afi altfel

Am de scris... mult... academic... Am de scris despre suferință și vindecare în procesul de creație teatral. Despre individuare și tot ce presupune acest proces din perspectiva lui Jung. Despre inconștient și manifestările lui. Despre granița subțire care desparte binele de rău, normalitatea de nebunie... Despre sine și împlinirea sa... sau devenirea sa... întregirea sa... Despre eu și măști. Despre anima și animus. Despre dăruirea de sine ca sfințenie la Grotowski. Despre ... 

M-a speriat un email, bănuiesc fake, care-mi spunea că în 60 de zile acest blog, cu tot ce conține, va dispărea dacă nu-l migrez în altă parte...  Am intrat să văd dacă mai trăiește. Trăiește! Trăiește, așa cum trăiesc și paginile de facebook ale celor decedați...  Eu n-am decedat dar pentru acest blog a fost ca și cum... Mi-am dat seama că el înseamnă ceva, bucăți din mine sunt aici,  e ca o amprentă pe care aș lasa-o lumii, că am existat Tot ce fac în rest, ca artă,  e efemer - pentru că fac spectacole, care mor când actorii nu mai vor să le joace sau când n-au spații în care să se joace sau... Spectacolele mor uneori prea repede Râmân în urma lor tot lucrurile scrise, de unii-alții,  pe bloguri ca acesta sau...  Mai râmân vorbele celor care le-au văzut și vorbesc despre ele ... Eu trăiesc Blogul ăsta trăiește Poate că este cazul să scriu mai des :)