În moarte suntem toţi la fel

Ne împiedicăm în cuvinte

Desenăm sentimente strâmbe

Ne dăm înţelepţi, credincioşi, buni

Persistăm în aceleaşi greşeli,

Criticând ceea ce nu e ca noi,

neacceptând schiopul, strâmbul, schilodul

Neînţelegând că tocmai libertatea

ne-a adus aici.

Acea libertate pe care o vrem infinită

dar pe care trebuie uneori să o îngrădim cu puţină îngăduinţă

faţă de cel cu un alt tată şi o altă mamă.

Nu e doar vina lui că a devenit strâmb

Şi din strâmb, criminal.

Undeva acolo e şi vina noastră

pentru că ne credem altfel,

şi ne urlăm unicităţile si superioritatea

fără a mai gândi ca asta doare undeva, pe cineva

Şi...

În moarte suntem toţi la fel.