12 iulie 2012

Acum

Cântecul asta ce-l ascult
E in mine.
Ce ciudat ca atat de rar il simt...
E un ceva ascuns,
Ce iese afara
impulsionat doar de propriul ritm.
Sa fii tu si totusi altcineva
Doar ascultand un cantec, un ritm.
E o razvratire a eului
sau pur si simplu esti liber?
Pui punct realitatii imediate
si te scufunzi in tine
in ritmuri ce nu-ti sunt asociate,
Ritmurile acestea ne despart
dar, uneori,
sunt acele ceva-uri nevazute
ce ne apropie.

Cantecul asta de azi
e ca o razvratire,
Cantecul asta de azi e o nebunie,
A mea!
si  nu mi-e teama sa mi-o asum
si sa ma las dusa de ea,
Acum!


09 iulie 2012

Granite

Acolo, in sufletul tau sunt multi
Acolo, pe dealul tau sunt multi
Acolo, unde esti tu sunt multi
Toti sunt ai tai si toti te vegheaza.

Aici, departe de tine sunt eu
Aici, la poale de deal sunt eu
Aici, sunt doar eu si nimeni altcineva.
Si vreau sa fiu printre cei multi.

Dar granita mea e aici
sa o trec si sa urc dealul?
voi da de granita ta
si nu am permis de libera trecere.

Sa-mi depasesc granita si...
sa intru ilegal pe taramul misterului...
sa mi se dea permis de sedere permanenta
ce frumos...

Iluzie.

Catre...

Tu taci mereu,
cuvantul tau e mut,
arunci doar ganduri in eter
iar eu astept.
Ma tem ca nu stiu auzi
desi ascult mereu
n-am invatat limbajul tau
desi il vad mereu.
Un punct, o virgula, un semn,
o poza ca un gand,
acum apar, le vad, le simt
si-apoi incet se duc.
Le dai, le iei,
in bunul plac
doar toate-s ale tale,
eu stau, astept, un semn, un gand
ca pe-o imbratisare.
Un semn, sa vad
ca tu m-auzi, si stii, si vezi...
si punctul meu, si virgula
si tot ce am in suflet.
De-ti place ori nu
sa-mi spui,
Astept,
cuvantul plin de glas,
sa il aud, sa il inteleg
sa cuget iar.

02 iulie 2012

Drumul

M-am luat in brate si m-am aruncat in sus
cat de sus am putut
m-am rotit cu mine in brate
am facut cercuri concentrice
am ras
eram copilul din mine
sus
in zbor
si nu ameteam
si ...

Acum ma tin de mana
si imi continui drumul.

Oare drumul meu e format din cercuri concentrice?
mai mic, mai mare, mai mic, mai mare
si apoi punctul, centrul.

Centrul universului meu
sunt eu precum un stalp
asteptand pasul urmator,
zborul urmator,
cercul urmator?

Centrul universului meu
e asteparea statica,
necunoscutul,
tacerea,
nemiscarea,
visul?

Mai bine nu mai intreb,
mai bine merg mai departe,
mai bine ma iau in brate de mii de ori
si ma arunc in sus.

stiu ca  nu ma voi prabusii niciodata
pentru ca ma voi prinde mereu,
ma voi lua de mana
si voi merge mai departe.

Drumul meu, ca va fi drept, curbat
intr-un cerc continuu, poticnit, impiedicat,
il voi urma
pentru ca de asta il am, pentru a-l urma,
e calea mea.

Drumul meu poate fi si al tau
dar mai intai trebuie sa te iau in brate,
sa te ridic sus, sus
sa te rotesc
sa te fac sa razi
sa ma iei de mana si apoi
sa ne urmam calea.

de tu vei vrea sa urmezi doar calea ta
te voi petrece cu privirea
si iti voi face cu mana
asteptand urmatoarea ridicare catre cer
eu cu tine in brate
tu cu mine in brate
mana in mana
tacuti.

Revista de povestiri

Zilele trecute am descoperit in curtea de la Green Hours o initiativa tanara si curajoasa, o revista de povesti scurte, purtatoare de papion si odihnind in asteptarea curiosilor pe o masuta pictata cu chipul unui motan mov - Motanov.

Mi-au placut atat forma grafica cat si entuziasmul cu care era prezentata, asa ca nu m-am putut abtine si am cumparat un exemplar, pe care si acum il mai rasfoiesc, mai am doar cateva povestiri si gata... Sunt povesti scurte, cat sa le citesti cand iei o mica pauza din fata calculatorului, cat sa te faca sa te intrebi daca imaginatia ta ar putea "coace" astfel de istorioare... O idee frumosa care sper sa mearga...

Ma bucura sa vad ca se mai fac lucruri din pasiune, din placerea pura de a scrie, din dorinta de a petrece timpul si altfel, scriind, visand, exersand imaginatia. Le-am cautat site-ul si am vazut ce planuri au, dar deocamdata sunt la inceput, au doar 4 luni, 4 numere... Precum un nou nascut care acum incepe sa desluseasca formele in lumina, ce cauta permanent vocea mamei si apropierea ei - revista asta isi cauta cititorii fara de care nu poate creste si nu poate supravietui. Nu poate invata mersul de una singura asa ca trebuie sustinuta, incurajata, impinsa de la spate ...

Asa ca va poftesc sa faceti cunostinta cu Revista de povestiri.