afi altfel

O petală de cer îmi cade pe umăr Şi mă întreb dacă e mângâierea ta Sau doar iluzia zborului printre nori. Calc pe invizibil şi privesc la infinit Până ce linia orizontului Mă desparte de mine A fost o zi, a devenit o noapte Un mâine îi urmează Şi eu, uit de mine o clipă pentru a-mi reaminti, de mine.

Trebuie să am mare grijă cum calc să nu-ţi sparg sufletul. Să-mi ascult nuanţele cuvintelor înainte de a le rosti pentru ca ele să nu devină sageţi infipte în inima ta Să-mi calculez ritmul respiraţiei în îmbrăţişare pentru ca să nu-ţi sperii iubirea Trebuie să te las să-ţi dai voie să-mi dai voie să intru.

Îmi țin în frâu nebunia De teamă să nu-ți strivesc iubirea. Mint nearătându-mă pe de-a-ntregul? Sau aşa sunt eu, vindecat de iubire? Mă vezi nebun? Sau doar om bun? Mă vezi întreg sau reîntregit d e-a ta iubire? Chiar mă iubeşti? sau e doar vis? Visul nebunului neîntregit.