Dimineaţa caut

Dimineaţa caut cuvintele în mine
cu cât le caut mai des cu atât ele vin la mine
dacă le uit, mă uită şi ele.
Cel mai frumos este când nu le caut,
când vin vertiginos şi îmi bat în frunte
atunci trebuie să mă grăbesc să le prind
şi să le ştanţez undeva, să nu le pierd.
E dureros când pierd cuvinte,
oricât aş încerca, oricât m-aş chinui
ele nu mai vin în aceeaşi formă,
sunt deja altceva
şi doare.
Doare când pierzi cuvinte
pentru că pierzi părţi din tine
pe care nu le mai găseşti niciodată.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Da, ştiu

Sunt lucruri