Ma pierd in toamna

Toamna mi s-a lasat pe umeri
pielea mea devine scoarta
iar parul, frunze uscate, alb-caramizii,
ma paraseste la fiecare adiere de vant.

ma pierd in toamna...

Toamna imi apasa umerii.
ma indoi, devin mai mica,
ma cobor mai mult catre pamant,
picioarele inca ma tin.

ma pierd in toamna...

Toamna e in sangele meu
mai rosu, mai viu, mai clototitor.
imi adun roadele raspindite in amintiri
si traiesc cu ele si prin ele.

ma pierd in toama...

Toamna e varsta mea,
nu o simt, dar se vede.
Toama mea,
cerul are acelasi albastru, de primavara.

ma pierd in toamna.

insa...
ochii mei transmit primavara,
iar in mine e un verde viu,
doar toamana de pe umeri, uneori,
ma doare.

ma pierd in toamna.





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Copacul

Visul nebunului neîntregit

Da, ştiu