Pentru că nu te-am găsit

Am un rău în mine
ce mă împrăştie în mii de bucăţi
ce se ciocnesc una de alta
trupul nu-mi mai aparţine
sunt precum o păpuşă cu sfori
trag de mine mâini nevăzute
să mă ridic
să merg
dar trupul meu
spart
e înţepenit în scaun
doar mâinile caută semne pe tastatură
sunt părţi din mine ce se reconstruiesc
din durerile reîntâlnirii cu ele însele
e un fel de amorţire
o gaură în timp
fără de timp
îmi simt ochii, mă ard
apoi mâinile strânse una în alta
limba uscată
degetele de la picioare amorţite
mă simt, bucată cu bucată
dar nu întreg.
Am un rău în mine
de mine
cu mine.
Pentru că nu te-am găsit.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Copacul

Visul nebunului neîntregit

Da, ştiu