afi altfel

M-am îmbătat cu ideea că totul e trecător Că răul se va cerne și va rămâne doar binele Că ai să mă vezi cum sunt și ai să accepți Că putem crește împreună o floare de colț. Dar se pare, că cernerea în sine doare prea tare Că binele și frumosul născute de noi Sunt mai palide, iar răul mult mai vânjos Iar rădăcina e prinsă-ntr-o stâncă ce stă să se prăvale. Și totuși, mai sper, ca floarea să-nflorească Ținută-n piatră de înțelepciunea noastră De sentimente ce nu pot fi măcinate Și-mprăștiate de un vânt ivit pe ne-așteptate.

Tăcerea doare când nu-i cunoști cauza Când o simți și te apasă Când nu știi ce se ascunde dincolo de ea Sau ce aduce cu ea. Tăcerea e o stare de necuvinte, oftat mut sau îndepărtare Sau o dragoste nerostită și dureros de mare Tăcerea nu e odihna gândului E uneori neputință, nedorință, luptă. Tăcerea o dăm sau o primim Ne inundă cu tristeți sau bucurii Tăcerea suntem noi în stare de nor Pare că plutim deși stăm pe loc.

Aştept un semn că n-ai uitat  De ram de soc, de cânt de dor De frunza verde de mălin De clipa în care îți şopteam "Hai mai rămâi, mai stai puțin" De ochii mei, de gura mea De acel sărut de ziua ta De apa ce ne îmbăia De mâna mea în mâna ta. A fost o dat' Iți aminteşti? Intinşi în iarbă Creionam Pe cerul tău inima mea Pe cerul meu inima ta Şi le uneam C-un ram de soc În cânt de alean  Pierduți de dor Eu pe un câmp  Tu pe alt câmp Simțeam o inimă bătând. Hai, dă-mi un semn că n-ai uitat. Mă-ntind în câmp şi-am să aştept Să văd, să simt,  o inimă pe cer bătând  în ritmul inimii ce-o port. Voi şti atunci că n-ai uitat... Aştept.

Zidul dintre noi nu se înalță Pare că se lățește și devine orizont Eu aici, tu acolo Desparțiți de o linie Ne vom reîntâlni la răsărit Ne vom petrece ziua întreagă Pentru ca apusul să ne lase Pe mine aici, pe tine acolo. Tu ca un soare-mi vei răsări Ne vom îmbrățișa într-un curcubeu Eu ca un copac te voi odihni De vei poposi pe al meu ram. Zidul de fapt nu există E doar o himeră născută din neputință Așa că linia dintre noi nu e orizont Și ne întâlnim la răsarit Și ne petrecem peste zi Și rămânem într-un gând Agățat de marginea lunii Până se răspândesc toate visele Și răsărim iar diminețile În concret.

Mi-am umplut căușul palmelor cu apă Și mi-am aruncat-o în față Cu speranța că am să mă împrăștii odată cu ea În mii de particule Explozie galactică Planetă sfâșiată Bucăți în derivă Căderi în/către oameni Sunt tot aici Îmbibată în apă Așteptând Bucățile rupte din mine Să se reașeze Ca-ntr-o îmbrățișare Ce reconstruiește Întregul.

Gări, peroane, aşteptări Oameni în gând, un altfel de peron Cine pleacă, cine rămâne Poate e vorba doar de-o-ntâlnire Sau de o altfel de regăsire.

Să închid ochii și să tac La infinit Să rămân așa O tăcere Din care să curgă Povești nescrise Lacrimi Zâmbete Să le iei Și să le pui Într-o respirație Într-un oftat Într-o floare Pe care să o crești Și să o dai mai departe O tăcere plimbătoare.

Te aștept diminețile Să-ți susur izvor în ureche Să-ți usuc lacrimile cu soare Să-ți pun în gând împăcarea Și să-ți așez pe frunte liniștea. Te aștept  Să vindecăm durerea Să o alungăm cu urzici înflorite Sau să o închidem într-o piatră Și să o lăsăm la poale de munte. Te aștept cu un zâmbet Să devii zâmbet Atât cât încă mai pot zâmbi Atât cât îmi mai pot aminti Zâmbetul tău De care îmi este dor. Te aștept într-o îmbrățișare Î ntr-o strângere de mână Î ntr-un joc de scrabble Î ntr-o plimbare nebună Să te întorci.

Fluturii au creat un zid  între mine și tine Încerc să mă strecor Încerc să-i alung Pentru a găsi firescul prietenia ta Fluturii ăștia ai tăi Îmi pun piedică Fă-i cumva să zboare Sau pune-i într-o cutie secretă Și ține-i acolo Până găsești Câmpia. Lacul. Pădurea Unde pot fi liberi.

Doi paşi înainte, doi paşi înapoi Uneori asta înseamnă încercarea de a cunoaşte alt om. Când zici că ai mai făcut un pas pe drumul încrederii reciproce Un gând răsărit din temeri se pune obstacol Şi faci un pas înapoi, mai greu cu o întrebare. Nu-ți rămâne decât să te desprinzi din dans Sau să rămâi acolo, până când vă veți simți unul Iar dansul devine zbor.

Și afară plouă Și cuvintele tac în mine Și plouă în mine   Și cuvintele nu au sens

Mă doare să știu că într-o zi te voi pierde Așa este viața, ce este dincolo de ea nu știu Dar știu că îmi doresc momentul despărțirii cât mai departe Și nu știu de ce, simt că nu va fi așa Și plâng în mine, și vreau să opresc timpul Și vreau să vrei și tu să trăiești cât mai mult Și să schimbi ce știi că îți face rău Și vreau să te ajut să poți schimba. Vreau clipe de trai-rai aici pe pământ. Vreau să trăiești nu pentru că îmi faci mie bine Ci pentru că ești o sursă universală de bine și de frumos   Pentru că trebuie să construim împreună clipe Pentru noi și pentru alții Pentru că știi să dăruiești atât de frumos Cu tot sufletul. Pentru că ești tu.

A împărți, împărțire, doi, tu, eu. Bucurie, entuziasm, trăiri. A fi primit, ascultat, Ca-ntr-o îmbrățișare. Liniștitor să știi că ai cu cine. A da, a primi. Firescul devenit nefiresc. Regăsire.

Când îți lipsesc Caută-mă! Caută-mă în roua dimineții Caută-mă în raza de soare  în picătura de ploaie Caută-mă în culoarea albastru într-un nor Caută-mă în cântec de pasăre în susur de apă Caută-mă! Și-ți voi uda tălpile Îți voi lumina sufletul Îți voi spăla fața și trupul Te voi îmbrăca în flori de nu-mă-uita Pe aripi de fluture te voi duce pe un nor Și acolo, regăsiți Vom asculta Cântec de pasăre și susur de apă Desculți atârnând, legănați de un nor.

Fluturii au rămas în mine Fără de câmpie nu pot zbura La orizont, la orizont... Mai e o speranță!

Când coboară liniștea e plăcut Nici un tumult în adânc Doar adieri ușoare de vânt Ce mângâie câte un gând. Aerul pătrunde adânc Si naște un zâmbet în trup Sufletul emoții revarsă Cât să ajungă o viață. Și fluturii simt și-și iau zborul Prin adieri, peste gând, peste trup Iar sufletul ușor, de ei se agață Și se-mprăștie precum păpădia în vânt.

M-am spălat pe față Mi-am scuturat corpul, Mâini, picioare... Fluturii din mine n-au zburat. Poate dacă mă duc în câmpie Mă întind pe pământ şi stau acolo Până devin iarbă, copac sau floare Poate aşa, îi voi elibera.

Am întâlnit un copac plin cu răvașe ascunse în plicuri mici colorate Am ales un plic alb și ți l-am dăruit însoțit de un zâmbet Când l-ai deschis, din el s-a desprins un fluture alb, mare care lăsa în urma sa, cuvinte multicolore. Le-am prins cu grijă să nu le distrugem nuanțele Și am încercat să găsim povestea ascunsă în ele Așa, de fapt, am creat, o nouă poveste A noastră.

Să alergăm Să ne prindem în brațe Îmbrățișare Explozie de fluturi Mii, colorați, vii Lumile noastre colorate S-au contopit Un nor de fluturi Peste toate cele lumești Împrăștiem bucurie Și doruri Pentru o clipă Lumea devine parc de joacă pentru copii Ce frumos ar fi să putem transforma clipa în veșnicie.

Tot ce ni se întâmplă e un dans Înainte, înapoi Născut cu primul răsărit de soare împărtășit Minuni în secunde Născute din vorbe Rotiri de senzații Ca-ntr-un taifun ce ne-a prins Inedite trăiri Fără amețeli si rău de mare Doar zâmbet pe chipul tău Și râs mocnit în mine Stare de un acum infinit Un dans pe o melodie ce o țesem mereu Înainte, înapoi Înainte, înapoi La noi Împreună Doi Cuvinte primite: înainte, înapoi, înedit, amețit, răsărit - din categoria JOC