinte, oftat mut sau îndepărtare
Sau o dragoste nerostită și dureros de mare
Tăcerea nu e odihna gândului
E uneori neputință, nedorință, luptă.

Tăcerea o dăm sau o primim
Ne inundă cu tristeți sau bucurii
Tăcerea suntem noi în stare de nor
Pare că plutim deși stăm pe loc.

27 mai 2015

Aștept

Aştept un semn că n-ai uitat
 De ram de soc, de cânt de dor
De frunza verde de mălin
De clipa în care îți şopteam
"Hai mai rămâi, mai stai puțin"
De ochii mei, de gura mea
De acel sărut de ziua ta
De apa ce ne îmbăia
De mâna mea în mâna ta.
A fost o dat'
Iți aminteşti?
Intinşi în iarbă
Creionam
Pe cerul tău inima mea
Pe cerul meu inima ta
Şi le uneam
C-un ram de soc
În cânt de alean
 Pierduți de dor
Eu pe un câmp
 Tu pe alt câmp
Simțeam o inimă bătând.
Hai, dă-mi un semn că n-ai uitat.
Mă-ntind în câmp şi-am să aştept
Să văd, să simt,
 o inimă pe cer bătând
 în ritmul inimii ce-o port.
Voi şti atunci că n-ai uitat...
Aştept.

Orizont

Zidul dintre noi nu se înalță
Pare că se lățește și devine orizont
Eu aici, tu acolo
Desparțiți de o linie

Ne vom reîntâlni la răsărit
Ne vom petrece ziua întreagă
Pentru ca apusul să ne lase
Pe mine aici, pe tine acolo.

Tu ca un soare-mi vei răsări
Ne vom îmbrățișa într-un curcubeu
Eu ca un copac te voi odihni
De vei poposi pe al meu ram.

Zidul de fapt nu există
E doar o himeră născută din neputință
Așa că linia dintre noi nu e orizont
Și ne întâlnim la răsarit
Și ne petrecem peste zi
Și rămânem într-un gând
Agățat de marginea lunii
Până se răspândesc toate visele
Și răsărim iar diminețile
În concret.

25 mai 2015

Căderi

Mi-am umplut căușul palmelor cu apă
Și mi-am aruncat-o în față
Cu speranța că am să mă împrăștii odată cu ea
În mii de particule

Explozie galactică
Planetă sfâșiată
Bucăți în derivă
Căderi în/către oameni

Sunt tot aici
Îmbibată în apă
Așteptând
Bucățile rupte din mine
Să se reașeze
Ca-ntr-o îmbrățișare
Ce reconstruiește
Întregul.

Gări

Gări, peroane, aşteptări
Oameni în gând,
un altfel de peron
Cine pleacă, cine rămâne
Poate e vorba doar de-o-ntâlnire
Sau de o altfel de regăsire.

20 mai 2015

Tăcere

Să închid ochii și să tac
La infinit
Să rămân așa
O tăcere
Din care să curgă
Povești nescrise
Lacrimi
Zâmbete
Să le iei
Și să le pui
Într-o respirație
Într-un oftat
Într-o floare
Pe care să o crești
Și să o dai mai departe
O tăcere plimbătoare.

Te aștept

Te aștept diminețile
Să-ți susur izvor în ureche
Să-ți usuc lacrimile cu soare
Să-ți pun în gând împăcarea
Și să-ți așez pe frunte liniștea.

Te aștept 
Să vindecăm durerea
Să o alungăm cu urzici înflorite
Sau să o închidem într-o piatră
Și să o lăsăm la poale de munte.

Te aștept cu un zâmbet
Să devii zâmbet
Atât cât încă mai pot zâmbi
Atât cât îmi mai pot aminti
Zâmbetul tău
De care îmi este dor.

Te aștept într-o îmbrățișare
Într-o strângere de mână
Într-un joc de scrabble
Într-o plimbare nebună
Să te întorci.

Zid

Fluturii au creat un zid 
între mine și tine
Încerc să mă strecor
Încerc să-i alung
Pentru a găsi firescul
prietenia ta
Fluturii ăștia ai tăi
Îmi pun piedică
Fă-i cumva să zboare
Sau pune-i într-o cutie secretă
Și ține-i acolo
Până găsești
Câmpia. Lacul. Pădurea
Unde pot fi liberi.

19 mai 2015

Cunoaştere

Doi paşi înainte, doi paşi înapoi
Uneori asta înseamnă încercarea de a cunoaşte alt om.
Când zici că ai mai făcut un pas pe drumul încrederii reciproce
Un gând răsărit din temeri se pune obstacol
Şi faci un pas înapoi, mai greu cu o întrebare.
Nu-ți rămâne decât să te desprinzi din dans
Sau să rămâi acolo, până când vă veți simți unul
Iar dansul devine zbor.

15 mai 2015

Stare

Și afară plouă
Și cuvintele tac în mine
Și plouă în mine 
Și cuvintele nu au sens

Mă doare

Mă doare să știu că într-o zi te voi pierde
Așa este viața, ce este dincolo de ea nu știu
Dar știu că îmi doresc momentul despărțirii cât mai departe
Și nu știu de ce, simt că nu va fi așa
Și plâng în mine, și vreau să opresc timpul
Și vreau să vrei și tu să trăiești cât mai mult
Și să schimbi ce știi că îți face rău
Și vreau să te ajut să poți schimba.
Vreau clipe de trai-rai aici pe pământ.
Vreau să trăiești nu pentru că îmi faci mie bine
Ci pentru că ești o sursă universală de bine și de frumos 
Pentru că trebuie să construim împreună clipe
Pentru noi și pentru alții
Pentru că știi să dăruiești atât de frumos
Cu tot sufletul.
Pentru că ești tu.

A împărți, împărțire, doi

A împărți, împărțire, doi, tu, eu.
Bucurie, entuziasm, trăiri.
A fi primit, ascultat,
Ca-ntr-o îmbrățișare.
Liniștitor să știi că ai cu cine.
A da, a primi.
Firescul devenit nefiresc.
Regăsire.

14 mai 2015

De dor

Când îți lipsesc
Caută-mă!
Caută-mă în roua dimineții
Caută-mă în raza de soare
 în picătura de ploaie
Caută-mă în culoarea albastru
într-un nor
Caută-mă în cântec de pasăre
în susur de apă
Caută-mă!
Și-ți voi uda tălpile
Îți voi lumina sufletul
Îți voi spăla fața și trupul
Te voi îmbrăca în flori de nu-mă-uita
Pe aripi de fluture te voi duce pe un nor
Și acolo, regăsiți
Vom asculta
Cântec de pasăre și susur de apă
Desculți
atârnând, legănați de un nor.

12 mai 2015

Fluturii au rămas în mine

Fluturii au rămas în mine
Fără de câmpie nu pot zbura
La orizont, la orizont...
Mai e o speranță!

Liniște

Când coboară liniștea e plăcut
Nici un tumult în adânc
Doar adieri ușoare de vânt
Ce mângâie câte un gând.

Aerul pătrunde adânc
Si naște un zâmbet în trup
Sufletul emoții revarsă
Cât să ajungă o viață.

Și fluturii simt și-și iau zborul
Prin adieri, peste gând, peste trup
Iar sufletul ușor, de ei se agață
Și se-mprăștie precum păpădia în vânt.

11 mai 2015

Eu, fluturi

M-am spălat pe față
Mi-am scuturat corpul,
Mâini, picioare...
Fluturii din mine n-au zburat.
Poate dacă mă duc în câmpie
Mă întind pe pământ şi stau acolo
Până devin iarbă, copac sau floare
Poate aşa, îi voi elibera.

10 mai 2015

Copacul

Am întâlnit un copac plin cu răvașe ascunse în plicuri mici colorate
Am ales un plic alb și ți l-am dăruit însoțit de un zâmbet
Când l-ai deschis, din el s-a desprins un fluture alb, mare
care lăsa în urma sa, cuvinte multicolore.

Le-am prins cu grijă să nu le distrugem nuanțele
Și am încercat să găsim povestea ascunsă în ele
Așa, de fapt, am creat, o nouă poveste
A noastră.

Explozie

Să alergăm
Să ne prindem în brațe
Îmbrățișare
Explozie de fluturi
Mii, colorați, vii
Lumile noastre colorate
S-au contopit
Un nor de fluturi
Peste toate cele lumești
Împrăștiem bucurie
Și doruri
Pentru o clipă
Lumea devine parc de joacă pentru copii
Ce frumos ar fi să putem
transforma clipa
în veșnicie.

08 mai 2015

Alb

Tot ce ni se întâmplă e un dans
Înainte, înapoi
Născut cu primul răsărit de soare împărtășit
Minuni în secunde
Născute din vorbe
Rotiri de senzații
Ca-ntr-un taifun ce ne-a prins
Inedite trăiri
Fără amețeli si rău de mare
Doar zâmbet pe chipul tău
Și râs mocnit în mine
Stare de un acum infinit
Un dans pe o melodie ce o țesem mereu
Înainte, înapoi
Înainte, înapoi
La noi
Împreună
Doi

Cuvinte primite: înainte, înapoi, înedit, amețit, răsărit - din categoria JOC

24 aprilie 2015

Uit de mine

O petală de cer îmi cade pe umăr
Şi mă întreb dacă e mângâierea ta
Sau doar iluzia zborului printre nori.
Calc pe invizibil şi privesc la infinit
Până ce linia orizontului
Mă desparte de mine
A fost o zi, a devenit o noapte
Un mâine îi urmează
Şi eu, uit de mine o clipă
pentru a-mi reaminti,
de mine.

17 aprilie 2015

Trebuie să am grijă

Trebuie să am mare grijă cum calc
să nu-ţi sparg sufletul.
Să-mi ascult nuanţele cuvintelor înainte de a le rosti
pentru ca ele să nu devină sageţi infipte în inima ta
Să-mi calculez ritmul respiraţiei în îmbrăţişare
pentru ca să nu-ţi sperii iubirea
Trebuie să te las să-ţi dai voie să-mi dai voie să intru.

Visul nebunului neîntregit

Îmi țin în frâu nebunia
De teamă să nu-ți strivesc iubirea.

Mint nearătându-mă pe de-a-ntregul?
Sau aşa sunt eu, vindecat de iubire?

Mă vezi nebun?
Sau doar om bun?
Mă vezi întreg sau reîntregit
de-a ta iubire?
Chiar mă iubeşti?
sau e doar vis?
Visul nebunului neîntregit.

25 martie 2015

Povestea Eu-lui

A fost o dată un Eu. Viaţa sa trecea fără sens, într-o rutină stropită uneori cu nou. Zi de zi aceleaşi căi de urmat, aceleaşi lamentări şi întrebări despre rostul "a fi-ului" şi "de ce Eu?".
Erau şi zile în care Eu-ul se trezea înconjurat de cuvinte. Atunci le lua la întâmplare, cum îi erau la îndemână şi le crea forme. Îi plăcea. Simţea. Trăia.
Aşa s-au strâns multe forme, alb-negre sau multicolore, cu parfum de primăvară sau toamnă, cu aripi de fluturi şi ploi, poate prea multe ploi.
Într-o zi s-a gândit să le strângă pe toate, să le pună într-o cutie şi să le trimită la Roş Împărat. Aflase că acesta va alege dintre toate darurile primite pe cele care-i vor renaşte simţurile.
Roş Împărat nu mai avea nici văz, nici auz, nici miros, nici gust. Şi le pierduse la un meci de poker cu Vrăjitoarea X. A preferat să-şi păstreze visele şi să piardă cele patru simţuri, spunând că-i sunt suficiente mâinile pentru a simţi ce trebuie simţit, pentru a citi şi pentru a-şi trăi visele. Se pare însă că se înşelase, şi deşi putea să simtă forma ar fi vrut să-i şi audă freamătul, să guste aroma şi să-i miroasă parfumul. Îi plăcea teatrul şi îşi dorea un teatru al său. Nu, nu era genul de împărat care îşi trata supuşii ca pe nişte marionete. Incă putea visa la teatru dar ar fi vrut să dea visului ăsta aripi, să-l facă real. Spunea despre teatru că este o formă de cuvinte retrăite, că cineva a luat o clipă şi a pus-o în cuvinte şi altcineva a luat cuvintele şi le-a retrăit creând altă clipă, şi altă clipă, mereu alta, niciodată aceeaşi. De aceea cuvintele erau foarte importante pentru el. De aceea căuta forma perfectă.
Aşa că an de an organiza "Zilele de dăruit" când toţi locuitorii regatului erau învitaţi să-i dăruiască regelui ce credeau ei că-i pot reda acestuia văzul, auzul, mirosul şi gustul. Dar cele mai de preţ daruri pentru rege erau formele create din cuvinte. Numai că nu găsise încă acele forme care să-i readucă toate simţurile simultan. Îşi dorea forma perfectă pentru a-i reda simţul complet.
Exista un proces de selecţie. Prim Ministrul era cel care se asigura că formele ce ajung la rege nu-i vor provoca suferinţă sau alte neplăceri de ordin olfactiv sau vizual, în cazul în care acestea vor avea efectul aşteptat.
Eu şi-a trimis şi el darul în ultima zi a primăverii şi a aşteptat cu inima strânsă sperând că un răspuns pozitiv va schimba tot. Răspunsul a fost NU, Prim Ministrul socotindu-i formele prea pline de lacrimi şi depresie, cu prea puţini fluturi, nori albi şi raze de soare.
Eu şi-a reluat viaţa searbădă. Se trezea greu şi căuta în jur cuvinte. Nu-i mai apăreau atât de des, erau neclare şi puţine. Şi au trecut zile, luni, o iarnă. Şi a venit o nouă primăvară şi o nouă zi cu multe cuvinte, cu aripi şi culori, cu parfum de ghiocei şi zambile. Şi Eu a râs, a râs mult, a râs cu poftă, a râs în cuvinte. A râs! Şi-a spus trebuie, nu mai pot aştepta!
Şi Eu scrie şi acum, scrie pentru că asta e viaţa lui adevărată, scrie pentru că vrea să ducă chiar el darul împăratului, scrie pentru că speră ca formele lui să renască mai întâi sentimentele în oameni, pentru ca apoi ei singuri să caute să-şi  redescopere simţurile şi tot ce aduc ele. Scrie pentru că plânge, zboară, mănâncă fragi şi mure, aude greieri, pictează fluturi, pune parfum de ghiocei în părul tău, merge pe nori, şuieră vânt, ninge amintiri, şterge dureri, mângâie părinţi, hrăneşte turturele... trăieşte, iubeşte şi râde.


Respiratii

Sufletul nu cere de mancare, vrea doar sa-l asculti
A te ruga si a astepta raspuns e o forma de a-ti asculta sufletul
A-ti asculta sufletul e un fel de a pune stop gandurilor,
E greu sa pui stop, ...gandurile sunt un perpetum mobile.
Dar nu e imposibil. 
Prin ruga sau meditatie.
Cand iti asculti sufletul nu pierzi timp, iti dai timp.
Recastigi parti din tine de care nu stiai.
Cureti graul de neghina.

09 martie 2015

Teatrul

Cineva a luat o clipa si a pus-o in cuvinte. Altcineva a luat cuvintele si le-a retrait creand alta clipa, si alta clipa, mereu alta, niciodata aceeasi. Teatrul e o forma de cuvinte retraite.

Vreau un joc

Vreau un joc
Vreau să mă joc
Vreau să ne jucăm
Tu iei o petală, eu iau o petală
Până împreună naștem o floare.
Apoi ne îngrijim pe rând de ea
Tu cu un zâmbet, eu cu o lacrimă
Tu cu apă de izvor, eu cu soare de primăvară
Tu cu un mugur nou de gând, eu cu o mângâiere
Tu cu un sărut, eu cu un sărut
Până devenim una cu floarea 
Și ne împrăștiem împreună
Petală cu petală.

01 martie 2015

Să desenăm

Să desenăm baloane colorate, fluturi, flori
Să ascultăm respirația copacului
Susurul râului, cântecul păsării
Să ne privim în ochi și să ne dăruim
Toată trăirea asta în mii de culori și sunete
Să ne prindem în horă și să simțim pământul din tălpile noastre
Să împrăștiem în jur - râs, joc, cânt
BUCURIEEE
Să fim ce nu ne îngăduim să fim
Fluturi, flori, copaci, păsări
Un vânt, un ritm, o rază de soare
O mângâiere, un sărut, o îmbrățișare
Să ne oprim puțin în loc
Să punem stop gândului nu pot, nu acum, nu am timp
Să respirăm în ritmul aripii de flutur în zbor
Pâna simțim zborul.
Să desenăm baloane colorate, flori...
Sentimente.

26 februarie 2015

Doar iubire!

Fluturii se nasc acum, la început de primăvară
odată cu zâmbetul meu pentru tine, viață
odată cu prima explozie de mugur a copacului
şi cu parfumul de ghiocei, zambile și frezii...

Deşi fără de aripi, fluturele visează zborul
vede toate culorile ce se nasc acum
şi le pune, cu grijă, în nacela ce-i va naşte aripi
Eu iau zâmbetul tău şi-l pun în inimă.

Când apar fluturii în zbor şi inima râde cu tot corpul tău
Deschide uşa,
s-ar putea ca în prag să găseşti...
Doar iubire!

21 ianuarie 2015

Siamezi

suntem siamezi
legaţi prin organ invizibil
despărţire?
doar prin moarte!
a muri
a nu-ţi mai auzi gândurile
a nu te mai simiţi
a nu mă durea tu
a nu-mi fie dor
a...
respira fără tine.

08 ianuarie 2015

În moarte suntem toţi la fel

Ne împiedicăm în cuvinte
Desenăm sentimente strâmbe
Ne dăm înţelepţi, credincioşi, buni
Persistăm în aceleaşi greşeli,
Criticând ceea ce nu e ca noi,
neacceptând schiopul, strâmbul, schilodul
Neînţelegând că tocmai libertatea
ne-a adus aici.
Acea libertate pe care o vrem infinită
dar pe care trebuie uneori să o îngrădim cu puţină îngăduinţă
faţă de cel cu un alt tată şi o altă mamă.
Nu e doar vina lui că a devenit strâmb
Şi din strâmb, criminal.
Undeva acolo e şi vina noastră
pentru că ne credem altfel,
şi ne urlăm unicităţile si superioritatea
fără a mai gândi ca asta doare undeva, pe cineva
Şi...
În moarte suntem toţi la fel.

Mângâiere de fluture nenăscut

Tăcere, Respiraţie, Suspin
Linişte, Vânt, Fulger
Trec toate prin mine
Şi mă sparg în mii de sfere
Şi cad peste inima ta
Mângâiere de fluture nenăscut.

In tren

Straturi de nori, munţi, pămant, alb, îngeri,
Noi strecurandu-ne precum un şarpe
fără aripi, doar privitori, lăsand urme nevăzute
apăsaţi de grandoarea "a fi-ului" de nepus în cuvinte
doar imagine, sentiment şi îngeri.