ceea ce gandesc, citesc, vad, imaginez, scriu, visez, traiesc...
Teatrul
Solicitați un link
Facebook
X
Pinterest
E-mail
Alte aplicații
Cineva a luat o clipa si a pus-o in cuvinte. Altcineva a luat cuvintele si le-a retrait creand alta clipa, si alta clipa, mereu alta, niciodata aceeasi. Teatrul e o forma de cuvinte retraite.
Mă mişc greu Îmi târşâi picioarele prin nisipul ăsta Şi mă afund Nisipul în sine e uşor Dar acum, acum când trebuie să merg mă ţine pe loc atât de încăpăţânat... Vreau să ajung la marea cea mare Să-mi las corpul să plutească Din când în când un val să mă lovească Durerea să îmi amintească încă trăiesc. Mă mişc greu Nisupul a început să mă ardă valul salvator, al stingerii, e mai departe Mă preling odată cu nisipul prin viaţă Am să mă opresc pe fundul clepsidrei Un fir de nisip Aşteptând să o iau de la capăt.
Urc Pașii-mi apasă pe clapele unui pian Beethoven Apoi încep să dansez În sus, în jos Vesel, în rotiri Precum zborul de fluture In câmpia cu flori Odihnesc pe două clape Sunet grav Dor. Apoi, cobor în somn Și inima mea Încă apasă acele clape Cu speranța neobosirii De teamă ca dorul să nu ajungă să doară. Doar sunete suave Când inima-mi bate neobosit Gândind că ești aici.
Sunt lucruri care vin, sunt lucruri care pleacă doar eu răman cu mine, pe viaţă. Mai trece cate-un om, mai lasă o mangaiere, se duc incet în zbor, ca o părere. Şi eu răman aici, purtandu-mă pe mine, mai grea sau mai uşoară, cu-o mangaiere.
Comentarii
Trimiteți un comentariu