Un om cu aripa frânta

sunt un om cu aripa frânta
de zambetul tău ca orizontul.

un munte, un deal, o câmpie, o mare
urcare, cădere, asalt, afundare
acesta e drumul ce duce la tine
şi-aceasta e calea ce departe mă ţine.

de aripa nu mi-ar fi frântă
as zbura către tine
ochiul tău albastru mi-ar fi cer 
si buzele tale, odihnă
ţi-aş transforma orizontul
în fluturi albaştri
iar trupul meu ar deveni
iarba plină de rouă
în care-ţi vei scălda
tălpile dimineaţa.

sunt un om cu aripa frânta
de zambetul tău ca orizontul
nu ştii ce pierzi...
fluturi albastri,
dimineţi cu rouă,
mângaieri de ploape
şoapte.

nu-mi mai frânge aripa
lasă-ţi zâmbetul să devină arc
ţinteşte către mine
vindecă-mi aripa
şi atunci ...

ochiul tău albastru mi-ar fi cer 
si buzele tale, odihnă
ţi-aş transforma orizontul
în fluturi albastri
iar trupul meu ar deveni
iarba plină de rouă
în care-ţi vei scălda
tălpile dimineaţa.