Drumul

M-am luat in brate si m-am aruncat in sus
cat de sus am putut
m-am rotit cu mine in brate
am facut cercuri concentrice
am ras
eram copilul din mine
sus
in zbor
si nu ameteam
si ...

Acum ma tin de mana
si imi continui drumul.

Oare drumul meu e format din cercuri concentrice?
mai mic, mai mare, mai mic, mai mare
si apoi punctul, centrul.

Centrul universului meu
sunt eu precum un stalp
asteptand pasul urmator,
zborul urmator,
cercul urmator?

Centrul universului meu
e asteparea statica,
necunoscutul,
tacerea,
nemiscarea,
visul?

Mai bine nu mai intreb,
mai bine merg mai departe,
mai bine ma iau in brate de mii de ori
si ma arunc in sus.

stiu ca  nu ma voi prabusii niciodata
pentru ca ma voi prinde mereu,
ma voi lua de mana
si voi merge mai departe.

Drumul meu, ca va fi drept, curbat
intr-un cerc continuu, poticnit, impiedicat,
il voi urma
pentru ca de asta il am, pentru a-l urma,
e calea mea.

Drumul meu poate fi si al tau
dar mai intai trebuie sa te iau in brate,
sa te ridic sus, sus
sa te rotesc
sa te fac sa razi
sa ma iei de mana si apoi
sa ne urmam calea.

de tu vei vrea sa urmezi doar calea ta
te voi petrece cu privirea
si iti voi face cu mana
asteptand urmatoarea ridicare catre cer
eu cu tine in brate
tu cu mine in brate
mana in mana
tacuti.