Catre...

Tu taci mereu,
cuvantul tau e mut,
arunci doar ganduri in eter
iar eu astept.
Ma tem ca nu stiu auzi
desi ascult mereu
n-am invatat limbajul tau
desi il vad mereu.
Un punct, o virgula, un semn,
o poza ca un gand,
acum apar, le vad, le simt
si-apoi incet se duc.
Le dai, le iei,
in bunul plac
doar toate-s ale tale,
eu stau, astept, un semn, un gand
ca pe-o imbratisare.
Un semn, sa vad
ca tu m-auzi, si stii, si vezi...
si punctul meu, si virgula
si tot ce am in suflet.
De-ti place ori nu
sa-mi spui,
Astept,
cuvantul plin de glas,
sa il aud, sa il inteleg
sa cuget iar.