Eram un munte

M-am trezit în mijlocul acelei câmpii
doar verde și cer,
un deșert fără nisip
Simțeam cum mă apasă cerul
M-am culcat pe spate și am așteptat
Nori albi călătoreau între fruntea și tălpile mele
Atât, în rest pustiu,
Imi auzeam doar respirația și strigătul stins
Am ridicat mâna și mi-am trecut-o printr-un nor
Un copac în cer, iar eu rădăcina
Apoi cu ambele mâini am luat norul și l-am transformat
Te-am modelat pe tine,
Acum eram doi
Dar trupul tău era fragil, se destrăma repede
Te reconstruiam mereu,
mereu altfel,
pierzând de fiecare dată ceva din tine
Până ai rămas o inimă, apoi o respirație, apoi o părere
Am căutat un alt nor
Dar nu mai puteam face nimic, devenisem piatră,
Și așteptam trupul tău să mă acopere.
Eram un munte în mijlocul câmpiei
așteptând o părere ascunsă într-un nor.