afi altfel

A venit noaptea Și fluturii s-au dus la culcare Luna e rotunda, mare Ca un pepene galben Aș vrea să ridic mâna Să o culeg și să-i simt parfumul Apoi să o tai felii Și să o împart cu tine, Cu tine, cu tine ... În fiecare colț de suflet Să ne lumineze luna. Dar cerul ar rămâne pustiu Îndrăgostiții nu ar mai avea ce-și dărui Deși, poate că, în fiecare din ei Undeva i-ar locui deja O felie de lună. A venit noaptea Fluturii dorm Luna strălucește Ridic mâna Și închid lumina. Împart cu tine, cu tine, cu tine ... Doar gândul Nimeni nu este singur.

Am vorbit nopți Am vorbit zile Am vorbit Separați de ziduri Niciodată împreună la răsărit Câteva seri ne-am pierdut Și am uitat să privim luna Apoi o vedeam în propriile singurătăți Și ne-o povesteam Era aceeași lună O văzusem, o găsisem Dar nu împreună. Apoi a venit ceața S-a lăsat liniștea Frânturi de lună nevăzută Sălășluiau prin noi O așchie în inima ta O așchie în privirea mea Pe tine te durea neiubirea Pe mine mă durea nevăzutul Așchiile însă își căutau întregul Așa că încet, încet, ne-au părăsit Inima ta a țipat scurt, apoi nu a mai durut Ochiul meu a lăcrimat puțin și apoi a zâmbit Acum zidurile cad Ne vom vedea Zile Nopți Ani Vom privi luna împreună Și vom căuta în ea Tu așchia ta Eu așchia mea Împreună, în lună.

Urc Pașii-mi apasă pe clapele unui pian Beethoven Apoi încep să dansez În sus, în jos Vesel, în rotiri Precum zborul de fluture In câmpia cu flori Odihnesc pe două clape Sunet grav Dor. Apoi, cobor în somn Și inima mea Încă apasă acele clape Cu speranța neobosirii De teamă ca dorul să nu ajungă să doară. Doar sunete suave Când inima-mi bate neobosit Gândind că ești aici.

M-am culcat pe un nor Mi-am lasat corpul în voia sa Să mă ducă, să mă pierd Pluteam printre alți nori Respiram spumă de săpun Cu parfum de cer Mă afundam Până norul m-a pierdut Și am poposit în brațele tale Într-o îmbrățișare cu parfum de iarbă verde proaspăt cosită. Dacă-mi dai drumul Va trebui să mă cauți Printre flori de câmp Greieri, lăcuste, fluturi În lacrima de rouă Și să mă găseti Înainte să mă pierd iar.

Suflă-mă ca pe o păpădie Împrăștie-mă Mii de trăiri peste tine Cad Eu. Zboară-mă cu răsuflarea ta Dansează-mă peste trupul tău Prinde-mă ca pe o mângâiere peste fruntea ta Lasă-mă să te gâdil Râzi ca un copil Îneacă-mă într-o lacrimă Lasă-mă să fiu tu Lasă-te să fii eu. Zbor lin Mii de perspective Mii de eu Mii de tu Mii de trăiri Suflă-mă ca pe o păpădie!

Și iată ce a ieșit. (Am cerut 3-5 cuvinte și am încercat să scriu ceva folosindu-le). 1. inocenta, verde, curcubeu, liniste:) A plouat peste sufletul meu Prea plin de inocență Zguduit de realități și temeri Tăcut de prea multă durere. Apoi a început să creasca iarbă Peste inima mea stropită de soare Și s-a făcut liniște Ca-ntr-o tăcere calmă. Și am crescut din mine maci, margarete, flori de nu mă uita și fluturi Și am devenit verde de curcubeu brăzdat(ă) Și am rămas așa Un câmp de flori într-o caldă tăcere. 2. hermann, hesse, siddhartha - aici a trebuit sa ma documntez pt ca nu am citit cartea :) Hermann Hesse a scris Siddhartha Crezând că de-o citim vom înțelege Calea Dar Calea nu se-nvață se trăiește. Iluminarea vine prin iubire Din liniște, tăceri și dăruire Din ascultat și din văzut ce ne-nconjoară Din râu, din frunză și din floare Din suflete ce știu a se deschide Din tu mă vezi iar eu te văd pe tine Din fluturi colorați, din zbor Din suferință ș

Eu zbor. Printre fulgi nori Călător prin timp şi peste anotimp Caut calea către un chip de dor Poate am să o găsesc până mor. Zbor de dor către dor Fără să simt plutirea, Doar visul unui somn Născut de oboseala mea de călator. Eu zbor. Aş putea fi un înger în căutarea unui om Căruia să-i dăruiesc aripile-mi, să-l fac nemuritor Sau să-i dau doar o clipă, de înger în zbor Să-l mângâi cu aripa, să îi alin un dor Sau să îl zvânt de lacrimi, să râdă încet, uşor Până ce el iubire va simți Şi împăcat cu sine el va fi. Eu zbor. Sunt doar un om. Poate un înger călător Va alina curând al meu of-dor. Eu zbor.

Îmi place să ascult liniştea ce se naşte din vorbele tale Îmi place să-ți simt bucuria pe care mi-o dăruieşti atât de frumos Îmi place să ştiu că-ți e bine, nu-mi place să ştiu că-ți fac rău. Te construiesc din sunete calde, din inimi bătând şi din dor Şi vreau să pot să te apăr de mine, de dureri şi iluzorii poveşti. Şi ştiu că totul este posibil aşa cum ştiu şi că nu e. Poate-ar fi bine să  plângem împreună, apoi să râdem şi să ne îmbrățişăm Ca-ntr-un adio dar rămâi cu mine Continuu, făr' de timp, cu noi şi făr' de noi.

Cânt de păsărele Peste pleoapele mele Mângâiere sonoră Acum. Lacrimi uitate Undeva în noapte Zâmbet înflorit Pe al meu chip. Hai, hai, hai Nor călător Prinde-mă-n zbor Să uit de dor. Departe, departe Într-o altă carte O nouă poveste Se naşte. Ascult acum Susur de dor Văd un nor Şi tac.

Căutam un umăr Pe care să-mi odihnesc sufletul Căutam un prieten Căruia să-i povestesc De bine sau de rău Iar el să-mi povestească De rău sau de bine Și să-și așeze fruntea Pe inima mea. Și să râdem și să plângem Fără vreo teamă. Am dat într-o piață de vorbele "Un prieten bun e ca un trifoi cu patru foi Greu de găsit, norocos că îl ai" Acum caut un trifoi cu patru foi Dacă-l găsesc, poate Dau și de tine, prietene.

M-am îmbătat cu ideea că totul e trecător Că răul se va cerne și va rămâne doar binele Că ai să mă vezi cum sunt și ai să accepți Că putem crește împreună o floare de colț. Dar se pare, că cernerea în sine doare prea tare Că binele și frumosul născute de noi Sunt mai palide, iar răul mult mai vânjos Iar rădăcina e prinsă-ntr-o stâncă ce stă să se prăvale. Și totuși, mai sper, ca floarea să-nflorească Ținută-n piatră de înțelepciunea noastră De sentimente ce nu pot fi măcinate Și-mprăștiate de un vânt ivit pe ne-așteptate.

Tăcerea doare când nu-i cunoști cauza Când o simți și te apasă Când nu știi ce se ascunde dincolo de ea Sau ce aduce cu ea. Tăcerea e o stare de necuvinte, oftat mut sau îndepărtare Sau o dragoste nerostită și dureros de mare Tăcerea nu e odihna gândului E uneori neputință, nedorință, luptă. Tăcerea o dăm sau o primim Ne inundă cu tristeți sau bucurii Tăcerea suntem noi în stare de nor Pare că plutim deși stăm pe loc.

Aştept un semn că n-ai uitat  De ram de soc, de cânt de dor De frunza verde de mălin De clipa în care îți şopteam "Hai mai rămâi, mai stai puțin" De ochii mei, de gura mea De acel sărut de ziua ta De apa ce ne îmbăia De mâna mea în mâna ta. A fost o dat' Iți aminteşti? Intinşi în iarbă Creionam Pe cerul tău inima mea Pe cerul meu inima ta Şi le uneam C-un ram de soc În cânt de alean  Pierduți de dor Eu pe un câmp  Tu pe alt câmp Simțeam o inimă bătând. Hai, dă-mi un semn că n-ai uitat. Mă-ntind în câmp şi-am să aştept Să văd, să simt,  o inimă pe cer bătând  în ritmul inimii ce-o port. Voi şti atunci că n-ai uitat... Aştept.

Zidul dintre noi nu se înalță Pare că se lățește și devine orizont Eu aici, tu acolo Desparțiți de o linie Ne vom reîntâlni la răsărit Ne vom petrece ziua întreagă Pentru ca apusul să ne lase Pe mine aici, pe tine acolo. Tu ca un soare-mi vei răsări Ne vom îmbrățișa într-un curcubeu Eu ca un copac te voi odihni De vei poposi pe al meu ram. Zidul de fapt nu există E doar o himeră născută din neputință Așa că linia dintre noi nu e orizont Și ne întâlnim la răsarit Și ne petrecem peste zi Și rămânem într-un gând Agățat de marginea lunii Până se răspândesc toate visele Și răsărim iar diminețile În concret.

Mi-am umplut căușul palmelor cu apă Și mi-am aruncat-o în față Cu speranța că am să mă împrăștii odată cu ea În mii de particule Explozie galactică Planetă sfâșiată Bucăți în derivă Căderi în/către oameni Sunt tot aici Îmbibată în apă Așteptând Bucățile rupte din mine Să se reașeze Ca-ntr-o îmbrățișare Ce reconstruiește Întregul.

Gări, peroane, aşteptări Oameni în gând, un altfel de peron Cine pleacă, cine rămâne Poate e vorba doar de-o-ntâlnire Sau de o altfel de regăsire.

Să închid ochii și să tac La infinit Să rămân așa O tăcere Din care să curgă Povești nescrise Lacrimi Zâmbete Să le iei Și să le pui Într-o respirație Într-un oftat Într-o floare Pe care să o crești Și să o dai mai departe O tăcere plimbătoare.

Te aștept diminețile Să-ți susur izvor în ureche Să-ți usuc lacrimile cu soare Să-ți pun în gând împăcarea Și să-ți așez pe frunte liniștea. Te aștept  Să vindecăm durerea Să o alungăm cu urzici înflorite Sau să o închidem într-o piatră Și să o lăsăm la poale de munte. Te aștept cu un zâmbet Să devii zâmbet Atât cât încă mai pot zâmbi Atât cât îmi mai pot aminti Zâmbetul tău De care îmi este dor. Te aștept într-o îmbrățișare Î ntr-o strângere de mână Î ntr-un joc de scrabble Î ntr-o plimbare nebună Să te întorci.

Fluturii au creat un zid  între mine și tine Încerc să mă strecor Încerc să-i alung Pentru a găsi firescul prietenia ta Fluturii ăștia ai tăi Îmi pun piedică Fă-i cumva să zboare Sau pune-i într-o cutie secretă Și ține-i acolo Până găsești Câmpia. Lacul. Pădurea Unde pot fi liberi.

Doi paşi înainte, doi paşi înapoi Uneori asta înseamnă încercarea de a cunoaşte alt om. Când zici că ai mai făcut un pas pe drumul încrederii reciproce Un gând răsărit din temeri se pune obstacol Şi faci un pas înapoi, mai greu cu o întrebare. Nu-ți rămâne decât să te desprinzi din dans Sau să rămâi acolo, până când vă veți simți unul Iar dansul devine zbor.

Și afară plouă Și cuvintele tac în mine Și plouă în mine   Și cuvintele nu au sens

Mă doare să știu că într-o zi te voi pierde Așa este viața, ce este dincolo de ea nu știu Dar știu că îmi doresc momentul despărțirii cât mai departe Și nu știu de ce, simt că nu va fi așa Și plâng în mine, și vreau să opresc timpul Și vreau să vrei și tu să trăiești cât mai mult Și să schimbi ce știi că îți face rău Și vreau să te ajut să poți schimba. Vreau clipe de trai-rai aici pe pământ. Vreau să trăiești nu pentru că îmi faci mie bine Ci pentru că ești o sursă universală de bine și de frumos   Pentru că trebuie să construim împreună clipe Pentru noi și pentru alții Pentru că știi să dăruiești atât de frumos Cu tot sufletul. Pentru că ești tu.

A împărți, împărțire, doi, tu, eu. Bucurie, entuziasm, trăiri. A fi primit, ascultat, Ca-ntr-o îmbrățișare. Liniștitor să știi că ai cu cine. A da, a primi. Firescul devenit nefiresc. Regăsire.

Când îți lipsesc Caută-mă! Caută-mă în roua dimineții Caută-mă în raza de soare  în picătura de ploaie Caută-mă în culoarea albastru într-un nor Caută-mă în cântec de pasăre în susur de apă Caută-mă! Și-ți voi uda tălpile Îți voi lumina sufletul Îți voi spăla fața și trupul Te voi îmbrăca în flori de nu-mă-uita Pe aripi de fluture te voi duce pe un nor Și acolo, regăsiți Vom asculta Cântec de pasăre și susur de apă Desculți atârnând, legănați de un nor.

Fluturii au rămas în mine Fără de câmpie nu pot zbura La orizont, la orizont... Mai e o speranță!

Când coboară liniștea e plăcut Nici un tumult în adânc Doar adieri ușoare de vânt Ce mângâie câte un gând. Aerul pătrunde adânc Si naște un zâmbet în trup Sufletul emoții revarsă Cât să ajungă o viață. Și fluturii simt și-și iau zborul Prin adieri, peste gând, peste trup Iar sufletul ușor, de ei se agață Și se-mprăștie precum păpădia în vânt.

M-am spălat pe față Mi-am scuturat corpul, Mâini, picioare... Fluturii din mine n-au zburat. Poate dacă mă duc în câmpie Mă întind pe pământ şi stau acolo Până devin iarbă, copac sau floare Poate aşa, îi voi elibera.

Am întâlnit un copac plin cu răvașe ascunse în plicuri mici colorate Am ales un plic alb și ți l-am dăruit însoțit de un zâmbet Când l-ai deschis, din el s-a desprins un fluture alb, mare care lăsa în urma sa, cuvinte multicolore. Le-am prins cu grijă să nu le distrugem nuanțele Și am încercat să găsim povestea ascunsă în ele Așa, de fapt, am creat, o nouă poveste A noastră.

Să alergăm Să ne prindem în brațe Îmbrățișare Explozie de fluturi Mii, colorați, vii Lumile noastre colorate S-au contopit Un nor de fluturi Peste toate cele lumești Împrăștiem bucurie Și doruri Pentru o clipă Lumea devine parc de joacă pentru copii Ce frumos ar fi să putem transforma clipa în veșnicie.

Tot ce ni se întâmplă e un dans Înainte, înapoi Născut cu primul răsărit de soare împărtășit Minuni în secunde Născute din vorbe Rotiri de senzații Ca-ntr-un taifun ce ne-a prins Inedite trăiri Fără amețeli si rău de mare Doar zâmbet pe chipul tău Și râs mocnit în mine Stare de un acum infinit Un dans pe o melodie ce o țesem mereu Înainte, înapoi Înainte, înapoi La noi Împreună Doi Cuvinte primite: înainte, înapoi, înedit, amețit, răsărit - din categoria JOC

O petală de cer îmi cade pe umăr Şi mă întreb dacă e mângâierea ta Sau doar iluzia zborului printre nori. Calc pe invizibil şi privesc la infinit Până ce linia orizontului Mă desparte de mine A fost o zi, a devenit o noapte Un mâine îi urmează Şi eu, uit de mine o clipă pentru a-mi reaminti, de mine.

Trebuie să am mare grijă cum calc să nu-ţi sparg sufletul. Să-mi ascult nuanţele cuvintelor înainte de a le rosti pentru ca ele să nu devină sageţi infipte în inima ta Să-mi calculez ritmul respiraţiei în îmbrăţişare pentru ca să nu-ţi sperii iubirea Trebuie să te las să-ţi dai voie să-mi dai voie să intru.

Îmi țin în frâu nebunia De teamă să nu-ți strivesc iubirea. Mint nearătându-mă pe de-a-ntregul? Sau aşa sunt eu, vindecat de iubire? Mă vezi nebun? Sau doar om bun? Mă vezi întreg sau reîntregit d e-a ta iubire? Chiar mă iubeşti? sau e doar vis? Visul nebunului neîntregit.

A fost o dată un Eu. Viaţa sa trecea fără sens, într-o rutină stropită uneori cu nou. Zi de zi aceleaşi căi de urmat, aceleaşi lamentări şi întrebări despre rostul "a fi-ului" şi "de ce Eu?". Erau şi zile în care Eu-ul se trezea înconjurat de cuvinte. Atunci le lua la întâmplare, cum îi erau la îndemână şi le crea forme. Îi plăcea. Simţea. Trăia. Aşa s-au strâns multe forme, alb-negre sau multicolore, cu parfum de primăvară sau toamnă, cu aripi de fluturi şi ploi, poate prea multe ploi. Într-o zi s-a gândit să le strângă pe toate, să le pună într-o cutie şi să le trimită la Roş Împărat. Aflase că acesta va alege dintre toate darurile primite pe cele care-i vor renaşte simţurile. Roş Împărat nu mai avea nici văz, nici auz, nici miros, nici gust. Şi le pierduse la un meci de poker cu Vrăjitoarea X. A preferat să-şi păstreze visele şi să piardă cele patru simţuri, spunând că-i sunt suficiente mâinile pentru a simţi ce trebuie simţit, pentru a citi şi pentru a-

Sufletul nu cere de mancare, vrea doar sa-l asculti A te ruga si a astepta raspuns e o forma de a-ti asculta sufletul A-ti asculta sufletul e un fel de a pune stop gandurilor, E greu sa pui stop, ...gandurile sunt un perpetum mobile. Dar nu e imposibil.  Prin ruga sau meditatie. Cand iti asculti sufletul nu pierzi timp, iti dai timp. Recastigi parti din tine de care nu stiai. Cureti graul de neghina.

Cineva a luat o clipa si a pus-o in cuvinte. Altcineva a luat cuvintele si le-a retrait creand alta clipa, si alta clipa, mereu alta, niciodata aceeasi. Teatrul e o forma de cuvinte retraite.

Vreau un joc Vreau să mă joc Vreau să ne jucăm Tu iei o petală, eu iau o petală Până împreună naștem o floare. Apoi ne îngrijim pe rând de ea Tu cu un zâmbet, eu cu o lacrimă Tu cu apă de izvor, eu cu soare de primăvară Tu cu un mugur nou de gând, eu cu o mângâiere Tu cu un sărut, eu cu un sărut Până devenim una cu floarea  Și ne împrăștiem împreună Petală cu petală.

Să desenăm baloane colorate, fluturi, flori Să ascultăm respirația copacului Susurul râului, cântecul păsării Să ne privim în ochi și să ne dăruim Toată trăirea asta în mii de culori și sunete Să ne prindem în horă și să simțim pământul din tălpile noastre Să împrăștiem în jur - râs, joc, cânt BUCURIEEE Să fim ce nu ne îngăduim să fim Fluturi, flori, copaci, păsări Un vânt, un ritm, o rază de soare O mângâiere, un sărut, o îmbrățișare Să ne oprim puțin în loc Să punem stop gândului nu pot, nu acum, nu am timp Să respirăm în ritmul aripii de flutur în zbor Pâna simțim zborul. Să desenăm baloane colorate, flori... Sentimente.

Fluturii se nasc acum, la început de primăvară odată cu zâmbetul meu pentru tine, viață odată cu prima explozie de mugur a copacului şi cu parfumul de ghiocei, zambile și frezii... Deşi fără de aripi, fluturele visează zborul vede toate culorile ce se nasc acum şi le pune, cu grijă, în nacela ce-i va naşte aripi Eu iau zâmbetul tău şi-l pun în inimă. Când apar fluturii în zbor şi inima râde cu tot corpul tău Deschide uşa, s-ar putea ca în prag să găseşti... Doar iubire!

suntem siamezi legaţi prin organ invizibil despărţire? doar prin moarte! a muri a nu-ţi mai auzi gândurile a nu te mai simiţi a nu mă durea tu a nu-mi fie dor a... respira fără tine.

Ne împiedicăm în cuvinte Desenăm sentimente strâmbe Ne dăm înţelepţi, credincioşi, buni Persistăm în aceleaşi greşeli, Criticând ceea ce nu e ca noi, neacceptând schiopul, strâmbul, schilodul Neînţelegând că tocmai libertatea ne-a adus aici. Acea libertate pe care o vrem infinită dar pe care trebuie uneori să o îngrădim cu puţină îngăduinţă faţă de cel cu un alt tată şi o altă mamă. Nu e doar vina lui că a devenit strâmb Şi din strâmb, criminal. Undeva acolo e şi vina noastră pentru că ne credem altfel, şi ne urlăm unicităţile si superioritatea fără a mai gândi ca asta doare undeva, pe cineva Şi... În moarte suntem toţi la fel.

Tăcere, Respiraţie, Suspin Linişte, Vânt, Fulger Trec toate prin mine Şi mă sparg în mii de sfere Şi cad peste inima ta Mângâiere de fluture nenăscut.

Straturi de nori, munţi, pămant, alb, îngeri, Noi strecurandu-ne precum un şarpe fără aripi, doar privitori, lăsand urme nevăzute apăsaţi de grandoarea "a fi-ului" de nepus în cuvinte doar imagine, sentiment şi îngeri.