afi altfel

Cântecul asta ce-l ascult E in mine. Ce ciudat ca atat de rar il simt... E un ceva ascuns, Ce iese afara impulsionat doar de propriul ritm. Sa fii tu si totusi altcineva Doar ascultand un cantec, un ritm. E o razvratire a eului sau pur si simplu esti liber? Pui punct realitatii imediate si te scufunzi in tine in ritmuri ce nu-ti sunt asociate, Ritmurile acestea ne despart dar, uneori, sunt acele ceva-uri nevazute ce ne apropie. Cantecul asta de azi e ca o razvratire, Cantecul asta de azi e o nebunie, A mea! si  nu mi-e teama sa mi-o asum si sa ma las dusa de ea, Acum!

Acolo, in sufletul tau sunt multi Acolo, pe dealul tau sunt multi Acolo, unde esti tu sunt multi Toti sunt ai tai si toti te vegheaza. Aici, departe de tine sunt eu Aici, la poale de deal sunt eu Aici, sunt doar eu si nimeni altcineva. Si vreau sa fiu printre cei multi. Dar granita mea e aici sa o trec si sa urc dealul? voi da de granita ta si nu am permis de libera trecere. Sa-mi depasesc granita si... sa intru ilegal pe taramul misterului... sa mi se dea permis de sedere permanenta ce frumos... Iluzie.

Tu taci mereu, cuvantul tau e mut, arunci doar ganduri in eter iar eu astept. Ma tem ca nu stiu auzi desi ascult mereu n-am invatat limbajul tau desi il vad mereu. Un punct, o virgula, un semn, o poza ca un gand, acum apar, le vad, le simt si-apoi incet se duc. Le dai, le iei, in bunul plac doar toate-s ale tale, eu stau, astept, un semn, un gand ca pe-o imbratisare. Un semn, sa vad ca tu m-auzi, si stii, si vezi... si punctul meu, si virgula si tot ce am in suflet. De-ti place ori nu sa-mi spui, Astept, cuvantul plin de glas, sa il aud, sa il inteleg sa cuget iar.

M-am luat in brate si m-am aruncat in sus cat de sus am putut m-am rotit cu mine in brate am facut cercuri concentrice am ras eram copilul din mine sus in zbor si nu ameteam si ... Acum ma tin de mana si imi continui drumul. Oare drumul meu e format din cercuri concentrice? mai mic, mai mare, mai mic, mai mare si apoi punctul, centrul. Centrul universului meu sunt eu precum un stalp asteptand pasul urmator, zborul urmator, cercul urmator? Centrul universului meu e asteparea statica, necunoscutul, tacerea, nemiscarea, visul? Mai bine nu mai intreb, mai bine merg mai departe, mai bine ma iau in brate de mii de ori si ma arunc in sus. stiu ca  nu ma voi prabusii niciodata pentru ca ma voi prinde mereu, ma voi lua de mana si voi merge mai departe. Drumul meu, ca va fi drept, curbat intr-un cerc continuu, poticnit, impiedicat, il voi urma pentru ca de asta il am, pentru a-l urma, e calea mea. Drumul meu poate fi si al tau dar mai intai trebuie

Zilele trecute am descoperit in curtea de la Green Hours o initiativa tanara si curajoasa, o revista de povesti scurte, purtatoare de papion si odihnind in asteptarea curiosilor pe o masuta pictata cu chipul unui motan mov - Motanov. Mi-au placut atat forma grafica cat si entuziasmul cu care era prezentata, asa ca nu m-am putut abtine si am cumparat un exemplar, pe care si acum il mai rasfoiesc, mai am doar cateva povestiri si gata... Sunt povesti scurte, cat sa le citesti cand iei o mica pauza din fata calculatorului, cat sa te faca sa te intrebi daca imaginatia ta ar putea "coace" astfel de istorioare... O idee frumosa care sper sa mearga... Ma bucura sa vad ca se mai fac lucruri din pasiune, din placerea pura de a scrie, din dorinta de a petrece timpul si altfel, scriind, visand, exersand imaginatia. Le-am cautat site-ul si am vazut ce planuri au, dar deocamdata sunt la inceput, au doar 4 luni, 4 numere... Precum un nou nascut care acum incepe sa desluseasca form