Poveste

Îmi închipui o zână cu tălpi rozalii, de prunc, călcând iarba verde a inimii tale

Picuri mari de rouă îi scaldă picioarele şi fulgi de păpadie îi coboară pe umeri

Ninge cu visele mele, peste chipul său

Iar inima ta creşte, se înalţă şi devine Făt Frumos.

Zâna chicoteşte în ia-i brodată cu flori de mac

Îşi ridică braţele către el, îi mângâie uşor obrazul, apoi dispare,

iar pe obrazul lui o lacrimă coboară

pe umbra lăsată de-a sa mângâiere.

Atunci te iau în braţe şi te strâng tare până redevi inima ce ai fost

şi stăm aşa îmbrăţişaţi

până devenim inimă în inimă

bătând acelaşi ritm.