În moarte suntem toţi la fel

Ne împiedicăm în cuvinte
Desenăm sentimente strâmbe
Ne dăm înţelepţi, credincioşi, buni
Persistăm în aceleaşi greşeli,
Criticând ceea ce nu e ca noi,
neacceptând schiopul, strâmbul, schilodul
Neînţelegând că tocmai libertatea
ne-a adus aici.
Acea libertate pe care o vrem infinită
dar pe care trebuie uneori să o îngrădim cu puţină îngăduinţă
faţă de cel cu un alt tată şi o altă mamă.
Nu e doar vina lui că a devenit strâmb
Şi din strâmb, criminal.
Undeva acolo e şi vina noastră
pentru că ne credem altfel,
şi ne urlăm unicităţile si superioritatea
fără a mai gândi ca asta doare undeva, pe cineva
Şi...
În moarte suntem toţi la fel.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Copacul

Visul nebunului neîntregit

Da, ştiu