afi altfel

Azi - 30 de ani de când actorul Amza Pellea a murit (nu vreau să folosesc alte cuvinte, deși poate aș putea, las pe fiecare să interpreteze cuvântul acesta așa cum simte). Am văzut pe net poze, vorbe frumoase, amintiri puse de cei ce l-au cunoscut personal sau doar l-au iubit ca actor.  Eu tot încerc să-mi amintesc cum l-am perceput în copilărie și recunosc nu am o imagine foarte clară. Imi amintesc doar că Nea Mărin era cel așteptat în seara de revelion, an de an, și îmi mai amintesc că apariția lui avea loc mai mereu aproape de cuvântarea de la miezul nopții a lui Nicolae Ceaușescu. Și încep să cred cu tărie că se întâmpla după. Pentru că am amintirea unei nerăbdări, unei stări de hai o dată. Sper să nu mă înșele memoria... să nu încurc momentele și actorii. Pentru că revelioanele de atunci erau cu Nea Mărin, Toma Caragiu, Anda Călugăreanu... Încep din ce în ce mai tare să cred că nu am încurcat nimic. Iar acum pentru mine Amza Pellea este un mix de Nea Mărin și Ipu. Pers...

In ultimul timp am citit cate ceva despre teatru, am fost la cateva piese de teatru dar, desi in carti si piese nu s-a vorbit despre ras, bucurie, eu m-am tot gandit la asta... In teatru se rade, adevarat. Dar cat rad cei de pe scena si cat radem noi cei ce privim? Nu vi se pare ca balanta inclina mult pe partea spectatorului? Nu-mi amintesc, poate e vina mea, de o piesa in care sa existe o clipa in care se rade cu pofta, pur si simplu, un ras pornit dintr-o situatie ce nu anunta nimic deosebit, un ras molipsitor, din toata fiinta, cu toata fiinta, pana la uitare. (precizare - in care actorul/personajul sa rada pe scena). Sau, cum spuneam, e vina mea, eu nu stiu vedea bucuria sau vreau prea mult. De obicei nu ma duc cu asteptari la o piesa de teatru, imi place sa fiu surprinsa. O singura imagine care sa ma prinda, un actor infloritor, plin de personaj, sunt uneori suficiente pentru a-mi crea starea/trairea pt care ma afund intr-un scaun dintr-un spatiu in care se face teatru. (Pana...

Update Premiile Festivalului de Teatru Independent UNDERCLOUD 2012 Juriul Festivalului: Actrita Coca Bloos, actorul si Directorul Teatrului Metropolis George Ivascu si criticul de teatru Monica Andronescu. Presedinte Onorific: Regizorul Andrei Serban. PREMIUL PENTRU REGIE - Bobi Pricop pentru "Jocuri in curtea din spate" . Celelalte doua nominalizari: "Dumnezeul de a doua zi" regia Claudiu Goga si "XXL" regia Cristi Juncu. PREMIUL JURIULUI - Tania Popa pentru "Fata din curcubeu" PREMIUL JURIULUI - Anca Sigartau pentru "Actrita" PREMIUL PENTRU CEA MAI BUNA ACTRITA - Ioana Manciu pentru "Jocuri in curtea din spate". Celelalte doua nominalizari: Cristina Casian pentru "Trei femei inalte" si Maria Obretin pentru "Noi 4". PREMIUL PENTRU CEL MAI BUN ACTOR - Vlad Zamfirescu pentru "XXL" si "Dumnezeul de a doua zi" si Marius Manole pentru "Noi 4". Cealalta no...

Nu, nu a murit. Nici un actor nu poate muri. Ei doar pleaca putin sa desavarseasca un alt rol al vietii lor! ...ne-au ramas amintirile. Acestea il mentin viu in gandurile noastre... Cat vom avea amintiri, toti acesti OAMENI MARI vor RAMANE AICI CU NOI! Daca nu putem avea grija de EI poate avem grija de AMINTIRI!

Reincep spectacolele. Daca nu ati vazut pana acum Apolodorul Adei Milea e timpul sa o faceti. Va asteapta pe 26 septembrie la Green Hours la ora 19.00. Alaturi de ea pe scena ii veti descoperi pe Radu Banzaru si Dorina Chiriac. In aceeazi zi, acelasi loc, de la ora 20.30 veti putea face cunostinta si cu Nasul (lui Gogol) - ce-i drept doar fragmente. De data aceasta in rolul purtatorului/pierzatorului de nas il veti vedea pe Bobo (Bogdan Burlacianu). Nu ratati! Spectacolul se va juca si la Alba Iulia in 8 octobrie. Mai multe pe site-ul oficial al Adei Milea

Actorul Colea Rautu a incetat din viata. I-a urmat pe colegii sai Florian Pitis , Adrian Pintea etc, pe un drum pe care fiecare dintre noi va pasi intr-o zi. Cati insa isi vor mai aminti de ei peste cativa ani? Cati dintre copiii nostri vor mai stii ca acesti oameni au fost si au insemnat ceva pentru noi, pentru cultura noastra? Putem crea ceva in amintirea si pentru amintirea lor? Eu zic ca se poate dar trebuie sa vrem, sa ne dorim sa facem si astfel de lucruri, pentru oameni si nu doar pentru bani. Tehnologia ne ajuta, specialisti avem, dar mai lipseste ceva... Nu vedem cat de mult pretuieste un om decat atunci cand nu mai este, dar si asta cu timpul se uita... Haide sa facem ceva pentru ca acesti oameni sa nu fie uitati. Sa le aratam copiilor nostri ca am avut/avem si noi un Brad Pitt, o Julia Roberts ... Trebuie sa invatam sa ne identificam valorile si sa le pretuim pe tot parcursul vietii (atat a lor cat si a noastra). Sa nu le inaltam ode atunci cand nu mai sunt. Sa ne amintim ...