dans
Un gand tacut, zi de zi, loveste in crestetul capului meu... rezoneaza cu restul din mine iar eu, nu pot sa strig, sa-l eliberez... tine atat de mult la alegerea sa, de a fi tacut... ce pot face mai mult decat sa tac si sa-l ascult ... Imi e prieten prea bun, desi imbraca mii de fete, ne iubim ... Si de la el pleaca toate... Uneori il uit, si loveste mai tare... ma doare. Atunci e rau, dar stiu ca nu vrea altceva decat sa nu uit restul, sa caut ceea ce ma face inca sa fiu... si gandul se multiplica in mii si mii de ganduri mai mari, mai marunte... care imi lovesc cutia craniana, scheletul, organele... si atunci stiu ca traiesc... Nu e durere, e altceva ... e ca un dans, in mine e o frenezie, o melodie, un ritm de nedescris... atunci e bine, desi uneori totul incepe cu incrancenare, cu un gand al nereusitei... si ...Uneori gandul asta, sau celelalte nascute de el - ma fac sa scriu... desi alte ganduri... da, apar alte ganduri contradictorii in lupta cu restul ... iar in lupta asta mai