de Toamna

din trenul catre casa, la prima mana
.................................................................

Apus

un stol de pasari traverseaza cerul la apus
soarele rotund si rosu coboara incet la marginea campului
se pierde printre copaci, apoi reapare
se pierde printre case, apoi reapare.
trenul in care sunt trece printr-o gara,
soarele se pierde printre vagoane,
eu ma pierd printre cuvinte si imagini.
sunt intre ceea ce vad si ceea ce scriu,
iar soarele,
soarele a lasat in urma sa doar o aura rosiatica.

sunt tot mai departe.
oare cine apune acum?
soarele sau doar iluzia realului?
soarele sau ...
cuvintele mele si eu?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Copacul

Visul nebunului neîntregit

Da, ştiu